577 matches
-
învestit Maestru în locul său? Nimeni nu se grăbi să răspundă însă acestei întrebări. - Tu! urlă el către Xtyn. Încetează să mai privești prin mine! În momentul acela, pentru prima dată, Xtyn își întoarse ochii către Bella și rosti ușor amuzat: - Sire, tonul vostru mă mâhnește. Ar trebui să aveți ceva mai mult respect pentru un slujitor care s-a jertfit în numele dinastiei, deși misiunea pe care o avea de îndeplinit n-ar fi putut fi dusă niciodată la bun sfârșit. - Ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Ar trebui să aveți ceva mai mult respect pentru un slujitor care s-a jertfit în numele dinastiei, deși misiunea pe care o avea de îndeplinit n-ar fi putut fi dusă niciodată la bun sfârșit. - Ce tot spui? - E trist, Sire... E trist că Rimio de Vassur a trăit degeaba. Sunt aici însă pentru a îndrepta această umilință. Bella ridică mâinile spre tavan și apoi se întoarse spre cei patru quinți ai săi, care se grupaseră la câțiva metri de el
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai spune dacă te- aș face cel mai bogat om din lume? FAUST (distrat și neatent la ce spune Mefisto, se analizează în oglindă): Am mai îmbătrânit în ultima vreme, nu-i așa? MEFISTO: Nu mai sunteți tânăr de mult, Sire! FAUST: Și ce mi-ați cere în schimb dacă mi-ați dărui tinerețea? MEFISTO: Aaaa, nimic important! Doar sufletul tău! Dar te-aș face cel mai bogat om din lume! Și ai fi veșnic tânăr! FAUST: O să mă mai gândesc
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
face ceva: pentru a vă îndrepta greșeala trebuie să-l convingeți pe Mefisto să renunțe la contract! FAUST: Voi încerca, dar cred că va fi imposibil! (Faust îl invocă din nou pe Mefisto) Mefisto! MEFISTO: (apare) da, ce mai doriți, Sire? FAUST: Vreau să renunț la contract! Nu mai vreau să fiu tânăr și nici bogat! Vreau să-mi dai sufletul înapoi! MEFISTO: Mă tem că nu se mai poate! (râde și vrea să plece) FAUST: (îi smulge lui Mefisto contractul
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
moară. Lumea pe care o stia el, se năruise în jurul lui. Se silea să găsească o cale de a nu-si lăsa sufletul pradă disperării... Când era vorba de... ”lumea de dincolo”, de energiile lumii spiritelor, simțea fiori reci pe sira sinării. Putința de a stabili un contact cu aceste energii, depinde de fiecare persoană în parte, dar toți avem în noi, în stare latentă, iscusința de a o face... Face parte din om. Și, nu numai în om ci si
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
consilierea generală se urmărește ceea ce trebuie schimbat, ceea ce este greșit în comportament, pe când în consilierea pentru excelență se în cearcă găsirea unor puncte pozitive și se începe lucrul pornind din acele puncte pozitive. Se încearcă găsirea unei modalități de folo sire a lucrurilor într-un mod pozitiv și se începe lucrul pornind din acele puncte pozitive. Consilierea generală îi învață pe clienți abi lități sociale, cum să se comporte în societate, însă în consilierea pentru cei talentați nu trebuie să se
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
vrea el să supună viața și care, oriunde, pare că spune: „Dau ordin vieții...“ Îmi vine în minte un moment al întrevederii dintre Napoleon și Metternich (în relatarea lui A. Thiers), când acesta caută să-l tempereze pe impetuosul împărat: „Sire, încercăm numai să ne împotrivim unei stări de lucruri care ne amenință pe toți, în fiecare clipă, cu o distrugere totală. Maiestatea Voastră este tot atât de interesată ca și noi, pentru că într-o zi norocul ar putea să vă părăsească și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
repede la romanul lui Thomas Mann și lucrurile reintră de îndată în ordine. Îmi place de asemenea să observ că titlurile se complică pe măsură ce poziția ierarhică scade. Regele are cel mai scurt și mai simplu nume: "Majestate" sau "Rege", sau "Sire". "Majestatea Sa", de pildă, față de "Alteța-Sa-Principele-Radu-de-Hohenzollern-Veringen". E ca și cum o persoană, cu cât e mai șubredă, trebuie sprijinită cu mai multe titluri. Dacă așa ar fi, atunci, în contextul acesta, sânt oricum avantajat. Pe afișul din oraș care anunța manifestarea și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primăriei anunță ședința de autografe care urmează să înceapă chiar pe scenă, înainte ca lumea să apuce să se ridice, din ultimul rând, din penumbra sălii, izbucnește un glas: Sînt șeful Comunității evreiești din Arad, Majestate, și am vârsta Voastră, Sire! În 1943, împreună cu mama Majestății Voastre, regina Elena, l-ați împiedicat în repetate rânduri pe Antonescu să facă deportări, ați intervenit în repetate rânduri pentru Comunitatea evreilor din România și ați salvat, prin omenia Majestății Voastre, zeci de mii de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
