776 matches
-
aruncau spre el cîte o privire ascunsă de dispreț, fiindcă un chelner Îi stropise costumul de seară și-și dădu seama că el avea acasă două costume de stofă mai fină. Lastarria nu observase Însă că grasul nici nu se sinchisea de asta, nu mai era În stare să observe că era disprețuit de chelneri; el cerea mereu de băut, Își ștergea fața cu batista murdară și spunea din nou: whisky, atîta și-i era tare sete și Începea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ofta din greu, se umfla ca un balon și cînd scotea aerul din plămîni făcea să tremure o batistă murdară și probabil umedă pe care o lăsase pe fața de masă albă ca zăpada. Era Lalo Bello și nu se sinchisea de nimic, venise dispus să-și cheltuiască toți banii, la urma urmei, la naiba, dacă nu-mi ajunge semnez o chitanță și gata. Pe domnul Bello Îl cunoșteau, bine toți cei de la Acvarium. „De ce-o fi venit azi singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
perpelea. Din cînd În cînd aruncau o privire spre ușa de intrare la bazin, dar nici urmă de fele. Ei n-aveau de unde ști că Își probau uniformele: vara era pe sfîrșite. După-amiază veniră toate, dar ei nici nu se sinchiseau și n-au vrut să le salute. Sărmanele de ele erau roase de remușcări. Carmincha voia să stea de vorbă cu ei și să le explice că așa era ea, că nu era nimic rău În felul ei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înceapă să plîngă și-o să-i ierte pe toți. Martinto apăru Înarmat cu o spadă de lemn imensă și-i provocă pe toți cei din grup, dar ei nici măcar nu Întoarseră capul să se uite la el. Grăsanul nu se sinchisi de disprețul lașilor ăstora, o luă din nou la goană furios și cînd ajunse În fundul curții se Încăieră pe viață și pe moarte cu un chiparos. — Și Într-o bună zi se duse cu ea acasă la Beethoven și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cald a început să-i stropească mâinile și hainele, s-a trezit din nebunia-i vremelnică și a înțeles. Trebuie s-o șteargă neapărat, altfel ocna avea să-l mănânce! S-a primenit, s-a schimbat, și, fără a se sinchisi de cai, de căruță și de nimic altceva, a pornit pe un drum necunoscut și greu. A doua zi au început să-l caute peste tot. Cu câini, cu soldați... nu ajunsese prea departe, era pe Gorgan, unul din cele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sufletul tinereții pline de speranță și mîndrie și neliniște, ci și viața și trupul unui muncitor oarecare, al cărui nume nu-l cunoaște și de a cărui moarte, Înconjurată de un mister profund, nu va afla și nu se va sinchisi niciodată. Am Încercat să ating cu degetele urii mele acea uriașă și mișcătoare lume de forme și fantome, dar n-am reușit. N-am reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dincolo... da, și ea stătea și rîdea la ei. Sigur că povesteau toate cîte le spunea ea (Însă eu le-am zis: „Doamne! nu se cădea să zică astfel de lucruri!“), dar Amanda a avut totdeauna vorba spurcată, nu se sinchisea defel de ce zicea, iar mai tîrziu toți spuneau că le-a strigat așa: „Ce, mă, vă trebuie pod ca să treceți un prăpădit de pîrÎiaș? Păi, Înseamnă că nu sînteți decît o șleahtă de nemernici!“ - zice. „Mă, voi, de colo, ăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și el de propria-i indiferență. Pe moment îi trecu prin minte că ar avea ceva supranatural în el. Gândul luminos se stinse. Aveau prea puțină importanță riscul pe care și-l asuma și posibilitățile necunoscute ale adversarilor. Nu se sinchisea. "Sunt o unealtă"', își zise cu orgoliu. Sunt servitorul unui stăpân din umbră". Râse dezlănțuit, căci se intoxicase cu propriul ego, cu faptele lui, cu senzațiile și gândurile proprii. Janasen - sub acest nume se făcuse cunoscut, pentru că era numele cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
