562 matches
-
îndeosebi de germanii protestanți care, mai ales după secolul al XVIII-lea (prin contribuția lui Im. Kant), au desăvîrșit activitatea începută de greci. Alta este însă situația în Estul european, în special, în zona slavismului ortodox, unde există încă un sincretism pro-nunțat, o nediferențiere clară între filozofie, mitologie, religie, artă și cunoaștere științifică propriu-zisă sau între palierele popular și erudit ale culturii și ale limbii, fapt care atestă că aici se mențin încă stări culturale și lingvistice ce nu urmează întotdeauna
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
religios ortodox. La aceasta s-a adăugat faptul că slavii ortodocși și-au susținut tendințele imperialiste și pe ideea bisericii universale, al cărei centru urma să fie în spațiul slav. S-a creat astfel tipul cultural slav ortodox, care presupunea sincretismul și panslavismul (acesta dezvoltat îndeosebi de ruși și de sîrbi). Acest tip cultural a produs schimbarea radicală a evoluției istorice în spațiul Rusiei Kievene, dar nu a avut succes în cazul popoarelor slave catolice (polonezi, cehi, slovaci), care au rămas
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tradiția veche greacă și unele dintre realizările proprii i-ar fi putut asigura o evoluție spre modernitate în sensul specializărilor și al manifestărilor distincte a ramurilor culturii, așa cum s-a produs în Vestul european, îndeosebi prin contribuția intelectuală a germanicilor. Sincretismul, adică dezvoltarea și manifestarea împreună a ramurilor culturii, a rămas caracteristic slavismului ortodox, care s-a deosebit astfel de modelul vestic. O altă trăsătură a tipului occidental congruentă aceleia reprezentate de tipul vechi grecesc este primatul raționalității și al ordinii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
raportează de cele mai multe ori la limbă. Din corespondențele cultură minoră (populară) -limbă populară și cultură majoră (de erudiție)limbă literară este de așteptat ca dimensiunile limbii în raport cu cultura să se manifeste diferit în funcție de cele două aspecte ale ei. Caracterizată prin sincretism, cultura populară atrage și limba într-o astfel de manifestare, prin existența unor semnificații imprecise și a cuvintelor polisemantice, ce întrunesc uneori semnificații contrarii sau contradictorii, prin cuprinderea cuvintelor în construcții fixe al căror înțeles coincide cu cel al unor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
polisemantice, ce întrunesc uneori semnificații contrarii sau contradictorii, prin cuprinderea cuvintelor în construcții fixe al căror înțeles coincide cu cel al unor cuvinte luate independent, printr-o repartizare alogică a semnificațiilor la formele lingvistice etc. Desigur că, atunci cînd trăsătura sincretismului privește unele elemente ale culturii majore, va exista aceeași relație cu elementele limbii, dar la nivelul literar, atunci cînd sînt preluate elemente de la nivelul popular. Cultura majoră se întemeiază însă în mare parte pe știință și pe filozofie, ceea ce atribuie
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
filozofie, ceea ce atribuie limbii o dimensiune obiectivă, adică o folosire a ei potrivit unor cunoștințe sistematizate și ierarhizate de rațiune, pornind deci, de data aceasta de la conceptual și ajungînd ulterior la conținutul formelor limbii. Se înțelege că, în acest caz, sincretismul nu este acceptat de spiritul european, mai ales în epoca modernă. În consecință, pe terenul limbii literare, se pot întîlni atît elemente caracterizate prin sincretism, preluate de la nivelul culturii minore, ce sînt valorificate îndeosebi de stilul beletristic, cît și elemente
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de la conceptual și ajungînd ulterior la conținutul formelor limbii. Se înțelege că, în acest caz, sincretismul nu este acceptat de spiritul european, mai ales în epoca modernă. În consecință, pe terenul limbii literare, se pot întîlni atît elemente caracterizate prin sincretism, preluate de la nivelul culturii minore, ce sînt valorificate îndeosebi de stilul beletristic, cît și elemente lipsite de sincretism, specifice stilului științific. În limbile literare ale Europei civilizate există tendința de a evita sincretismul și acolo unde mai există, deși uneori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acceptat de spiritul european, mai ales în epoca modernă. În consecință, pe terenul limbii literare, se pot întîlni atît elemente caracterizate prin sincretism, preluate de la nivelul culturii minore, ce sînt valorificate îndeosebi de stilul beletristic, cît și elemente lipsite de sincretism, specifice stilului științific. În limbile literare ale Europei civilizate există tendința de a evita sincretismul și acolo unde mai există, deși uneori se manifestă și tendințe contrare, dar, în principiu, în aceste limbi și stilul beletristic uzează de mijloace diferite
