7,756 matches
-
Cît despre morala ce se desprinde din poveste, asta chiar mi-e indiferentă. Aș putea continua cu lucrurile de care nu mă sinchisesc cînd citesc. La ce bun? Dumneavoastră aveți destulă imaginație ca să mă completați. Revin la lucrul de care, singurul, mă sinchisesc: la povestea pe care vreau s-o aud. Trebuie să recunosc, acum, la sfîrșit, că nu sînt, ca cititor, doar un hedonist, cum ziceam la început. Sînt un cititor care nu s-a maturizat și iubește basmele. Unul
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
coc", magnific ilustrată de tovarășele Găinușe, Mureșan, Dobrin, Gâdea (un coc adaptat, firește, economiei de piață!), d-na Andronescu n-are altă obsesie decât să treacă în uitare imaginea antecesorului său, Andrei Marga. Risipă de energie inutilă: liderul țărănist e singurul reformist autentic din toată activitatea de unsprezece ani a clasei politice din România! Incapabilă să propună un program propriu, actuala șefă a profesorimii române își risipește energia pentru a face bucăți munca, totuși, eficientă a lui Andrei Marga. Spațiul nu
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
ultimele noutăți, el anticipează ce se va întîmpla în materie de mari combinații politice scriind în exclusivitate despre trecut. N-au trecut decît cîteva luni de la semnarea pactului dintre PDSR și liberali, un pact căruia analiștii îi dădeau viață lungă. Singurul care n-a marșat la această prognoză a fost Z. Ornea care, tot printre rînduri, a dat de înțeles că e peste poate ca un aprtid să se afle și în opoziție și și în relații amicale cu puterea, fără
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
Rusu, ca să încerc, apoi, să explic ce anume m-a încântat la Simona Bondoc și Ilinca Tomoroveanu sau la Mircea Albulescu și Alexandru Bindea. Sigur este însă că, la sfârșitul spectacolului, am aplaudat minute în șir. Și nu am fost singurul. Toți cei prezenți au reacționat la fel. (Iar printre ei erau și cronicari de teatru...) Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
pălăvrăgesc prietenii... sînt om-carnet. Am și încredere în sincronicitatea enervantă a universului... cînd îmi trebuie, vine un text... așa, din aer, prin poștă, prin e-mail. Ce defecte trebuie să aibă un scriitor? Nu știu ce "trebuie," dar le au ei, scriitorii, multe. Singurul care mi se pare necesar este pofta. Pofta de scris, pofta de oameni, de cărți... curiozitatea. Sînteți un cititor asiduu de... cîți ani? De la opt ani, cînd citeam pe Jules Verne la Sibiu. Ce mai citiți? Totul... ziarele... contemporanii... clasicii
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
lui un rost și, deși își iubește soția, o părăsește ca s-o dezlege de orice obligație, de el însuși, care-i este povară, crezînd că așa o face fericită. În spectacolul de la Teatrul Național din București rolul lui Protasov (singurul cu greutate în dramă) e interpretat de Mircea Rusu. După părerea mea, actorul își joacă excepțional personajul. Nu e deloc simplu. Din cel puțin două motive. Întîi, dată fiind lungimea și complexitatea rolului. Aproape trei ore, Protasov n-are timp
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
actorul își joacă excepțional personajul. Nu e deloc simplu. Din cel puțin două motive. Întîi, dată fiind lungimea și complexitatea rolului. Aproape trei ore, Protasov n-are timp să răsufle. Rolul merge în crescendo. De pe la jumătatea piesei înainte, Protasov e singurul care contează pe scenă. El ține în spate spectacolul. Mircea Rusu face un rol de dramă psihologică, dar cu elemente de comedie. Era în intenția lui Tolstoi să amestece registrele. Actorul e patetic, dar și comic; măsoară exact trecerea de la
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
atît de către criticii contemporani cît și de chiar exponenții mișcării. Manifestele sînt mai mult jucăușe decît substanțiale - lipsește componenta cu adevărat subversivă care a făcut succesul în Franța. Analizînd revistele vremii, scrierile suprarealiștilor noștri, autoarea ajunge la o concluzie clară: singurul suprarealist autentic român este Gellu Naum. Apropierea de poet se produce în etape. Asistăm la povestea clasică a discipolului și maestrului: dificultăți de comunicare la început, falsele idei ale discipolului despre maestru, comportamentul imprevizibil al celui din urmă. Este, de
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
desfășurarea evenimentelor importante. Prinsă pe picior greșit în decembrie 1989, Securitatea depune de atunci încoace eforturi de imaginație considerabile pentru a-și reface prestigiul. Basmele cu priză la prostime ale lui Pavel Coruț sunt cel mai bun exemplu, dar nu singurul. Că securiștii iuți de condei și-au impus punctul de vedere se observă chiar în aceste zile: competiția grotescă între Ion Iliescu și Adrian Năstase, dar și între diverși generali de armată ce și-ar dori uitat trecutul de mânuitori
