34,705 matches
-
respectiv, pe unguri, în detrimentul străinilor, dăruiți cu epitete teribile și sortiți pieirii. Nu am auzit niciodată ca vreun analist politic sau eseist să fi spus sau scris că Ungaria nu va putea intra în NATO sau în Europa cu un simbol național ca Petőfi Sándor, denigratorul de popoare străine. Pe când în România ni se atrăgea atenția în chip foarte serios, încă din anii ’90 ai secolului trecut, de către intelectuali subțiri - ajunși apoi, unii dintre ei, înalți demnitari de stat - că Eminescu
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
de la cap la coadă „Don Quijote”, câți tineri unguri mai știu poeziile lui Petőfi? Și, totuși, manualele îi cuprind, îi comentează, iar oamenii - chiar și cei simpli - se mândresc în continuare cu ei. Ei continuă să fie - în universalismul lor - și simboluri ale spiritualității naționale engleze, spaniole sau ungare. Nu au fost decretați ca atare de parlamente, nici de academii și nici măcar de confrații lor, ci au intrat în chip firesc în conștiința publică, dincolo de voința cuiva. La fel este - de ce ar
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
acasa” și despre copiii din Erdec-Burnu, adunați pe furiș (de teama autorităților) într-o seară ca să ne demonstreze că și ei știu să danseze Călușarul. Am scris despre statuia decapitată a lui Eminescu, de la Odessa și despre Cetatea Albă, cu simbolurile voievodului Ștefan cel Mare răzuite de pe fațada. Am scris despre școlile în care învață copiii etnici români (așa ar fi corect să-i numim, câtă vreme trăiesc în altă țară), despre cărțile tipărite în România a caror trecere peste graniță
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism [Corola-blog/BlogPost/93940_a_95232]
-
manifestarea ritualică a unei vechi unități militare de pază, instituită de Numa Pompilius (753 î.Hr. - 673 î.Hr.), al doilea rege legendar al Romei. Unitatea fusese constituită pentru paza celor 12 scuturi (ancilia), dintre care unul era cel al lui Marte, simbolul puterii militare romane. Acești Salii Palatini („Săltăreții Palatini”, denumire de la Dealul Palatin, unde se găsea sanctuarul) erau, de fapt, preoți ai lui Marte. În fiecare an, la întâi martie, ei cutreierau orașul săltând și jucând , cântând laude zeilor. Informația este
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
există continuitatea dansului, ceea ce este cel puțin nefiresc), putem avansa ipoteza că Salii Palatini erau, de fapt o formă romanizată a unui dans tracic. De fapt, însăși istoria Romei ar trebui reconsiderată, dacă luăm în considerare originea tracică Lupei Capitolina, simbolul originii celui mai puternic și mai longeviv dintre imperii. Primele consemnări medievale au fost făcute de unguri Cea mai veche relatare medievală a Călușarilor o avem, paradoxal, de la un poet maghiar, Balassi Bálint (1554 - 1594), care a avut ocazia să
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
fiu acolo, pensia mea de la Uniunea Scriitorilor nu mă ajută, este prea mică. Poeta Maria Oprea este un mare spirit al Apuseniului și sentimentului național. Plecăciunea mea, Poetă a Neamului! MARIA OPREA, POETA EROU DIN APUSENI! Doamna Maria Oprea este simbolul contemporan al poeziei populare românești. dar și duhul păzitor al străvechiului nostru spirit, cel care l-a ajutat pe tracul Orfeu, cântăreț și poet să învingă trufia și furia zeilor din Grecia antică. Trăiește în Țara Zarandului ca o preoteasă
SĂRBĂTOAREA POEZIEI ÎN APUSENI! AZI LA ZDRAPȚI! [Corola-blog/BlogPost/94026_a_95318]
-
împreună cu Ioan Slavici a fost printre primii intelectuali români care au lansat și susținut ideea construirii unei catedrale naționale, ca semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu după Războiul de Independență din anii 1877 - 1878, un edificiu bisericesc cu valoare de simbol național.” (Catedrala Mântuirii Neamului, istoria unui ideal de Nicolae Șt. Noica). Acum proiectul postdecembrist al Catedralei Mântuirii Neamului capătă tot mai mult contur, și sper ca România să intre în rândul lumii civilizate. Conectându-ne la lanțul energetic spiritual al
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
și rodnicie școlii de istorie contemporană, cu o largă deschidere spre dialog și universal, iar Centrul Academic, care i-a fost o a doua casă până în ultima clipă a vieții sale, sper să-i continue opera, primindu-i Numele ca simbol și tărie pentru noile generații. V-aș ruga să depuneți pe mormântul său o lacrimă și un gând de neuitare din partea mai tânărului coleg și prieten, care semnează aceste rânduri, de departe, dar mereu aproape de toți cei care simt și
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