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se pot întîlni atît elemente caracterizate prin sincretism, preluate de la nivelul culturii minore, ce sînt valorificate îndeosebi de stilul beletristic, cît și elemente lipsite de sincretism, specifice stilului științific. În limbile literare ale Europei civilizate există tendința de a evita sincretismul și acolo unde mai există, deși uneori se manifestă și tendințe contrare, dar, în principiu, în aceste limbi și stilul beletristic uzează de mijloace diferite de cele ale vorbirii populare și regionale. De aceea, există o diferență între limbile din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu cea mai dezvoltată flexiune analitică. Pînă în secolul al XIV-lea, a păstrat o declinare bicazuală, care însă a dispărut după aceea. Deoarece -s final, care este marcă grafică pentru plural, nu se pronunță, în franceza modernă există un sincretism oral la peste 90 % dintre substantive și adjective între singular și plural. În mod asemănător, întrucît -e adăugat la formele feminine ale adjectivelor nu se pronunță, peste 50 % dintre adjective cunosc sincretism de gen. Din aceste motive, numărul și genul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu se pronunță, în franceza modernă există un sincretism oral la peste 90 % dintre substantive și adjective între singular și plural. În mod asemănător, întrucît -e adăugat la formele feminine ale adjectivelor nu se pronunță, peste 50 % dintre adjective cunosc sincretism de gen. Din aceste motive, numărul și genul sînt marcate în marea majoritate a cazurilor numai prin acord. În sectorul articolului, franceza are, la fel ca italiana, categoria articolului partitiv, care, cu substantive nume de materie, la singular, indică o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este cunoscut tuturor limbilor dintr-o familie sau celor mai multe dintre ele (precum realizarea gradelor de comparație la unele adjective și adverbe în limbile romanice occidentale și în limbile germanice). O altă noțiune care trebuie avută în vedere este cea de "sincretism", care reprezintă o stare de nediferențiere a unor elemente diferite, precum forma ochi de singular și forma ochi de plural din limba română, încît opoziția singular-plural se realizează numai în context, cu ajutorul determinanților. Se poate adăuga apoi și conceptul de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
complet din limba-bază, iar germana, deși are o flexiune bogată, cu patru cazuri, numărul desinențelor atașate substantivului sînt puține (la singular, genitivul masculin și neutru cu -s și, la plural, dativul feminin și neutru cu -n), existînd numeroase cazuri de sincretism. Articolul însă are desinențe cazuale mai nu-meroase și la fel adjectivul cînd urmează declinarea tare și, nefiind precedat de un articol sau de un adjectiv pronominal cu terminațiile articolului hotărît, ajunge în situația de a reda cazul. În asemenea condiții
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
personale, iar pronumele a devenit astfel instrument gramatical pentru marcarea persoanei și numărului. Deși desinența -s pentru plural s-a păstrat în scris, ea nu se mai pronunță și, de aceea, la 90 % dintre substantive și adjective se constată fenomenul sincretismului în exprimarea numărului. În mod similar, desinența -e, păstrată ca marcă de feminin în codul scris, nu se pronunță, încît există un sincretism de gen la peste 50 % dintre adjective. În asemenea condiții, numărul și genul sînt marcate în general
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ea nu se mai pronunță și, de aceea, la 90 % dintre substantive și adjective se constată fenomenul sincretismului în exprimarea numărului. În mod similar, desinența -e, păstrată ca marcă de feminin în codul scris, nu se pronunță, încît există un sincretism de gen la peste 50 % dintre adjective. În asemenea condiții, numărul și genul sînt marcate în general exclusiv prin acord. Situația este aceeași în limba provensală, însă aici desinențele care nu se mai pronunță nu se mai notează nici în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
que, aunque no caracteriza sólo al mundo europeo, está representada aquí de la manera más relevante. Esta distinción está plenamente acorde con el esfuerzo de los antiguos griegos y del mundo civilizado moderno de realizar delimitaciones precisas y de evitar el sincretismo a nivel del espíritu mayor. Razón de más para que tanto el mundo antiguo grecolatino como el moderno occidental fueran propensos a la separación de los elementos cultu-rales y lingüísticos realizados dentro de la sociedad tradicional popular respecto a aquéllos creados
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu Vechiul Testament. Este foarte dificil de spus dacă acolo există o anume influență iraniană (...)”4, iar mai târziu se va pronunța cu destulă eleganță: „Nu sunt calificat să rezum acele probleme despre influența iraniană asupra religiilor Bibliei și asupra religiilor sincretismului greco-roman. Dar nu mă pot abține să nu regret că discuția urmează un pattern prea vechi și depășit. Pentru mine, problema este: într-o religie dată, constituie eshatologia parte integrantă a sistemului religios sau nu? Este religia respectivă inconceptibilă fără
