623 matches
-
lădițe de lemn putred și-n oale cu smalțul dus de mult, și, de fiecare dată când stropii gelatinoși atingeau pământul, inflorescențele de un roșu posomorit se-nsuflețeau și căpătau exact nuanța asfințitului de peste acoperiș, așa încît casa devenea un sloi uriaș, vinețiu, plutind în aer între două amurguri. În acea navă aeriană o conducea apoi pe Soile, luînd-o de mână și-naintînd încet, împreună, către ușă, ca două surori în rochii lungi, decupate pe zidul coșcovit, acoperit de molii de noapte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot cerul. Când sufla vântul, parașute pufoase se risipeau peste lume, având fiecare agățat de capătul ei câte un ou sidefiu. Înclina deja către seară când ajunseră pe țărmul acelei mări. Lunile de pe cer se-ngălbeniseră și păreau acum niște sloiuri înconjurate de o țesătură fină de raze. Urcară-ntr-o joncă de lemn stacojiu, ce porni ca fulgerul pe apele negre. Uimitoare, de nedescris panoramă! Căci sute, mii de alte jonci cu pânza roză-n amurg porniseră și ele pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
decât să te pomenești deodată luat de niște draci și pus ca Gheorghe Doja pe un scaun de fier înroșit sau băgat într-un ceaun cu zmoală clocotită. Nu era glumă cu astea. Zmoala era ceva care arăta ca niște sloiuri negre, lucioase. La căldură se muia și puteai s-o întinzi ca halvița. Mirosea atât de bine, că-ți venea s-o mănânci, și nebunul de Paul chiar mânca sau cel puțin o mesteca mereu în dinți. Când au zmolit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca la sorcovă. Se făcuse atât de-ntuneric, încît culorile dispăruseră, parcă erau într-un desen făcut cu creion maro. Moara, de obicei cu geamurile luminate toată noaptea și vuind din sitele ei electrice, tăcea acum, întunecată ca un mare sloi negru. Deasupra, printre nori, amestecate cu ei, ieșiseră stelele, și deodată își aduseră cu toții aminte de vara trecută, de Mendebil, de parfumul aspru al ficțiunii... De gestul avântat cu care copilul arătase spre stele, nu cu degetul doar, nici numai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
virtualității noastre. Căci dacă avem doi plămâni și doi rinichi și două emisfere și două gonade, avem și două inimi, din care una e rămasă, uitată, într-o altă dimensiune. Din sânul drept al Mariei supsese Victor un lapte-nghețat de la sloiul de sub coastele ei. Din irealitatea lui se-mpărtășise, și trebuise să rămână în ireal. Făcîndu-se instrumentul unei voințe care îi construise fiecare celulă a corpului și care-i controla fiecare impuls electric transmis de-a lungul măduvii ei spinale, Coca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zi, spre seară, erau în satul Hârtoape, de unde au auzit două bubuituri puternice care au însemnat aruncarea în aer a podurilor de peste Siret, de la Blăgești și Lespezi. Apoi plutonul condus de sublocotenentul M. Hreamătă a traversat Siretul prin apă cu sloiuri până la piept, iar pe la ora 22 urca dealul Pașcaniului (7 aprilie 1944). Regruparea ostașilor a avut loc a doua zi, în satul Ștefan cel Mare, lângă Tupilați. La 22 august 1944, în sectorul diviziei a 6-a infanterie, inamicul a
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
-O să aibă loc un război? întrebai. -Despre asta știi mai multe decât mine. Crama e acolo, iar acum iată fericirea. Deschise o ușă. Văzui un bazin adânc de vreo treizeci de centimetri, vast, umplut cu o apă ticsită cu sloiuri de gheață, din care se ițeau la suprafață puzderie de gâturi de sticle de șampanie. Ai fi crezut că e o inundație datând din era glaciară ce invadase mormântul acelui împărat chinez care fusese înmormântat împreună cu mii de statui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
