1,491 matches
-
concepută ca o parabolă ceremonială și politică de actualitate, unde substratul mitic primordial se împletește organic cu o concepție modernă originală asupra tragicului. Definirea formelor dramatice la care se raportează dramele lui Lucian Blaga (misterul antic, renascentist, medieval, apologul, drama simbolistă etc.) include sugestii fertile pentru punerea în scenă. Preocuparea de a restitui valori dramaturgice ignorate sau neglijate ghidează și studiul Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, care are în vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului, proiectele sale
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
înscrie la un liceu particular din București, dându-și bacalaureatul în 1899. Intră la Facultatea de Drept din București, urmând cursurile doar un semestru, iar în 1900 pleacă la Paris. Aici frecventează cafenelele literare, cunoaște poeți și ziariști, citește literatură simbolistă și decadentă (Baudelaire, Laforgue, Lautréamont, Corbière, Verhaeren, Verlaine, Rimbaud, Moréas ș.a.). Pe unii scriitori pare să îi fi cunoscut personal (Moréas, Max Jacob, André Salmon, Stuart Merill, Albert Fleury, Maurice Du Plessis, poate și pe Apollinaire) în celebrele cafenele Chat
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
originală, numită mai târziu minulescianism. Prezența poetică a lui M. se impune în forță atât în revistele vremii, cât, mai ales, prin volumele din 1908 și 1913 - Romanțe pentru mai târziu și De vorbă cu mine însumi -, propunând publicului romanța simbolistă, un model accesibil al poeziei moderne, și odată cu ea o nouă estetică, promovată și teoretic în articolele-program din „Revista celorlalți” și „Insula”. Succesul și voga literară pe care o declanșează fac din M. un promotor al simbolismului, un catalizator al
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
în alegerea romanței - specie cu tradiție în literatura română (de la poeții Văcărești, prin C.A. Rosetti sau Al. Depărățeanu, la Eminescu, ca și la minorii Mihail Zamphirescu sau G. Crețeanu) - pentru muzicalitatea ei, ușor de adaptat la tehnicile și clișeele simboliste. Mai ales procedeele muzicale, refrenul și repetiția, proprii romanței, au fost exploatate pentru realizarea unei sugestii de tip simbolist. Totuși simbolismul lui M. nu este unul structural (Pompiliu Constantinescu), ci unul formal, de suprafață, cu o muzicalitate exterioară (E. Lovinescu
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
la Eminescu, ca și la minorii Mihail Zamphirescu sau G. Crețeanu) - pentru muzicalitatea ei, ușor de adaptat la tehnicile și clișeele simboliste. Mai ales procedeele muzicale, refrenul și repetiția, proprii romanței, au fost exploatate pentru realizarea unei sugestii de tip simbolist. Totuși simbolismul lui M. nu este unul structural (Pompiliu Constantinescu), ci unul formal, de suprafață, cu o muzicalitate exterioară (E. Lovinescu), „o formă a limbii declamate” (Tudor Vianu). Poetul resonorizează cuvintele comune printr-o sumă de tehnici simbolice retorizante (abstractizarea
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
triple reflecții ale personajului, anunță proza modernă. Umorul și ironia, ca și autopastișa confirmă că scriitorul le-a conceput ca pe un exercițiu literar, ca pe o improvizație de poet (cum singur mărturisește în Autobiografie), în maniera prozopoematică a prozei simboliste. Teatrul lui M. continuă acest tip de improvizație stilistică și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică, vervă și fantezie, clișee dramatice (triunghiul
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
și stingând claritățile. El pune în acțiunea de fascinare prin sentimentalism o grijă excesivă, la modul misterios, care, cu toată teatralitatea și cu un ușor comic inclus în orice mistificație, încântă prin ineditul contrastului. G. CĂLINESCU Adevăratul stegar al mișcării simboliste a fost Ion Minulescu. Fără a fi ermetic, prin fond, și, mai ales, prin formă, întrucât e o artă de relativă inițiere și, oricum, de rafinare estetică, simbolismul nu poate fi popular. I. Minulescu e în situația paradoxală de a
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Redactor este I. Ludo. Articolul-program este substituit de poezia argheziană Absolutio, republicată cu modificări, sub titlul Binecuvântare, în volumul Cuvinte potrivite. În articolul Cuvântul nou la noi, I. Ludo face un scurt istoric al modernismului literar francez, enumerând câteva publicații simboliste românești și reținând, din „noianul de chemați și nechemați care practică literatura”, personalitatea „limpede și luminoasă” a lui Tudor Arghezi. Rubrici: „Revista revistelor”, „Reliefări-Mozaicuri”, ultima preschimbată în „Recenzii”, sub semnătura lui I. Ludo și G. Spina. Semnează versuri G. Bacovia
ABSOLUTIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285144_a_286473]
-