propriilor opinii. Din acest motiv, profesorul Buzatu a atras „mania proletară” a noilor cominterniști. Chiar în saptamana dinaintea plecării „blândului om”, descendentul militantului stalinist Leon Tismeneski s-a lansat intr-un ignobil atac la adresa marelui istoric, pângăridu-ne, astfel, unul dintre simbolurile sublimului naționalism. Odată cu trecerea în neființă a a profesorului Gheorgeh Buzatu, istoriografia naționala pierde unul dintre marii apărători ai identității nationale, un combatant cu armele științei pe fronturile noului razboi informațional, ale cărui resorturi secrete le-a descifrat și adus
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
ideologice cu publicul pe care-l visam. Trebuia să existe, ne spuneam, un program, o formă estetică inedită, un mesaj amețitor ca parfumul unei flori tropicale care să adoarmă vigilența cerberilor... Așa am descoperit Inocența, spiritul lumii pure, dinainte de păcat, simbolul copilăriei eterne: al Copilăriei și nu, strict vorbind, al copiilor. Din păcate la noi, a fost receptată, în general, ca o carte pentru copii. Trebuie s-o spun din nou, nu a fost bine înțeleasă, căci era vorba de Inocența
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
prin excelență și pentru destulă vreme, creatorul fără operă. Risipit prin periodice, "prințul" avangardei românești are o traiectorie evolutivă în zigzag, cu dese evadări de la principiile sale teoretice. Debutează sub steaua lui A. Samain (din care și traduce) în revista Simbolul fondată în 1912 sub impulsul puternicului Schwung juvenil de către elevul I. Iovanaki (o primă pretenție grafică de imortalizare a numelui) împreună cu S. Samyro (Sami Rotenstock), viitorul T. Tzara. Prieten bun și cu Marcel Iancu, un împătimit pictor "constructivist", I. Vinea
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
transforma amintirile în legătură cu logica interioară a evenimentelor. O bună proză nu se va scrie cu un debut din 15 aprilie (cum a debutat într-adevăr), trebuia să fie din 15 martie, cum scrie în amintirile sale - martie putea fi un simbol memorabil al ieșirii în lume, nu luna păcălelilor. Primul concediu de creație nu se cuvenea să fie în Castelul regal, ci într-o zonă care să nu confiște semnificațiile evenimentului - Tușnad. Și nu în 1949, 1950 sau 1951, ci în
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
compare, să se înfrunte și să rămână într-un dialog etern cu tablourile fiului, George Țipoia, tablouri reprezentate prin Fecioara cu pruncul, patru Prezențe, cinci Stele, trei Crucificări, două Sarcofage, Clepsidră, Somnul, Fisură, Aripi, Săgeată și un panou cu Nouă simboluri. Ceea ce m-a impresionat, de la prima privire, a fost tristețea de pe chipul bunicii, surprinsă de Alexandru Țipoia - o istovire amară, la asfințitul unei vieți, parcă simbolic exprimând deznădejdea României sub comunism; în replică, portretul artistului făcut de George Țipoia, pe
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
este o sinteză a artelor, în cadrul troițelor-incinte, baldachin/pergola și al celor bisericuță/capelă dându-și întâlnire arhitectura peisagistică, sculptura, pictura murală, artele textile (ștergare, fețe de masă), creații poetice versificate. Autorul, care a fost preocupat de cercetarea troiței ca simbol magico-religios, ca monument de artă populară, a făcut sumare trimiteri la reflexele lor culte, la pictura lui Ion }uculescu și la sculptura lui Constantin Brâncuși. Trimiteri trebuia să facă atât la folclorul literar, cât și la literatura propriu-zisă. în descântece
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
prea puțin extraterestre. Săptămâna cărții, adevărat festin livresc în capitală, este scanată prin activitatea librarilor, editorilor, cititorilor și, firește, a scriitorilor, care foșnesc impacientați ori cu grație, participând la ședințe de autografe, dezbateri etc. Ce potrivit ar fi inclusiv astăzi simbolul unei astfel de Săptămâni a cărții: un cap de măgar în vitrină, dedesubtul căruia scrie "numai eu nu citesc"! Este scanată gazetăria ca stil de viață și de a rezona cu realitatea imediată, dar care, uneori, poate perverti. Eflorescența culturală
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
se autodefinește din punct de vedere spiritual, Eliade o face mult mai exact, reușind o detașare demnă de invidiat: "Ceea ce mă caracterizează: dorința de a împăca philosophia perennis cu "experiențialismul " celui mai luxuriant individualism. De aici pasiunea mea bizară pentru simbol, metafizica tradiționalistă, ocultism și etnografie " și, dacă nu concomitent, alternativ, pasiunea mea nu mai puțin semnificativă pentru toate trăirile mele, pentru tot ce se leagă de clipă, de experiență, de dramă fulgurantă. De asemenea interesul niciodată stins față de Gide și