salvat, prin omenia Majestății Voastre, zeci de mii de vieți. Nimeni nu v-a mulțumit vreodată pentru asta prin viu grai. Permiteți-mi să o fac eu acum, în numele tuturor celor care vă poartă recunoștința lor. Nu vă vom uita, Sire! Niciodată." Mă uit la Rege, din locul în care sânt Nu răspunde, privește fix înainte, către omul pe care nu-l poate zări în întunericul sălii, și văd cum lumina reflectoarelor i se frânge și îi joacă sub pleoape. Când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în vârstă, de obicei către 90 de ani, care au făcut parte fie din vreun corp de gardă, fie au avut de-a face, într-un fel sau altul, cu Palatul Regal. Adresarea lor către Rege începe îndeobște cu un "Sire, vă mai aduceți aminte cînd..." și apoi este evocată fie o manevră de la o școală militară la care Regele a asistat, fie trecerea în revistă a unor trupe. Bătrânul din după-amiaza aceasta, care se apropie de Rege fără să aibă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vreo carte, poartă cizme și e îmbrăcat oarecum vânătorește, cu un surtuc ciudat plin de cheotori. Are părul alb, ochii albaștri și lăcrimoși, fața plină de vinișoare roșii și albăstrui, mersul falnic și nesigur în același timp ― și vorbește tare. "Sire, începe, eram la Mânăstirea Dealului când tatăl Majestății Voastre și Majestatea Voastră. .." Regele îl privește cu chipul său imobil. "Sire, aud apoi, îmi permiteți, Sire, să cânt Imnul Regal?" ― "Dagă vrei...", răspunde Regele. Bătrânul face un pas înapoi și cei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
albaștri și lăcrimoși, fața plină de vinișoare roșii și albăstrui, mersul falnic și nesigur în același timp ― și vorbește tare. "Sire, începe, eram la Mânăstirea Dealului când tatăl Majestății Voastre și Majestatea Voastră. .." Regele îl privește cu chipul său imobil. "Sire, aud apoi, îmi permiteți, Sire, să cânt Imnul Regal?" ― "Dagă vrei...", răspunde Regele. Bătrânul face un pas înapoi și cei care își așteaptă rândul, în spatele lui, reculează corespunzător. "Nu aici", intervine prompt garda din stânga Regelui, sesizând blocajul care e pe cale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de vinișoare roșii și albăstrui, mersul falnic și nesigur în același timp ― și vorbește tare. "Sire, începe, eram la Mânăstirea Dealului când tatăl Majestății Voastre și Majestatea Voastră. .." Regele îl privește cu chipul său imobil. "Sire, aud apoi, îmi permiteți, Sire, să cânt Imnul Regal?" ― "Dagă vrei...", răspunde Regele. Bătrânul face un pas înapoi și cei care își așteaptă rândul, în spatele lui, reculează corespunzător. "Nu aici", intervine prompt garda din stânga Regelui, sesizând blocajul care e pe cale să se producă, "în față
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe Agrippina. Tânăra se foiește neliniștită, căci nu are darul de a răspunde prompt și nici nu găsește întotdeauna subiectul potrivit atunci când este nevoie. Ușor condescendent, Piso își răspunde singur: — Prefer să o atribui literaturii care, lăsată aproape în pără sire, începe să prindă iarăși viață. Cuvintele îi sunt însoțite de râsete un pic forțate. După un moment de tăcere, glasul Antoniei se înalță calm și egal: — Eu am venit să-mi ascult fiul și fiica. — Pe Germanicus!? exclamă uimit Piso
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amețit de apa tonică, se clătina pe picioare. Ne-am salutat. Eu mă distrasem bine. Și ei la fel. Încă nu știam că Începuserăm să ne jucăm cu focul grecesc, care arde și mistuie. 