504 matches
-
apucă taurul de coarne, nu aștepta să facă alții ceea ce numai tu poți și numai tu ești îndreptățit să faci. Cu Dumnezeu înainte. Badea Gheorghe Mi-e dor de prietenul meu Am fost colegi de liceu. Nelu, era un adolescent slăbuț, timid, retras, cu ochi mari albaștri, cu o privire senină și blândă. Era sărac îmbrăcat, locuia la internatul liceului, dar la orele de curs dădea răspunsuri foarte corecte, mai ales la matematică și fizică. După liceu, ne-am despărțit, am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
decis să-și povestească viața. A) „1. Seara asta beau.“ Ce să-i faci? Puiu are o certitudine de nezdruncinat. Cât timp nu se ia de oameni pe stradă, totul e în regulă. „2. Bărbatul fără drăguță are mintea cam slăbuță.“ Știe Puiu ce știe. Nu-l putem contrazice. Ton justificativ. Sau profetic. Puiu răspândește lumină. Înțelepciune. „3. Lenuță, dragă, Lenuță.“ Epopeea lui Puiu continuă. I-a venit mintea la cap. A apărut mândra. Tot diminutivată, mititica. „4. Tu ești jumătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
profetic. Puiu răspândește lumină. Înțelepciune. „3. Lenuță, dragă, Lenuță.“ Epopeea lui Puiu continuă. I-a venit mintea la cap. A apărut mândra. Tot diminutivată, mititica. „4. Tu ești jumătatea mea.“ Uite că s-a și însurat. Din păcate, mintea tot slăbuță i-a rămas. „5. Am un băiețel frumos.“ Bravo, Puiule! Altceva nu pot spune. Omul se descurcă. Se pare că viața lui va avea un curs senin, dar, dezastru, fața B a albumului ne anunță cavernos: B) „1.Unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot un aristocrat. Pentru că nici unul, nici altul nu fac nimic. După mine, ar exista totuși o poezie a ștabilor. A marilor mahări. Este vorba despre manele. Singura formă de poezie admisă. Doar manelele lui Puiu Codreanu, cel cu mintea cam slăbuță, îți propun o lume fără tensiuni. O lume roz, prosperă e aceea din manele. Mi-am luat mașină, gagică, un viloi cu optușpe camere. Am tot ce-mi trebuie. Dușmanii mi-au murit de mult. Nu mai am nimic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vei câștiga-o prin scris și printr-o atitudine filozofică În viață.“) Iată dar ursitoarele mele din leagăn Întrecându-se care de care În [a mă Îndruma] care Încotro, cu palmele lor poruncitoare Înfipte În umerii Înguști ai tânărului indecis, slăbuț, cu fața smeadă și prelungă, palid sub părul lui negru și dat pe spate, cu ochii galeși, cravată lavalieră la gât - și În bătaia tuturor vânturilor... ...Prin 1908, În toiul avatarelor unei existențe Încă boeme, dar, lucru curios, preocupat totuși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
puneam sacul; mă așezam în fund, treceam cele două funii peste umeri și pe sub brațe, legându-le în dreptul pieptului; mă așezam mai întâi în poziția în genunchi, apoi mă ridicam încet în picioare. Era destul de greu. Eu eram mic și slăbuț; sforile alea subțiri îmi intrau în carne; n-aveam cum să mă odihnesc. Trebuia din nou să mă așez în genunchi, apoi în șezut și să las sarcina pe sol sprijinindu-mă cu spatele de ea. Dar asta ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deja la mine ca la un posibil beneficiar al serviciilor de pompe funebre. Boabe mari de lacrimi curgând din ochii lor uimiți și îndurerați atestau faptul că ei nu înțelegeau prea bine ce se întâmplă cu mine. Știau că sunt slăbuț, dar ceea ce vedeau acum depășea puterea lor de înțelegere. M-am ridicat anevoie, sprijinit insistent și afectuos de cei doi frați mai mari. Nu eram în formă. Arătam destul de rău. Nasul îmi era jupuit pe o porțiune apreciabilă și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se aflau în fața instituției, prin simplul fapt al modului de constituire al grupului, al imaginii care degaja un aer tragi-comic. Patru copii ținând pe umeri o creangă uscată ceva mai mare, așezați unul în spatele celuilalt, dintre care cel mic mai slăbuț făcea în timpul mersului niște salturi caraghioase. Dar nu era nimic de râs. La o privire mai atentă observai ceva incredibil: copilul cu mersul ăla caraghios avea lacrimi în ochi, plângea. În fața grupului era un milițian, altul în spate. Pe lângă băieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