, Nicolae M. (28.VI.1888, Râmnicu Vâlcea - 6.IV.1974, București), poet. Fiu Mariei (n. Fotino) și al lui Marin S. Budurescu, inginer, B., care după o scurtă și discretă febră simbolistă, se sustrage definitiv chemării muzelor, a făcut la București cursuri liceale, la Colegiul „Sf. Sava”, apoi studii de litere și drept. Pe lângă o carieră de avocat (intră în Baroul Ilfov în 1912), nutrește ambiții politice, fiind deputat în 1919-1920, 1931-1932
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
Vâlcea, nu vor fi selectate în unicul lui volum, Poema navelor plecate, subintitulat Crepusculare - Poema toamnei (1912). Poate invitat, poate recomandat de prietenul Tudor Vianu, ia contact cu cenaclul lui Al. Macedonski, mult mai semnificativă vădindu-se apropierea de gruparea simbolistă de la „Vieața nouă”, revistă unde a publicat, între 1910 și 1913 și între 1918 și1919, versuri, proză, traduceri. Numele îi mai poate fi întâlnit în „Versuri și proză”, „Rampa”, „Flacăra”, „Insula”, „La Revue roumaine”, „Ilustrațiunea națională”, „Dreptatea”, „Actualitatea”, „Cugetul românesc
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
Insula”, „La Revue roumaine”, „Ilustrațiunea națională”, „Dreptatea”, „Actualitatea”, „Cugetul românesc” ș.a. În 1912, devenise membru al Societății Scriitorilor Români. Semnalând decalajul dintre o sensibilitate minoră și noutatea unui tip de discurs liric, critica vremii îl plasa pe B. la „remorca simbolistă” a lui I. Minulescu. În ritmul indecis al unui temperament elegiac, versul învățăcelului urmează când cadențele discursive ale micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori palide, saloane, instrumente muzicale, cripte, castele, vagi medievalități. Câteva obsesii coloristice, congenere, filtrează și fixează imaginile. Dar mai cu seamă sonoritățile fastuoase, exotice duc către elemente de decor și atmosferă specifice
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
de semnale și ecouri ce se destramă și reduc la absurd existența. Cântecul „catirincii”, jalnic, răscolitor, amestec de tonuri stridente și pure, sugerează paradoxul trăirilor și trezește durerea tuturor neîmplinirilor din trecut. Un tablou autumnal obișnuit, frecvent exploatat în recuzita simbolistă (copaci negri, frunze moarte într-o pâclă încremenită), pare un uriaș cimitir în care oamenii, „mai goi de visuri, mai săraci de viață, înmormântați în toamnă și ceață”, se descompun. Ploaia și ceața măresc indeterminarea, vagul și sunt agenți ai
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
universuri artistice (Meling, Delft, Botticelli), poemele caută, de preferință, „ora difuză” a serii și a aurorei. Intenția de a conferi imaginii verticalitatea unor „dorice, prudente forme” (Proemiu) are a învinge atracția spre volutele melodioase, feminine. Chemărilor vagului dispersant, cu stigmate simboliste (Delft, Mătasea depărtărilor), li se opune năzuința spre centru, punct ferm în rotirea „nervoasă” a timpului, de unde și ocurența simbolurilor insularității. Aventura poeziei, realitate suverană, deasupra vicisitudinilor devenirii, nu anulează însă dilema existențială. „Temuta, roza Moarte” prelungește indefinit dualitatea perspectivelor
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
tânără” (pe care o va redacta alături de I. Hașeganu la Brașov, în 1942-1943) ș.a. Primele versuri ale poetesei corespund claustrării într-un univers fragil, al mâhnirii solitare, rostirii muzicale, suferinde, în „poze” adolescentine, puse sub semnul grației imitative. Cu urme simboliste, poemele de mai târziu cultivă dispoziția meditativă (Ghețarul, Izvorul, Termitele), gustul himericului, al vetustului medieval, discreta cochetare cu exoticul, în timbru minulescian. Curgerea vremii însăși devine laitmotiv, surdinizând și „complicând” treptat limbajul poeziei. Livrescul și alura reculeasă, tandrețea, ce-și
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
nu adaugă mai mult la faima poetului socialist și militant; un cânt - „al lucrătorilor” imita Internaționala (transpunerea textului lui E. Pottier îi aparține, de altfel). Părăsindu-și, spre 1900, alter egoul romantic și protestatar, se îndreaptă către noile modele: sămănătorist, simbolist apoi, în poezie, evoluția e însă sinuoasă; alteori, regăsind în făgașul poemului popular o vigoare ingenuă. Poezii patriotice și didactice, puse sub un generic evocativ, celebrau fruntariile reîntregite, într-o a doua culegere, imprimată la distanță în timp: Cântări de
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
Scrieri, V, 212-217; Perpessicius, Opere, XI, 380-393; Cioculescu, Aspecte, 485-490; Streinu, Pagini, II, 249-252; Crohmălniceanu, Literatura, I, 465-466; Piru, Panorama, 279-281; Protopopescu, Volumul, 87-100; Protopopescu, Romanul, 266-269; Tia Șerbănescu, O prozatoare importantă, RL, 1985, 50; Cornel Munteanu, Proza fenomenologică și simbolistă, TR, 1991, 5; Negoițescu, Ist. lit., I, 244-245; Cosma, Romanul, I, 223-224; Dicț. scriit. rom., I, 104-107; Ticu Archip, DRI, I, 55-73; Lovinescu, Sburătorul, I-VI, passim; Ticu Archip, DCS, 181. C.P.
