685 matches
-
biolog, dar el n-a sesizat aspectul simultaneității contrariilor, ci pe acela, mult mai ușor de perceput, al succesivității momentelor dezvoltării, al formelor succesive (...). Starea rudimentară a științei timpului său ca și polemica contra sofiștilor l-a împiedicat să sesizeze simultaneitatea contrariilor. De aceea, pe temeiul concepției sale asupra logicii, a tras concluzia imposibilității predicației contradictorii"594. Imediat după aceasta, Athanase Joja adaugă: Noi știm însă azi că, în această privință, Heraclit și nu Aristotel avea dreptate, noi știm că atomul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca Reichenbach, Birckhoff sau von Neuman, care dezvoltă logici din care înlătură principiul terțului exclus 756. Niels Bohr pare să interpreteze ideea complementarității în sens invers decât a crezut Blaga. Ideea complementarității, așa cum o înțelege savantul danez, nu înseamnă asumarea simultaneității unor determinări esențiale opuse. Altfel spus, nu înseamnă angajarea în contradicție, în antinomie. Ea s-a născut tocmai pentru a evita o astfel de situație, care ar fi pus serios în dificultate rațiunea științifică. De aceea, în raportul de complementaritate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
atacând-o din două unghiuri: al manifestării succesive a aspectelor duale și al interpretării strict epistemologice a dualității undă-corpuscul761. Adoptând un realism fizic de descendență einsteiniană, de Broglie "face pași în plus pentru o înțelegere mai nuanțată a dualității", afirmând simultaneitatea opușilor și încercând o interpretare ontologică a dualității, în sensul unei veritabile coexistențe a membrilor acesteia 762. Dacă lucrurile stau astfel, atunci echivalarea metodei antinomiei transfigurate cu principiul complementarității este, în sens strict, greșită. Metoda lui Blaga nu urmărește complementaritatea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Craven: "un gușat cu traista de carne lucioasă, căscând ochii cârpiți, rânjind dinții galbeni într-un râs grotesc și strâmbându-se tâmp". În sfârșit, cadrul se lărgește suficient cât să permită înregistrarea pe retină a castelului bântuit, descoperit, într-o simultaneitate teatral-gotică, de narator și de lector: "Răspundea exact închipuirii: cu cele două rânduri de ferestre înguste și opace, cu turnurile laterale, cu ușile inexpugnabile de stejar ferecat în ținte, cu mușchiul ruginiu, crescut între blocurile de piatră". Aici urmează eroul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un trecut, ca evenimente precursoare în raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino - e confirmată și prin glasul lui Ilarie Voronca, din perspectiva obsedantei simultaneități cu „pulsului epocei”. Trecând în revistă principalele mișcări de avangardă anterioară (expresionismul, cubismul, futurismul), constructivismul îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în tiparul dialectic acțiune-reacțiune în care globalizarea generează în mod direct localizare ca proces opus, iar alții covarianță (fără legătură cauzală), în sensul de complementaritate și ocurență simultană a celor două procese, dar în contexte spațiale diferite. Certe rămân însă simultaneitatea și direcțiile lor opuse. În această privință, fenomenul desfășurării simultane a celor două procese în peisajul global a fost numit plastic, prin trunchierea și alipirea celor doi termeni, glocalizare (Robertson, 1992), iar relația lor antinomială a fost etichetată și studiată
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se află nimic extraordinar este compatibilă cu acele trăsături religioase prezente în toate religiile lumii. Nici o religie anume nu este privilegiată. Mecanismul învierii a fost descoperit independent și concomitent, alături de F Tipler, de către informaticianul Hans Moravek și filosoful Robert Nozick. Simultaneitatea descoperirii sugerează cu tărie că "viața veșnică în termenii fizici" este o idee căreia i-a sosit momentul. Conceptele-cheie ale tradiției iudeo-creștino-islamice sunt acum concepte științifice. Din punctul de vedere al fizicii, teologia nu este altceva decît cosmologie fizică bazată
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
un legământ al "prieteniei cu natura" (T. Vianu), sugerează cum în mijlocul mult invocatei naturi omul cunoaște o imensă singurătate, întrucât nu își regăsește propriul mod de ființare ca energie conștientă. Între evenimentele naturii și cele sufletești există un hiatus copleșitor; simultaneitatea lor este pur hazard. Originală ni se pare corecția adusă confuziei bine întreținute conform căreia discursul revoluționarului din "Împărat și Proletar" ar fi chiar vocea, convingerea etică a poetului. Neliberal prin înrâurirea "Upanișadelor" și a eticii kantiene, ce legiferau suveranitatea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