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
ca model al vieții: "Scriu despre singurul obiect/ Care nu există./ Și sper" În loc de prefață). Ca și, explicativ: "Totuși scriu/ Despre singurul lucru ce nu există. Nici în laguna/ de sub umărul stîng. Nici/ În valea de sare.// Dar el e singurul important. Căci, dacă există,/ Și eu aș fi/ O piatră în gura lui, ce învață să spună/ Cuvintele clare" (ibidem). Absența obiectului devine, așadar, o temă radicală, menită a corija o invazie obiectuală impură, un flux al unei materialități devastatoare
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Poate totuși să intrige faptul că aruncă "omul obișnuit" într-un infern absolut, pune eticheta de viață ratată pe zilele acestor oameni. Pentru poveștile vieților lor nu e nevoie de copyright, e prea deajuns dacă noi, intelectualii, le dăm atenție: "Singurul meu avantaj este că eu, alături de starea civilă și fiscul, am mărturia trecerii lor prin viață". Nu e poate nimerit să facem astfel de comentarii etice la o carte de literatură. Dar dacă tot a apărut în colecția Societatea politică
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
că era arhiplină: studenți, profesori, unii, francofoni cunoscuți ca Liviu Leonte și Nicolae Crețu, poeți, Emil Brumaru, Horia Zilieru, Daniel Corbu, Lucian Vasiliu (care, ca director al Casei Pogor, n-avea cum lipsi, dat fiind că, printre junimiști, Pogor era singurul... francofon) și alții pe care-i rog să mă ierte că nu-i menționez. Problema în discuție, care a mai făcut (dar într-un context mai larg) obiectul unui simpozion internațional organizat la Sinaia, anul trecut, de Fundația Culturală Română
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
valorile, ați fi fost chemat să jucați rolul "intelectualului far". Din păcate, România reală face urechea surdă, pare că aplică cu predilecție zicerea "nimeni nu-i profet în țara sa". Sau poate doar anumite adevăruri și profeții supără... Nu sunt singurul în aceste circumstanțe. Oameni dintre cei mai diferiți au trecut prin aceeași situație. Unii dintre ei au reacționat cu supărare și cu resentimente. Nici eu nu am fost prea încântat, dar m-am consolat relativ ușor. Pierderea este a altora
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
un tată invidiat. De aceea, dorința de a-și elimina rivalul, motivată de o feroce gelozie". Aceasta, în planul de adîncime al subconștientului, apare drept "o fantasmă a pericidului". Vestita scenă a sărutării pămîntului e reflecția faptului că pămîntul este singurul care poate să-i conserve sentimentul posesiei reale și total, psihanalitic vorbind, "o deplasare dinspre imaginea feminină spre una masculin-combativă a pămîntului". Ion a sacrificat narcisiac iubirea pentru pămînt. În final, datorită triumfului dragostei pentru Florica, modelul patern revine la
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
Privindu-l, parcă te vedeam pe tine. Ai fi fost mai înălțător... GENERALUL: Înălțimea Ta, solii vor să-ți prezinte darurile trimise de regii lor. MAJESTATEA SA: Să plece la curțile lor și să le spună maimuțoilor de regi că singurul dar pe care îl primesc este supunerea lor. MARELE PREOT: Împărate, Sfinții Părinți ai credințelor de pretutindeni vor să-ți dea împărtășania lor. MAJESTATEA SA: Spune-le să se întoarcă în altarele lor și să le transmită din partea mea Dumnezeilor
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
mic.) Pârâie clipa, așa face când se umflă... Asta-i pofta ce-ați poftit. Ați cerut un rege și ați avut un stăpânitor. Acum ați încoronat un împărat. Eu nu sunt umbra lui Dumnezeu pe pământ! Sunt singurul zeu vizibil, singurul care binevoiește să se arate, vouă, oamenilor... Nu mi-e frică decât de timp și de slăbiciunile trupului meu. De fapt, nu mă mai tem de nimic. Sunt împăratul paradisului terestru!... Cine nu mă vede cum cresc nu e vrednic
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
altfel, cel din urmă urma să candideze, în toamna anului 1907, pentru funcția de judecător al regiunii Herkimer și s-a folosit de proces pentru a câștiga capital electoral. La fel s-a întâmplat și cu guvernatorul Charles Evans Hughes, singurul care putea să comute pedeapsa cu moartea, dar un asemenea gest ar fi însemnat un fel de amestec al său în treburile justiției, iar acest lucru nu trebuia făcut în plină campanie electorală. El va ajunge secretar de Stat sub