efigia armatei sale. -Visez, murmurai. -În felul acesta, în orice moment din zi ori din noapte, avem șampanie la temperatura ideală. -Câte sticle sunt? -Habar n-am. O mașinărie se ocupă de menținerea unui curent și de regenerarea apei în sloiuri. Sticlele nu trebuie să fie prea apropiate una de alta, pentru ca bucățile de gheață să poată circula. -Și doar veuve-clicquot? -E preferata mea, dar avem și dom-pérignon, preferata lui Olaf. Și pe lângă asta, avem și roederer și krug. -Cum procedați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să-i fie necunoscute unui personaj atât de important ca mine. De altfel, voiam să descopăr șampania preferată a predecesorului meu. Ea apucă o sticlă, o puse într-o frapieră pe care o umpluse în bazin. Eram uimit de densitatea sloiurilor. Sigrid deschise un frigider plin de cupe strălucind de chiciură, luă două și urcă înapoi în salon, insistând să-mi spună cât este de importantă temperatura paharului. Am urmat-o, uluit și docil, părăsind cu regret această peșteră a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. 2291 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde, Că nourii ca sloiuri de gheață aruncate Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate, Cerul, din rădăcine nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade Și-nmormîntînd-o-n caos întins, fără de fine, Zburând negre și stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă raclă, Că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-a noastră viață voim să se răsfețe. Și viața-și pierde prețul.......... Am găsit toată lumea și ne-am pierdut pe noi. 2254 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde Și nourii, ca sloiuri de gheață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate. Cerul, din rădăcină nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
chiar la sfârșitul săptămânii următoare am plecat din nou la A. ca să ne vizităm bunicii, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat, în afară de obrazul mamei, care devenise între timp alb ca marmura. În camera noastră de zi, sub pictura cu sloiuri plutitoare și ceață răsfirată în văzduh, pe canapea ședea un bărbat care purta un costum ieftin și o cravată ce nu se asorta de nici o culoare cu restul. Până acum unul ca Erich Hackler, comisionarul firmei de utilaje constructoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de lume și că, miraculos, privirea ta începea să-mi topească sloiul de gheață pe care-l aveam în suflet. Oare de ce pînă în acel moment îmi trăisem viața într-un frig cumplit și de ce a fost nevoie să te întîlnesc pe tine ca să-mi deschid ochii? Să știi că mi se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
chiar și pe drumul drept trebuie să mă opresc din cînd în cînd să iau aer. — Asta nu-i a bună, zice în glumă Monte Cristo, gîndindu-se că ar fi posibil să înghețe instantaneu, oare cum o fi să vomezi sloiuri? — Dacă le trebuie droguri, o să le dau eu droguri, zicea Piticul, pînă o să le iasă pe urechi. Știa să scoată bani și din piatră seacă, atunci cînd era vorba de scumpa lui patrie. Imediat s a dus să se întîlnească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
explice o dată, ar fi putut să fie la fel de bine o plantă, un mineral sau o insectă, și tot mi-aș fi dat seama, chestie de aură, puncte energetice, karma, transmigrație, reîncarnare, se gîndește. Dacă mai întîrzie mult o să te faci sloi de gheață, își spune Sena privind în sus la releul de televiziune montat în vîrful Casei Scînteii. Simți cum ochii încep să-i lăcrimeze la colțuri din cauza frigului, și își trase batista din buzunar. Te-ai găsit tocmai tu să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce derutat e și Poștășică, nu mai știe cum să te liniștească, pe ce să pună mîna, încotro să alerge. Mai luă o înghițitură de apă, dar puse imediat paharul pe măsuța aflată alături, de data asta simțind parcă un sloi de gheață alunecîndu-i pe gît. Nu c-ar fi fost cine știe ce mare lucru. Dacă a amînat atît de mult să-i spună direct despe ce era vorba, a făcut-o pur și simplu din motive de precauție, nu ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care poate zbura. Înghiți grăbit ceaiul din pâine, felia