special, să încheiem totuși cu acestă frază de o virilă, reconfortantă tristețe: De când sunt în America mă visez mereu acasă, semn că în loc să uit, reconstitui într-o atmosferă onirică propria-mi preistorie". Cartea lui Gabriel Stănescu este prezidată de ideea simultaneității locurilor, dar mai ales a timpurilor trăite, prin sublimare culturală. A se vedea citatul din "Patru Quartete" de T. S. Eliot, oferit de autor: "Timpul prezent și timpul trecut / Sunt poate amândouă prezente în timpul viitor / Iar timpul viitor cuprins în timpul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în 2003 și de APTR în 2004. Este director al revistei "Idei în Dialog", precum și membru al Grupului de Dialog Social. Autor al unei opere deja consolidate, nu doar în sensul prolificității, ci și al arderii etapelor, al reunirii și simultaneității stadiilor, estetic, etic și religios de care vorbea Kierkegaard, și-a publicat toate volumele la Editura Humanitas. Spicuim doar titlurile sau, la câteva din ele, zăbovim printr-o glosă în spiritul intransigentului autor: "Schimbarea subiectului o reverie"(2004), Ochii Beatricei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
altceva este Vortex Temporum dacă nu o constelație de arpegii, observate și analizate din toate direcțiile și întoarse pe toate părțile, chiar și cu fundul în sus atunci când relațiile de succesiune dintre durate și frecvențe se transformă în raporturi de simultaneitate? Pornind de la figurarea unui acord de septimă micșorată, Grisey oficiază un adevărat ceremonial al intersecțiilor posibile dintre trei vectori spectrali, particularizați prin prezența diferențiată a armonicelor, inarmonicelor dilatate, precum și a celor comprimate. însuși timpul muzical se conjugă în trei moduri
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
o poartă către sacru. Prima lucrare din carte, intitulată Compoziție de 12 panouri independente (1988-91), reia motivul pietrelor în registrul simbolic al unui ansamblu unificator: crucea, clepsidra, sarcofagul, steaua, aripa devin semnele unei prezențe în care succesiunea e înlocuită cu simultaneitatea. Timpul și eternitatea, viața și moartea, împietrirea și zborul, deși redate independent, coexistă în această juxtapunere ce invită privirea la meditație. Fiecare imagine e un prag pe care se poate trece din realul palpabil în inefabil. Pe următoarea pagină descoperim
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
că arta sa tinde să capteze un orizont al ființei, unde ansamblul este esențial. Ne întoarcem astfel la simbolismul pietrelor care formează zidul, al drumului pe care toți pașii sunt prezenți. Artistul visează să facă din succesiune o reprezentare a simultaneității, deoarece dorește să surprindă totalitatea chipurilor sale de o viață, întregul creației lui trecute și prezente. Nu este un impuls narcisistic, ci o năzuință imposibilă a pictorului de a-și cunoaște conținutul divin. Ansamblul pare a fi și principiul compozițional
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
atît mai mult în Sud, unde Orașul este o apariție tîrzie, dezvoltată rapid, fără organicitate și, de cele mai multe ori, chiar fără reflexe urbanistice. Contradicțiile și tensiunile rezolvate în Occident într-o istorie urbană îndelungată au fost preluate aici aproape în simultaneitate și ele au determinat direct configurația spațiului, dezvoltarea lui, viața sa cotidiană și chiar aspirațiile asunse. Cel care, în final, i-a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume, unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
pe el însuși". În universul scrisului cărtărescian fluturele este simbol subconștient și simbol topologic, simbol al vieții pândite de moartea-păianjen și este structură generatoare a totului. Timpul din roman este asemenea aceluia al fluturelui: este timp-larvă, timp-nimfă și timp-făptură înaripată, simultaneitate și succesiune, este palingenezie și clipă încremenită. Orbitor este Levantul romanesc al lui Cărtărescu. Revoluția de la '48 a devenit cea din anii '89 ai sutei următoare, căuzașii devin manifestanți, pirații devin teroriști, Bucureștiul patriarhal, plin de verdeață, a devenit cel
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
cînd noaptea este de catifea neagră, fosforescentă, stropită cu pete de «sînge» liliachiu diseminate aleatoriu pe tot întinsul cîmpului unduitor, ca de apă întunecată, al unui întuneric insondabil de adînc“. Și după ce aproximează mediul sonor al nopții, umplut de „o simultaneitate de «posturi» de radio eterale“, prin referințe la Xenakis, la Tri stan ș i I solda al lui Wagner, la Bulgakov, la Faust al lui Liszt, la Simfonia Fantastică a lui Berlioz, la Tannhauser a aceluiași Wagner, la Vonnegut, încearcă
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