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Miron Kiropol * Și dacă simbolul nu mai are pământ Primim o a doua fecunditate. Totul trece fără culoare Într-o culoare ce izbește. Ocrul cărnii prin care am iubit Pare un cobra înveninând înmiit Răul din fiecare os Ce zace în tulburarea sublunară Deasupra dragostei
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
pe numele mic, într-atât de bine te știe. / Tu nu îl vezi, însă./ n-ai cum îl auzi/ pune bine urechea”. Sunt vagi irizații blagiene la mijloc, dimpreună cu un soi de romantism abstractizat. Alte poeme însă dezvoltă aceleași simboluri cu aceleași efecte sugestive: „pielea/verbul/cortul omului/în deșert.” Superbe, două poeme într-un vers, cu imagini la fel de blagiene, salvate însă de stilizarea extremă: „pădurea, hoață, pândea casa. Fremăta./ casa neclintită.” Al treilea fel de poezii Al treilea volum
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
MĂRȚIȘORUL Din cele mai mai vechi timpuri a existat la români tradiŃia că prima zi a lunii martie să fie marcată de sărbătoarea mărŃișorului. Un fir roșu împletit cu unul alb, simbol al dragostei prieteniei și recunoștinŃei, marchează , de fiecare dată, începutul primăverii, al regenerării naturii, al reînvierii a tot ce înseamnă formă de viaŃă. Bucuria de a dărui sau a primi un mărŃișor este mare și poate cuprinde toate categoriile de
Mărțișorul. In: Alabala by Inst. Bugalete Felicia () [Corola-journal/Imaginative/573_a_705]
-
dărui sau a primi un mărŃișor este mare și poate cuprinde toate categoriile de vârstă, de la copilul abia născut până la cel mai bătrân bunic. MărŃișorul se poate confecŃiona din șnururi împletite de aŃă , lâna sau mătase, la care se adaugă simboluri confecŃionate din diferite materiale: lemn, lut, plastic, material textil, hârtie, seminŃe, plante presate...De cele mai multe ori MărŃișorul este însoŃit de mesaje scrise sau verbale prin care cel care dăruiește își exprimă sentimentele faŃă de persoana respectivă. În ultimii ani, datorită
Mărțișorul. In: Alabala by Inst. Bugalete Felicia () [Corola-journal/Imaginative/573_a_705]
-
primă rememorare, am tendința să-mi strâng inima, ca atunci, cu spaimă pentru imaginea poetului român contemporan, care, iată, " Dă și din mână, și din gură". Desigur, eu știu că, în acele zile, el reprezenta în același timp și un simbol, și o valoare. Reprezenta el și un model? Greu de spus. Evenimentele care-au urmat se pare că i-au amintit și poetului de bună credință următorul proverb " Cine se bagă între lupi trebui să urle". Și au urmat, pe
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
baudelairiană, cum a remarcat și Marian Papahagi 2, este și asemănarea femeii cu o floare tropicală plină de miere și otravă, metaforă în care putem întrezări dualismul care stă la baza personajului: mierea, de multe ori asociată cu laptele, este simbolul plenitudinii, al bogăției și al blândeții prezente în femeie, dar în Rașelica această însușire este îmbinată indisolubil cu opusul său: amărăciunea otravei. Din acest intim dualism derivă sentimentul pe care Rașelica îl provoacă în narator, care devine purtătorul de cuvânt
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
intenționat înăsprite și masculinizate, până a o face să devină un tulburător androgin, ne revelează faptul că nu suntem în fața unei figuri biblice, ci a femeii fatale. Mateiu Caragiale, ca și Gustav Klimt, o alege pe Iudita pentru că ea este simbolul pedepsei chinuitoare pe care femeia o dă bărbatului și pe care acesta trebuie să o ispășească prin moarte; în Rașelica, la fel ca în "Iudita I" și "Iudita II ( Salomé)" nu vedem emblema perfectă a curajului și a hotărârii în
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
texte financiar-contabile/ cu lux și flux de amănunte/ înșirînd zilnic dincolo/ de banda neagră aceleași cîrlige/ de la a la z o viață trăită între/ munți de bube și oceane de spirt...". Sau poeme scurte, care mizează pe corelativul obiectiv, pe simbol și metaforă sau aforism: "punct fix:/ privirea în privire/ mai departe/ ca o jigodie/ umană/ oglinda". Poetul e însă în poemele lungi în ipostaza sa cea mai credibilă, acolo unde lumea i se arată pînă la cîțiva metri înaintea ochilor
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
acesta ceea ce, desigur, tuturor colegilor mei din învățămînt li s-a întîmplat la clasele a X-a: absența din bibliotecile școlare, din librării și din anticariate a romanului scris de Ștefan Bănulescu și inclus în subunitatea didactică "romanul mit și simbol", alături de Creanga de aur a lui Mihail Sadoveanu. Pasămite, unicul tiraj de 45.000 exemplare din 1977 al Editurii Eminescu din București a fost rapid absorbit în proporție mare de bibliotecile particulare și, sporadic, de unele biblioteci publice... norocoase. În
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]