baza acestui adevăr general, cum să-și reantreneze creierul secund odată ce-și va regăsi corpul? - Aș zice, zise Gosseyn, că este vorba în esență de dezvoltarea reflexelor condiționate. Mai discutară un timp despre acest subiect. Deocamdată, Gosseyn nu se sinchisea de Enro. Chiar dacă dictatorul putea să elimine "bruiajul" permanent al conversației Nirenei și Patriciei, ceea ce ar auzi nu ar însemna nimic pentru el. Nu era mai puțin prudent, dar era preocupat să descopere natura posibilă a unui asemenea reflex. Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și el de propria-i indiferență. Pe moment îi trecu prin minte că ar avea ceva supranatural în el. Gândul luminos se stinse. Aveau prea puțină importanță riscul pe care și-l asuma și posibilitățile necunoscute ale adversarilor. Nu se sinchisea. "Sunt o unealtă"', își zise cu orgoliu. Sunt servitorul unui stăpân din umbră". Râse dezlănțuit, căci se intoxicase cu propriul ego, cu faptele lui, cu senzațiile și gândurile proprii. Janasen - sub acest nume se făcuse cunoscut, pentru că era numele cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
baza acestui adevăr general, cum să-și reantreneze creierul secund odată ce-și va regăsi corpul? - Aș zice, zise Gosseyn, că este vorba în esență de dezvoltarea reflexelor condiționate. Mai discutară un timp despre acest subiect. Deocamdată, Gosseyn nu se sinchisea de Enro. Chiar dacă dictatorul putea să elimine "bruiajul" permanent al conversației Nirenei și Patriciei, ceea ce ar auzi nu ar însemna nimic pentru el. Nu era mai puțin prudent, dar era preocupat să descopere natura posibilă a unui asemenea reflex. Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
locului, în urma celorlalți, lângă pasarelă. Se obișnuise să se țină deoparte. Fiind singurul nexialist aflat la bordul navei Space Beagle 1 era ignorat de specialiști: aceștia nu pricepeau limpede ce anume e un nexialist și, oricum, nici nu prea se sinchiseau. Grosvenor avea de gând să schimbe lucrurile, dar deocamdată nu i se ivise prilejul. Aparatul acustic din cască lui spațiala se însufleți brusc. Un om râse încet, apoi spuse: - Eu, unul, nu vreau să am de-a face c-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
așeză noua victimă lângă trupul lui von Grossen, apoi își vârî cu grijă una din labe în propriu-i piept și, scoțând de acolo un ou, îl depuse în stomacul victimei. Aceasta continua să se zbată, dar Ixtl nu se sinchisea - știa bine ce-o să urmeze. Încet, încet, trupul începu să înțepenească. Cuprins de panică, omul se zvârcolea, dându-și seama că paralizează. Ixtl îl ținea strâns, așteptând să se termine reacția chimică. În cele din urmă, omul rămase nemișcat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
execute ordinele. Bineînțeles, mă aștept că savanții să-și unească eforturile pentru a încerca să se împotrivească planului meu. Vă previn, însă, că orice împotrivire ar fi zadarnică. Spunând acestea, Grosvenor întrerupse legătura cu puntea de comandă, fără a se sinchisi de vociferările oamenilor. 26 Cam la o oră după ședință, Grosvenor îl văzu pe ecranul videocomunicatorului pe McCann: - Aș dori să vin să te văd. - Poftește! îi răspunse Grosvenor, vesel. Geologul păru să șovăie: - Presupun că ai pus capcane pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
făcu cu ochiul fratelui său adoptiv. Prinsese obiceiul la școală, de la băieții mai mari, care găseau mereu ocazii să se încurajeze între ei, cum mereu găseau și ocazii să se sâcâie. Pe Nicu preferau să-l sâcâie, dar nu se sinchisea, lua totul cum venea. Peppin nu știa în ce fel să-i spună străinului că și a uitat pălăria pe cap și până la urmă renunță, ca să nu-l facă să se simtă prost. Căuta un subiect de conversație potrivit între
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din bani erau destinați lucrărilor edilitare. Cât despre domnul Mille, toată lumea știe că a cumpărat deja acțiunile ziarului cu niște fonduri cel puțin, hm, dubioase. Folosea acum Adevĕrul ca să bată-n Rege ca-n fasole, care Rege, însă, nu se sinchisea sau se abținea s-o arate, pentru că, se știe, presa a devenit a patra putere în toată lumea. — Nu m-ar mira dacă peste ani și ani, cu colectiviștii la putere, cu Regele alungat, niște oameni care n or să știe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vadă cum reac ionează, i-aț luat arma care era rezemată de perete i a plecat, dar în urmă, subofițerul nu a schițat nici un gest dimpotrivă a râs în hohote, zicând, lasă că mi-o aduce și înapoi, fără să se sinchisească, că arma era încărcată și întradevăr, cei doi tineri i-a adus armaș înapoi, însă, până la urmă, a trebuit să se întoarcă la stână la oile lui. S-au convins și șefii că nu avea chemare pentru muncaș ș de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