reprezentării. Însă dincolo de planul tehnic și de cel formal, sculptorul țintește unul mult mai larg, în care ideile narative sînt prelungite într-o evidentă perspectivă spirituală. Așa cum la nivelul ei perceptibil expoziția poate fi socotită o demonstrație privind succesiunea și simultaneitatea formelor și a tehnicilor, în substrat ea este o încercare de a ordona sugestii de natură existențială și morală. într-o definiție sumară, propunerea plastică a lui Marcu este un eseu despre animalitate și spirit, despre forțele htonice și tentativa
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
măsură, definește volumul prin exploatarea controlată a suprafeței și repune enunțul tematic în dualismul sau originar. Dumitru Radu creează, în continuarea lui Dinu Câmpeanu, lucrarea cea mai pregnanta că anvergură spațială și că acuratețe formală din această ediție, adîncind ideea simultaneității sacrului cu profanul, în timp ce Aurel Stanca Olteanu rememorează, în directă descendentă brăncușiana și pe filiera purismelor de început de secol, dar și pe aceea a decorativului de tip art nouveau, tipul de forma androgina în care polaritățile se resorb și
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
operele unor prozatori precum Mateiu Caragiale, Blecher, Marin Preda etc., opere percepute și din unghiul surprinderii unei viziuni sau tematici singulare, specifice. E detașat, astfel, romanul clasic, ce se fundamentează pe un principiu al succesiunii și romanul modern, construit prin intermediul simultaneității și structurat pe coordonatele unui principiu muzical. Autorul operează, tot aici, o distincție importantă între două tipuri de jurnal: jurnalul intim de criză și jurnalul intim de existență. Din secolul romantic (1989) își propune să identifice și să interpreteze reperele
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
piață) sau chiar revoltele, devenite revolte pentru mai mult consum și nu revolte împotriva sistemului. Spectacularitatea postmodernității e înțeleasă ca spectacol de bîlci, ca lume a lui "totul e posibil" în care toate diferențele se uniformizează, iar mobilizarea generală determină simultaneitatea fără relief a informației celei mai diverse. Exagerările tehnice ale modernității apar în analiză ca hybris: războiul a ajuns la distrugeri în masă datorită implicării savanților în cercetarea militară, organismele transgenetice și avîntul de neoprit al cercetărilor asupra genomului uman
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]
-
reguli simple care se dovedesc capabile să genereze sistemul studiat în ansamblul său." (p. 59) Horia-Roman Patapievici demonstrează cum, pentru Ioan Petru Culianu, spațiul mental are preeminență ca registru transcendental (și deci întemeietor), fiind caracterizat prin atributele concomitenței sau sincronicității, simultaneității (ca non-secvențialitate) și ale infinității, integralității (ca non-parte). Mecanismul gândirii, al oricărei cunoașteri, se reduce la un set de enunțuri (premise cu valoare ontologică) de la care pornind, prin aplicarea unui set de reguli, sunt generate sistemele. „Jocurile minții seamănă cu
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
2) că se poate defini o logică a primitivelor sintaxei muzicale. Autorul nu se oprește însă aici, ci aprofundează tenace zona cvasi-necunoscută a eterofoniei, pe care o întemeiează epistemologic și o ilustrează constant în propria creație. Niculescu definește eterofonia ca simultaneitate a materialului muzical originar și a variantelor sale. Pornind de aici, el imaginează și o formă muzicală specifică eterofoniei, pe care o numește "sincronie", bazată pe tehnica "fazării și a de-fazării" ale aceleiași melodii, cântată de mai mulți interpreți. Principiul
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
francheții ei extraordinare. O franchețe care nu disprețuiește și nu ocolește însă metafora, cum vor face - programatic uneori - cei care vor veni după. Pariul paradoxal al lui Dinescu și, în orice caz, nota lui originală, constă, după mine, în această simultaneitate - ce tinde să devină convergență - între tonul direct și regimul metaforic, între metaforă și franchețe. Pariu imposibil, căci cum să obții transparența unui sens printr-o metaforă care - prin însăși esența ei - îl ascunde sau îl amână. Pariu transformat într-
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
inteligență și fantezia debordantă, puțin mai strunită datorită formei fixe restrictive a genului, deși, tehnic vorbind, sonetele nu sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică. Frapează încă instrumentarul eterogen, simultaneitatea registrelor și tentativa de a turna în forma sonetului poemele unui lexic eteroclit plin de elementele civilizației tehniciste, industriale, de consum, precum și tonul ironico-parodic, sarcastic uneori. Semn că rezistența noastră în fața reprezentării unui nou lirism este încă destul de puternică. Nu
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]