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
anledning av sakkunnigutlåtandena rörande preceptorsbefattningen i religionshistoria vid Uppsala Universitet, Lund, 1949, 56 p. 7. În Études sur les mystères de Mithra, Lund, 1951, Wikander critică teza principală a lui Cumont, potrivit căreia „mithraismul” ar fi un exemplu tipic de sincretism, caracteristic vieții religioase din Antichitatea romană târzie, structurat în principal pe elemente (mituri și culte) iraniene. El urmărește sistematic deconstrucția ipotezei lui Cumont, potrivit căreia dovada originii iraniene ar consta în raportul consecvent existent între Mithra și divinitatea numită de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
considera percepția copilului ca avînd un caracter sincretic. Spre deosebire de gestaltiști, pentru care sesizarea inițială a formei era proprie actului cunoașterii umane în general, O. Decroly aprecia globalismul ca o caracteristică a vîrstei copilăriei. Totodată, globalismul înseamnă ceva mai mult decît sincretismul lui Claparède, întrucît pedagogul belgian nu se limita la stadiul perceptiv al activității psihice a copilului, ci avea în vedere o atitudine globală a acestuia față de obiecte, faptele altora și propriile sale acțiuni. Globalismul este în concepția sa un fenomen
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
București (1954-1959) și cursul post-universitar de regie teatrală al IATC București (1981-1983). În anul 2002 a obținut, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București, titlul de Doctor în artă teatrală, cu tema Teatrul de păpuși și marionete în sincretismul artelor, sub conducerea prof. univ. dr. Cristian Pepino. După absolvirea facultății a fost redactor șef la ziarul „Țesătura“ al fabricii de Antibiotice Iași (1959-1962). Între 1962-1966 a fost secretar literar la Teatrul de păpuși din Iași. În calitate de redactor principal la
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
fost încununat cu Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie „Mihai Eminescu“ Iași, 1968, ediția întâi. Din anul 1971 a început spectacolele de muzică și poezie, acompaniat de propria-i orchestră, numită Baaad. Cezar Ivănescu reînvia, printr-o formulă modernă, sincretismul baladesc medieval al poeziei și muzicii. În tradiția menestrelilor medievali, poetul și-a pus pe muzică versurile, dar a interpretat și poeme de Pindar, Rutebeuf, François Villon, Charles Baudelaire, Lorenzo de Medici, Edgar Allan Poe, Henri de Regnier, Mihai Eminescu
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
parte, o toleranță doar la nivelul autorităților, fie ele politice sau ecleziastice. Or, după părerea mea, a existat un grad de toleranță religioasă și la nivel popular, care se justifică prin tipul de creștinism adoptat de români, și anume un sincretism religios foarte complex, un amestec inextricabil de mitologie păgână și creștină, un creștinism folcloric sau - cum l-a denumit Mircea Eliade - un „creștinism cosmic”. În aceste condiții culturale și cultuale, populația din spațiul românesc nu s-a situat, de regulă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
americană, orientală, mexicană și cea sud-americană. Iată că au cutezat niște europeni-români să experimenteze cu succes și introducerea muzicii europenilor: Mozart, Verdi, Massnet, Gluck, Bizet, Lehar, despre care autohtonii poate nu auziseră și nu apărea interesul să fie ascultată vreodată! Sincretismul fiecărui număr era asigurat prin decorul ce sugera atmosfera temei cântecului, pașii de dans adecvați la muzica autentică, ambientul sugestiv etc. Cu numerele alese din Orfeu și Euridice, West Side Story, Carmen, Văduva veselă ori din Romeo și Julieta, toate
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
moabiților i-au invitat pe evrei să i aducă jertfe lui Baal. Au acceptat. Ei bine, pentru israel lupta începută la Peor continuă și astăzi; c) Regalitatea, instituție străină, a fost valorizată cu un nou act al istoriei sfinte; d) Sincretismul religios. După ce întreaga comunitate evreiască condusă de Moise pătrunde în canaan, sub iosua, Saul va fi proclamat rege. Perioada se numește Epoca Judecătorilor. Judecătorii erau șefi militari, consilieri, magistrați. Atunci apare sincretismul religios, cel care va duce la confuzia dintre
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cu un nou act al istoriei sfinte; d) Sincretismul religios. După ce întreaga comunitate evreiască condusă de Moise pătrunde în canaan, sub iosua, Saul va fi proclamat rege. Perioada se numește Epoca Judecătorilor. Judecătorii erau șefi militari, consilieri, magistrați. Atunci apare sincretismul religios, cel care va duce la confuzia dintre Baal și Iahve. Templul din Ierusalimva fi construit de Solomon după modelul cananean. Solomon a acceptat cultele nevestelor sale străine și a permis construirea de altare/sanctuare în cinstea zeilor lor. După
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]