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
în primul rând lipsei unor colaboratori de prestigiu, revista se distinge totuși prin amprenta inconfundabilă lăsată asupra ei de poetul George Bacovia. Acesta, împreună cu celălalt redactor, Gr. Tăbăcaru, i-a imprimat un caracter modern, definit de opțiunea limpede pentru estetica simbolistă. Asumarea acesteia transpare fără echivoc atât din câteva texte critice semnate de Gr. Tăbăcaru (articolele Asupra originii simbolismului și Despre Bacovia), cât și, mai ales, din literatura publicată de revistă. Se disting, înainte de toate, o seamă dintre poemele lui Bacovia
ATENEUL CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
istorico-literare. În mai multe numere, Gr. Tăbăcaru dă la iveală (sub titlul Amănunte necunoscute din viața și opera poetului) fragmente inedite din manuscrisele lui Ștefan Petică. Din sumar nu lipsesc nici traducerile, și selecția acestora oglindind predilecția redactorilor pentru curentul simbolist (versiuni românești ale unor texte de Jean Moréas, Remy de Gourmont, Paul Verlaine ș.a.). I.M.
ATENEUL CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
celelalte valori. Placheta În insula unde-nfloreau coralii se constituie ca un ecou al lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
Camil Baltazar, Vladimir Streinu. „Simpatia” nu exclude și publicarea unor poeți vetuști, de „concepție”, ca D. Nanu sau A. Toma, sau a unui debutant ca Zaharia Stancu, mai înrudit cu ceea ce avea să fie lirica htonică, tradiționalistă, decât cu poezia simbolistă și intelectualistă. Până în 1925, A. l. și a. își precizase doar caracterul „mozaicat”, eclectic, recrutându-și colaboratorii oarecum la întâmplare, astfel că alături de „poporanistul” I. Agârbiceanu publică și „modernistul” F. Aderca. Nu avea o cronică literară sistematică, sarcina recenzării cărților
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
adunate în plachetele Vestigii (1933), Irizări (1937) și Imagini muzicale (1938). Prezența în numeroase reviste literare îi aduce lui B. o anume notorietate, astfel încât Vestigii nu trece neobservată. Dar în raport cu debutul, poezia lui nu a evoluat. Trăirile vagi de coloratură simbolistă, sugestia unui rău profund, a unei devitalizări sunt mai degrabă grefe străine pe o sensibilitate destul de comună. Un topos frecvent e așteptarea zadarnică a iubitei, prilej de reiterare a trecutului, din care nu subzistă decât „vestigii”, „relicve”, „imagini decolorate”. Ecouri
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
istorie literară română și franceză (Macedonski, Rimbaud, Verlaine), precum și traduceri din scriitori și poeți francezi contemporani. După o serie de studii pregătitoare, apărute în diverse reviste, B. publică în 1966 volumul Simbolismul românesc - lucrare de anvergură, care urmărește evoluția fenomenului simbolist autohton de la primele sale manifestări în literatura și critica noastră până la recunoașterea și îmbrățișarea deplină, după 1912, a principiilor noii estetici. Deși marcată de comandamentele ideologice ale epocii în care a fost elaborată -trecerea în revistă a unor lucrări de
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
și începutul celui următor îi oferă autoarei prilejul unor stratificări și clarificări de ordin istorico-literar, sociologic și estetic care pun în lumină contribuția unor scriitori precum Ștefan Petică, Alexandru Macedonski, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Nicolae Davidescu, ca și a revistelor simboliste conduse de Ovid Densusianu sau Ion Minulescu la nașterea și afirmarea modernismului românesc. Aducând în discuție toate marile probleme ale poeticii moderne (raporturile dintre tradiție și inovație, muzicalitatea, formalismul, poezia pură, ideea autonomiei esteticului), B. sintetizează convingător trăsăturile esențiale ale
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
ca reacție la „suprasaturarea eminesciană”, urmată de impunerea noii literaturi ca alternativă la excesele sămănătorismului și poporanismului; antiacademismul, „apologia inovației” și cultul pentru formă; în sfârșit, citadinismul, cosmopolitismul și condiția proletarului intelectual. În 1972, lucrarea este completată de Antologia poeziei simboliste românești, în care numele fiecărui poet este însoțit de o prezentare biobibliografică exhaustivă, iar poeziile sunt reproduse direct din edițiile princeps sau din reviste. SCRIERI: Simbolismul românesc, București, 1966. Antologii: Antologia poeziei simboliste românești, București, 1972. Traduceri: Alain Robbe-Grillet, Gumele
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]