papilele gustative. Ceva, totuși, s-a întâmplat. Dimineața, mama a topit un ceaun de zăpadă, și-n apa obținută a fiert grișul. Ne-a pus fiecăruia în farfurie cât se cuvenea, și dat fiind faptul că eu eram cel mai slăbuț dintre frații mei, și văzând cu câtă poftă mănânc mi-a mai pus un mic supliment. Din momentul în care i s-a dat startul, fiertura alburie și fierbinte a parcurs cât ai zice "pește" lungimea integrală a tractului, până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
celor șase decenii de atelaj conjugal. A.R. Antoaneta Ralian, cea cu care stați acum de vorbă, s-a născut în februarie 1948, la cantina Agerpres. Până atunci, totul a fost preistorie. Întâlneam în fiecare zi la cantină un tânăr slăbuț, foarte fin, cu o figură de intelectual, care se uita lung la mine, dar nu îndrăznea să mi se adreseze. Eu pe atunci eram cochetă și aveam două paltoane - unul de stofă și unul de blană - , amândouă prefăcute din două
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
probleme, cum veneau înainte. Dar asta nu era nimic față de ce avea să i se întîmple nu peste mult timp. Într-o zi, plimbîndu-se singur prin curtea școlii, îi văzu pe cîțiva de la Be cum prinseseră la mijloc un băiețel slăbuț și-i tot ardeau pe rînd șuturi în fund. Dănuț se revoltă, simți cum crește inima-n el, se duse în mijlocul curții și, făcînd ochii roată, începu să strige cu brațul drept deasupra capului : „ăăăă !“. Ca ștefan cel Mare pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sufletele noastre, ale iubiților tăi colegi care îți vor simți profund lipsa. In memoriam Mihai Munteanu Pe Mihai Munteanu l-am cunoscut în toamna anului 1942 la concursul de admitere la Școala Normală „Alexandru Vlahuță” din Șendriceni. Eram niște copii slăbuți, neîmpliniți trupește, aspiranți la profesia de învățători, proveniți din familii de țărani împovărați de nevoi, care trudeau din greu pe puținul pământ pe care îl aveau. Întreținerea unui copil într-o școală secundară timp de opt ani era o încercare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vechiul regim Hotelul Partidului, unde altădată îi pășeau pragul numai activiști de partid ai fostului regim, acum în zilele noastre eram primit și eu dar nu ca și comunist ci ca artist cu un zâmbet plăcut adresat de o recepționeră slăbuță ce mă înregistră oferindu-mi o cameră la etajul unu cu vedere spre faleza Dunării. După ce m-am instalat în cameră am și coborât să fac o plimbare pe faleza orașului, afară era prea frumos pentru a pierde timpul în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la știrile referitoare la Festival, fiind și singurul dintre artiști care a avut onoarea asta de a da un interviu. În toată foiala asta în preajma mea era o persoană de sex feminin, trecută de a doua tinerețe, micuță de statură, slăbuță, ce mă tot încurca în micul meu spațiu pe care îl aveam la dispoziție; i-am spus puțin cam răspicat decât spun de obicei moldovenii, că-mi ia aerul, să mă scutească un pic de prezența ei, că nu am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
se vrea mai mult decât atât : o șarjă politică. Singura problemă e cât de exportabil este ? Cred că nu prea... Trafic este încă un scurtmetraj semnat Cătălin Mitulescu. Poanta nu există, ceea ce-l face superior lui București-Wien (unde poanta era slăbuță...), dar un pic sub 17 minute întârziere (care avea totuși o tensiune și un climax care aici lipsesc). Mitulescu reușește să evite pășunisme gen cal alb în ralanti pe care le înlocuiește cu un inventar cvasicomplet de gadgetărie cool (celular
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
limitele ei. 31 martie. Am sărit peste o zi de NexT din aceleași motive dilematice (numărul se predă vinerea) și mă grăbesc să recuperez două dintre cele patru programe competitive (primele două văzute în ziua deschiderii au fost ceva mai slăbuțe, mi se spune, n-ai pierdut nimic ). Dar sunt nevoit să ratez workshop-ul susținut de Murch la doi pași de Cinematecă, în Orange Concept Store. Asta e : nu le poți avea pe toate și e mai important pentru studenți să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de mare senior, și uneori examina caii, trăsura, făcând observații, pe urmă urca în trăsură și dădea un ordin scurt: „Mână! Și bagă de seamă la Podu-Amărazii!