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
persane. Nu-mi amintesc cînd ne-am întîlnit prima dată, dar evident îl știu din perioada studenției; mi-l amintesc bine din întîlniri probabil întîmplătoare dar neapărat lungi, prin anticariate sau la Biblioteca Academiei, unde singurul nostru subiect de discuție - singurul, pe care-l accepta el - era poezia persană și traducerile la care lucra. Cred că e o exagerare a memoriei excepționale a Mioarei Cremene, sau un artificiu poetic, imaginea acelui adolescent excesiv de poliglot, "un poliglot înnăscut aș zice... (care) vorbea
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
prin sarcasm și forțată detașare, pe cînd Trilling pare să fi găsit o justă măsură, inspirată probabil de contactul permanent cu un public viu și prezent, cel al studenților săi. De altfel, într-unul din eseurile incluse în acest volum, singurul dedicat unei scriitoare (Jane Austen), Trilling tratează tema ironiei, propunînd o distincție între ironia implicată și cea detașată. Premisa de la care pornește este că ironia implică o anumită doză de maliție, de răutate, că exprimă o anumită doză de dispreț
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
este dizolvarea amestectului mai sus amintit, pe parcursul cărții, nu atît în disperare și cinism (deși pare opțiunea cea mai firească în logica narațiunii și a personajelor), cît într-un fel de seninătate religioasă, chiar într-un univers epic în care singurul Dumnezeu este cuvîntul scris. Protagonistul românului este Hanta, iar ocupația lui e reciclarea gunoaielor din Praga într-o uriașă presă hidraulică. În pivniță în care lucrează înconjurat de șoareci și șobolani, Hanta hrănește zilnic, timp de treizeci și cinci de ani, nesățioasa
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
închizînd ochii la anumite aspecte ale operelor, indiferent de faptul că scriitorii cu pricina sînt Eminescu sau Eliade. Premisa iritării d-lui Rusu e complet falsă. Nu-i înțeleg nici răfuiala cu instituția criticii literare. Ce vrea să însemne că "singurii creatori de literatură" sînt scriitorii sau că "avem nevoie, acum, mai ales de opere literare"? Inocența cu care dl Rusu apelează la prejudecăți și poncife de tipul acestora mă descumpănește. După cum mă lasă visător teama d-lui Rusu (și nu
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
după ce învață că marile descoperiri nu sînt produsul rațiunii, ci al straturilor sensibile, emoționale, ale ființei noastre. Noua traducere în limba engleză e modernizată parcă prea mult pentru gustul meu, dar substanța cărții rămîne neatinsă. O carte adresată emfatic copiilor, singurii - credea Antoine de Saint-Exupery - care știu să caute cu inima, nu cu mintea. Antoine de Saint-Exupery - The Little Prince, Harcourt, Inc. New York, 2000, 86 pag.
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
domn Onișoru o instituție inutilă e prevederea conform căreia vechii turnători activați de S.R.I. nu pot fi deconspirați. Și atunci? La ce bun întreaga vorbăraie și agitația sterilă în jurul unei mize în cel mai bun caz iluzorii? După cum merg lucrurile, singurii turnători care-ar putea fi arătați opiniei publice sunt cei care, cu o ultimă tresărire de demnitate, au refuzat după 1989, în libertate, să facă ceea ce făcuseră constrânși de aparatul represiv al lui Gheorghiu-Dej ori Ceaușescu! Toate acestea se întâmplă
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
și Emil Constantinescu, n-au făcut-o... l Cu toată vitejia ei expresiv-verbală, împestrițată de-a lungul timpului și de-a latul televiziunilor cu o grămadă de intonații ironico-înțelepte, Ministerul Culturii și Cultelor păstorit de către doamna ministru Mona Muscă, este singurul cu actele de predare-primire încă neperfectate... Publicarea culegerii de materiale "Cartea Neagră a guvernării PSD/2001-2004", difuzată de MCC nu va rezolva mare lucru, având în vedere regretele, înțelepciunea și bățoșenia domnului academician Răzvan Teodorescu... l De la o știre tv
De plânsul președintelui și alte știri importante... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11918_a_13243]
-
Baudrillard fertilizaseră analiza critică românească". E explicabil că junele Protopopescu nu aflase de acestea toate, dar că Dan Petrescu le crede neadevărate, asta nu mai este explicabil decît prin ideea pe care o apără cu îndîrjire de mult timp că singurul care a avut și a pătimit pentru relații cu Franța culturală a fost d-sa. Au mai avut și alții, au mai pătimit și alții (de pildă Al. Călinescu, ieșean ca și Dan Petrescu, dacă nu cumva l-a uitat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]