subțire de lămâie uiți să o mai tăvălești prin zahăr și ca un smintit te năpustești pe scările de lemn ca să ajungi cât mai repede În curte. Lângă cișmeaua Îmbrăcată În sloiuri, cu picioarele pe capacul de fontă al canalului privind În jur ca să nu fii observat de nimeni, te tot sumețești pe vârfuri, doar, doar vei zbura. Când vreun trecător apare pe stradă Îți faci de lucru, ba te legi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită, citești că: „Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, În frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu!” Brusc ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că îmi punea bețe în roate, dar îmi amintea mereu, ca o pată roșie pe obraz, clipă de clipă, de lașitatea mea. Dacă aș fi avut curajul să stau atunci pe malul Dunării până m-aș fi transformat într- un sloi de gheață, dacă aș fi fost măcar capabilă să mă aleg fie și cu o pneumonie, acolo, n-aș mai fi bâjbâit ulterior atâta vreme în căutarea ieșirii din starea de bolovan în care mă găseam. În timiditatea mea amestecată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
știre despre tine, cel despre care credeai că muriseși, dar - surpriză ! - ești încă în viață ! Căci ai în mână dovada vie că sufletul tău a trecut în seara precedentă printr-o stare de sublimare ce a transformat existența ta din sloi de gheață în vapori. În noaptea de dinainte, în care ai scris poezia, te-ai ridicat, în lumea asta grea de materie, ușor ca un bob de rouă care se evaporă sub soarele dimineții, ca să revii ulterior pe pământ, proaspăt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Un om este găsit spânzurat de lustră. În cameră nu se găsește nimic în afară de o pungă de plastic și niște apă pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită cu picioarele, care se topea văzând cu ochii de la o zi la alta, iar funia mi se strângea din ce în ce mai tare în jurul gâtului. Ce nu aparține : ploaie, abur, foc sau zăpadă ? - m-a întrebat altă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de desene care se văd doar din aer, nici craniile de cristal din Peru, nici podoabele de platină turnate pe vremea când nu se puteau obține cele 4 000° la care platina se topește. Astfel este poezia lui Gellu Naum: sloiuri inexplicabile de cuvinte, pietre căzute din cer și integrate apoi în Kaaba derizorie a istoriei literare. Civilizația străină din care au rămas aceste vestigii a purtat numele de suprarealism. Pentru că suprarealismul aducea oarecum, pe de-o parte, cu ars magna
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de rușine, Gogule! ”. El vru să strige ceva, în apărarea lui, dar, un frig paralizant îl cuprinse; fiorii îi treceau unul după altul, pătrunzându-i în adânc, tot mai în adânc, sub pielea încrețită... Se trezi brusc... Oasele îi erau sloi de gheață. Închise ochii strâns, strâns si îsi înclestă fălcile, ca să nu-i clănțăne dinții din gură. Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dându-și seama că mă otrăvisem cu bureții pe care-i mâncasem. Gelu, venit de la București pentru câteva zile, Îmi făcea Încontinuu respirație, măsurându-mi corpul și picioarele, care se răceau din ce În ce mai tare. Mă vedeam pe jumătate pește, eram ca sloiul și amorțeala Înainta către inimă. A fost o noapte de groază, când, până la porțile inimii, n-am mai fost stăpân pe corpul meu. Speriat, tata a mers de două ori la doctorița Ana Irimescu, care abia În zori veni, când
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cărui minte sau inimă sau credință nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia. Zac aici, în fotoliu, terifiat de gândul că afară nu mai există nimic, decât o noapte solidă ca un infinit sloi de smoală, o ceață neagră care a mâncat încet, pe măsură ce am înaintat în vârstă, orașe, case, străzi, fețe. Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el - o față smochinită de moșneag. După ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]