“ Mi se strângea și mai tare inima; n-o uit pe fetița aceea slăbuță, cu o fețișoară mică și cu părul mătăsos care scăpa în șuvițe dezordonate, drepte, ce-i dă deau un aer nepieptănat (cât am mai suferit din cauza asta!). Încă mai credeam că Amărădia e cel mai mare fluviu din Europa (la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu șiruri întregi de ornamente florale, iar la mesele de marmură cofetarii fac, cu cea mai mare grijă, trandafiri din glazură și pictează fire de iederă din zahăr. Rămân nehotărâtă lângă intrare și pe lângă mine trec spre ieșire o fată slăbuță în jeanși, cu pantofi cu toc înalt și barete pe gleznă, condusă de maică-sa, cu care tocmai se ceartă. — Trebuia doar să guști un pic, îi spune mama ei furioasă la culme. Câte calorii putea să aibă? Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se născuse Ițic Ștrul, ci fricos și bănuitor. Un copil de se răstea la dânsul, Începea să-i joace barba și să-i ticăie inima. În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare a zis «slăbuț, dar tot bun», Ițic a leșinat. Numai gândul că va merge la război Îl Îngrozea. Era convins că are să moară când va auzi Întâiul bubuit de tun. Cu o zi Înainte de-a porni din garnizoană, și-a luat rămas
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în același timp, în paralel s-ar putea spune, și cu ale unor rubedenii apropiate, ce locuiau tot în Pungești. E vorba despre surorile lui Costache, Marița și Ileana. Bărbatul lui Marița, Ghiță Ciotacu era un om scund de statură, slăbuț, cu față lungăreață și cu părul tuns scurt și avea ochi verzi. Umbla mai tot timpul îmbrăcat cu un suman; sumanul este o țesătură făcută la stative, din lână de oaie, care se mai numește „șiac” în unele părți, acest
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în orele de după masă pregăteam câte 5-6 școlari, care-mi aduceau bani și nume de om muncitor și serios. În penultima clasă la normală chiar de la începutul anului școlar - octombrie 1935 - meditam un consătean care era în clasa I, cam slăbuț, dar serios susținut material de părinți. Avea coleg de școală un băiat micuț, blond, de la Cârțișoara Făgărașului, inteligent, dar cu mult dor de casă, de părinții aflați la 400 km depărtare. L-am îmbiat și pe el să participe la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Bateria a III-a. Era ofițer în Comandament, un tip mai discret. Mai vizibil era instructorul cu propaganda, căpitanul Badea. M. M.: Îl știu pe Badea. S. B.: El era purtătorul imaginii partidului prin unitate. Era un tip mai comic. Slăbuț și puțin bâlbâit. Îl aveam pe locotenentul major Marinel (ținut la acest grad din motive de sănătate și pentru că a avut și niște abateri prieten al lui Bachus) și cred că ei fuseseră colegi. Când îl prindea Marinel pe Badea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în România și că și el ar fi fost reactivat. M. M.: Se poate. Dar a fost un om extraordinar, un om jos pălăria. Ca militar, că altfel nu-l știu. S. B.: Dar generalul Gheorghe Logofătu? M. M.: Cam slăbuț. S. B.: Marin Pancea? M. M.: Slab de tot. S. B.: Nicolae Caraman? M. M.: N-am auzit de el. S. B.: Nicolae Eftimescu? M. M.: Extraordinar. A fost șeful operațiilor Marelui Stat Major General. S. B.: Horia Opruță. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
m-a recunoscut și m-a întrebat ce-am făcut în viață. Când i-am spus că am terminat facultatea și acum sunt asistent universitar, m-a privit atentă și mi-a spus cu duioșie: "Ai grijă, că ești cam slăbuț. Un asistent universitar trebuie să aibă oleacă de burtică și neapărat o geantă mare". În anii care au venit, i-am urmat cu sfințenie sfatul, atât în ceea ce privește "bidonașul", cât și geanta! La 25 de ani eram june asistent universitar! Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În franceza lui brutală, precisă și cam demodată, că mă numește moștenitorul lui. „Și acum poți să pleci“, a adăugat el, „l’audience est finie. Je n’ai plus rien à vous dire“. Mi-l amintesc ca pe un omuleț slăbuț, Îngrijit, cu tenul Închis la culoare, ochi verzi-cenușii cu pete ruginii, o mustață neagră, stufoasă și un măr al lui Adam mobil care ieșea În evidență pe deasupra unui inel din aur și opal, sub formă de șarpe, În care era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]