putut, în orice legătură, să fie altminteri decât supusă. La amiază, când am făcut o pauză, obosit, și profitând de absența meșterului am luat-o de mână și am dus-o în casă, culcînd-o pe un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crâcnit. Apoi și-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai și și-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de placidă, de parcă nu se întîmplase nimic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în halate vișinii, uzate, decolorate de prea mult spălat. Un câine, pripășit probabil, jigărit ca vai de el, alb și cu o pată neagră între urechi, moțăia lipit de trepte, scheunând când îl lovea cineva cu piciorul. Nimeni nu se sinchisea de mine. Din ghereta lui, portarul arunca uneori câte o vorbă celor care suiau sau coborau treptele. Glumea și izbucnea singur în râs... M-am hotărât să mă duc mai întîi pe țărm. Nu mai fusesem de multă vreme la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să ne răspundă. Discuta mai departe cu câinele. Ce dracu și-or fi vorbit, nu știu, că eu n-am învățat limba câinească. Și nici când i-a strigat Anton: "Hingherule, în numele legii te somez să deschizi!" nu s-a sinchisit. Până la urmă a trebuit să plecăm. Când a venit, tăcut și îngîndurat, ne-am repezit să-l luăm la rost: "Bine, omule, îți bați joc de noi? Ne lași să stăm ca proștii la ușă? De ce dracu nu ne-ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
greu și mi se înmuiasem picioarele, cine erau nemernicii care își bătuseră joc de Marta, fiindcă vroiam să-i învăț minte. Aveam, bănuiesc, un aer jalnic, de cavaler caraghios și beat care își provoca adversarii, dar pescarii nu s-au sinchisit prea mult de vitejia mea. M-au învrednicit doar cu o privire, după care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă simțeam vexat de această tăcere încă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le vorbesc bătrânilor despre sala cu oglinzi. Nu mai puteam rezista să nu mă laud. Dar, bineînțeles, nu le puteam vorbi despre o sală goală. Le puteam trezi bănuiala că Bătrânul își bătuse joc de mine, că nici nu se sinchisise de persoana mea. Cine știe ce făcea Bătrânul în vreme ce sculptorul stătea ca un caraghios în fața fotoliului de răchită gol? ar fi rânjit Mopsul. Poate stătea culcat în cortul de tuareg, distrîndu-se pe seama lui și urmărindu-i printr-o crăpătură. Nu, nu puteam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mării, sub un cer sumbru și rece. M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercînd să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am luat o țigară fără să ană mai sinchisesc că, fumând pe stomacul gol, îmi zgândăream ulcerul. Numai gustul rău al țigării m-a silit să renunț. M-am întors în pat. Tremuram de frig, poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nu făceau nimic, nu a încetat, în sfârșit, să înainteze cu mersul ei răbdător și sacadat. Autoritățile contaseră pe zilele friguroase pentru a opri această înaintare și totuși ciuma trecea prin cele dintâi rigori ale anotimpului fără să se sinchisească. Mai trebuia încă așteptat. Dar tot așteptând, sfârșești prin a nu mai aștepta, și întregul nostru oraș trăia fără viitor. Cât despre doctor, momentul trecător de liniște și de prietenie care îi fusese oferit nu s-a repetat. Fusese deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar că, în alt sens, nu se poate uita totul, chiar dacă ar voi lumea, și ciuma o să lase urme, cel puțin în inimi. Micul rentier a declarat categoric că pe el nu-l interesa inima și că de asta se sinchisea chiar cel mai puțin. Ceea ce-l interesa pe el era să știe dacă administrația n-o să fie transformată, dacă, de pildă, toate serviciile or să funcționeze ca și în trecut. Și Tarrou a trebuit să admită că nu știa despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]