15 Erard de Siverey Îmi spuse: „Sire, dacă credeți că nici eu, nici stirpea mea nu vom fi dezonorați din această cauză, mă voi duce să-i cer contelui d’Anjou, pe care-l văd colo, În mijlocul taberelor, să vă vină În ajutor. Iar eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu din coșnițe, care trebuiau să rămână neatinse până la sfârșitul ritului, ci din bucătăria ei, câte ceva din comidas de santo. Ne duse În spatele terreiro-ului, și aici avu loc un adevărat banchet policrom cu mandioca, pimenta, cocos, amendoim, gemgibre, moqueca de siri mole, vatapa efó, caruru, fasole neagră cu farofa, Într-o mireasmă dulce de mirodenii africane, cu izuri tropicale dulcege și tari, din care luarăm cu evlavie, știind că luam parte la ospățul străvechilor zei sudanezi. Pe drept cuvânt, ne spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Când s-au căsătorit, în 1893, el avea 44 de ani, iar ea jumătate din vârsta lui. Au fost alături la bine și la rău doar 18 luni. Era al doilea eșec, căci Strindberg mai trecuse printr-un divorț, cu Siri. Când tânărul August de 28 de ani o cunoscuse, ea era soția baronului Wrangel. Tânăra a divorțat, cei doi s-au căsătorit în 1877 și au rămas împreună până în 1891. Pe Siri, a uitat-o însă mai repede. La numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
căci Strindberg mai trecuse printr-un divorț, cu Siri. Când tânărul August de 28 de ani o cunoscuse, ea era soția baronului Wrangel. Tânăra a divorțat, cei doi s-au căsătorit în 1877 și au rămas împreună până în 1891. Pe Siri, a uitat-o însă mai repede. La numai doi ani, a cunoscut-o pe Frida. Atunci, Strindberg nu-și pierduse încă încrederea în iubire și „prețuia mult mai presus dragostea femeii decât cea a bărbatului“. Dramaturgul era perceput, se pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
noapte ca asta și o să arătăm cu toții ca niște stafii” (adevărate figuri de ceară, precum personajele din Orbii), același Angus care, la întrebarea regelui: „E cineva aici căruia să-i fie frică de blestemul morților?”, îi răspunsese fără ezitare: „Da, sire, eu”. Și iarăși, nu întâmplător, ultima replică a regelui: „Cât de nefericiți par morții!” este replica unui om încă viu, dar intrat deja în lumea celor ce nu mai trăiesc. Insula lui Prospero devine insula morților vii Imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
chiar în fața mea, îmi strigă jovial, cu chipul strălucitor ca soarele: - Să vii la dejun! Abia i-am putut prinde cuvintele din cauza fanfarelor și a uralelor nesfârșite. Făcui un pas înainte, înclinându-mă adânc și răspunsei, sugrumat de emoție: - Regret, Sire, dar n-am frac. În clipa aceea, din dreapta mea se avântă un călăreț care descrie o jumătate de cerc și se opri la câțiva pași în fața regelui. Era un colonel, cu gâtul scurt, obrajii tuciurii și mustața neagră și groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
106), rolul drogurilor în contextele religioase a fost în mod evident exploatat recent, „căci mulți nu vor crede niciodată că ar fi putut exista mistere fără droguri” (65, pp. 70, 374). Dan Dana consideră că interpretările mele referitoare la folo- sirea în scopuri rituale a fumigațiilor de cannabis de către geto-daci și la lupta lui Deceneu (prin tăierea viței-de-vie) împotriva bețiilor rituale dionisiace variază între „discutabile” și „mai mult decât improbabile”. Și asta pentru că aș fi „foarte influențat de Eliade” (65, pp.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
internatul liceului locuia pe vremea noastră, un coleg cu totul aparte, plin de calități, foarte pasionat de matematică (a și ajuns profesor universitar de matematică la Universitatea din București) dar și foarte original. Era Gheorghe Sirețchi, căruia noi îi spuneam „Sire”. Era din Frătăuți, cred, orfan de ambii părinți, motiv pentru care multe vacanțe le petrecea în internat. Câteva le-am petrecut împreună. El nu prea avea unde merge iar părinții mei, fiind refugiați, se stabilise undeva departe în Banat, și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
de drum cu care puteți merge unde doriți. Ne-a mângâiat pe cap și a ieșit. Noi, cu Sirețchi, ne-am hotărât să plecăm la mine acasă în Banat. Am făcut atunci o frumoasă călătorie, trecând prin București, pe care Sire îl vedea pentru prima oară. Cine și-ar fi putut închipui că aceasta va fi reședința lui de o viață, și că va ajunge profesor la Universitatea pe care i-am arătat-o de lângă ceas. Dar să nu ne lăsăm
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
închipui că aceasta va fi reședința lui de o viață, și că va ajunge profesor la Universitatea pe care i-am arătat-o de lângă ceas. Dar să nu ne lăsăm furați de amintiri și să revin la subiect. Își găsise Sire un culcuș într-o încăpere de la subsolul internatului, unde a improvizat un fel de laborator de fizică, dar avea și liniștea necesară pentru distracția lui de bază, rezolvarea temelor de matematică. Îl vizitam adesea aici și în timpul lui liber, feriți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]