617 matches
-
canadian. Are un debit de 6.000 m³ pe secundă. Un șofer vine și ne invită să trecem cu mașina pe malul canadian, de unde avem o altă perspectivă. Ne spune și prețul: un dolar. Cascada, la acea dată, era un sloi imens de gheață. În lumina reflectoarelor pare o stalactită uriașă (70m) din Împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
trecem cu mașina pe malul canadian, de unde avem o altă perspectivă. Ne spune și prețul: un dolar. Cascada, la acea dată, era un sloi imens de gheață. În lumina reflectoarelor pare o stalactită uriașă (70m) din Împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi pornim În căutarea familiei profesoarei Mather Saferia de la Pitar Moș. După ce rătăcim ½ oră pe diferite străzi, ajungem
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
numai sînge. Fiind iarnă și frig afară și întrucît ușile erau închise de la ora 9, pînă dimineața neavînd voie să folosești WC-ul, tineta se vărsa pe fereastra din partea aceea și, datorită frigului, încetul cu încetul s-a făcut un sloi de gheață, cam de înălțimea mea, roșu, complet roșu. De ce? Pentru că toată lumea urina numai sînge. Aceasta a fost situația, că eu am asistat, eu personal, în perioada cît am fost aici, la cinci deținuți care au fost omorîți: Balanișcu, Bogdanovici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vei cutreera nici tu Zefiras, cu zilele tale calde și însorite, nici tu, Boreas, cu viscole și geruri aspre, ci va fi liniște, cu cer înourat, cu ceață multă și cu ploi; ninsoarea va fi rară, apele nu vor prinde sloi", începu să dicteze Cronos. "Frigul adus de Gerilă la sfârșitul lui Octomvrie va dăinui și în luna lui Dechemvrie, în primele cinci zile, apoi el se va retrage spre miază-noapte, și, după două zile de ploaie și lapoviță vor urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înainte de a trece la ordinea de zi, am datorința, ca președinte al Congresului, să binecuventez pe d-nii delegați ai Consiliului de Directori din Chișinău. Onorat Congres, ca după o iarnă lungă și grea, când toată viața naturei pare moartă sub sloiul de gheață, primele brândușele ne vestesc că se apropie primăvara, când toată natura sub razele calde ale soarelui își serbează învierea, astfel și frații noștri din Basarabia, cu prezența lor la Congresul bucovinean, ne vestesc că sub razele strălucitoare ale
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
calitatea șarjelor de stuf livrate către Combinatul pentru hârtie de la Cișcani. Poftim treabă. Toamna era minunată în deltă apăreau întâi culorile vii ca flacăra, apoi ca aurul și la urmă ruginii. Venea însă după aceea iarna, Dunărea era complet înghețată, sloiurile încălecate erau sudate împreună de ger, dar în fiecare iarnă mureau câțiva temerari care încercând să treacă brațul Dunării pe gheață către comuna „Vaide-ei” (acum numită comuna Vulturu), călcau în mod nefericit pe un sloi insuficient fixat, acesta se bascula
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
iarna, Dunărea era complet înghețată, sloiurile încălecate erau sudate împreună de ger, dar în fiecare iarnă mureau câțiva temerari care încercând să treacă brațul Dunării pe gheață către comuna „Vaide-ei” (acum numită comuna Vulturu), călcau în mod nefericit pe un sloi insuficient fixat, acesta se bascula, nenorocitul cădea în apă și intrând sub placa de gheață, nu mai avea nici o scăpare. Iarna, delta arăta jalnic, tot decorul sărbătoresc era căzut la pământ, în imagine rămânea doar o mlaștină nesfârșită, cenușie dacă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
toate visele noastre? Te credeam cald, unic, plin de sentimente, mă înfioară această situație. Mă sperie gândul unei vieți fără sens. O privi uimit. Își aprinse o țigară în tăcere, refugiindu-se în interiorul frământărilor sale. Spațiul dintre ei devenise un sloi de gheață. Fiecăruia îi venea să îl strivească pe celălalt, ca pe un gândac, să ajungă la dimensiunea unui dop, apoi să îl arunce în valurile înspumate ale unei ape. Nu mai discutau decât chestiuni pe care nu le puteau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
loc de muncă în străinătate. Libertatea obținută după Revoluție nu era un lucru ușor. Trebuia să te-nalți ca un șoim pentru a putea ajunge unde vrei. Vântul, contrar voinței lor, sufla ca un zănatic, măturând totul în calea lui. Sloiurile de gheață ale râului Oder, pe care urmau să-l traverseze, se loveau vertiginos unele de altele. Închipuiți-vă dragi cititori, o asemenea escapadă era greu de dus la bun sfârșit în asemenea condiții de plecare. Era ca și cum ai înfrunta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un gest care mi-i familiar și mă apropie de el: Mihăiță, povestea cu ouăle ți-a mărit creditul moral la banca sufletului meu. Și eu, la anii tăi, eram necăsătorit, aveam și eu "musafire", ce dracu'!, doar nu-s sloi, dar nu m-am gîndit niciodată să beau un pahar cu o femeie ca s-o trag de limbă. Ba dimpotrivă: mă enervau cele gureșe. Eh! strînge el din umeri, de-acum... o să-ți lipsească sursa asta de informare. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
În poemul Ulysse, publicat la Bruxelles În 1933 : Eu rătăceam fără vedere prin Pașii gărilor pierduți, și-i Întrebam pe oameni spre care țel mă-ndrept, ce mă-ndemna să plec, să-mi las culcușul Și să-mi hrănesc cu sloiuri nerăbdarea ? Evreu, de bună seamă, dar totuși un Ulysse. [...] O mână nevăzută Îmi smulge pleoapele, nu pot să-nchid un ochi și trebuie să strig mereu, pân’ la sfârșitul lumii, nu pot să dorm o clipă, pân’ la sfârșitul lumii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e sănătoasă; zicala asta o avem și la greci, spune Țamblac. Numai cei ce n-au avut istorie, n-o cunosc. Și cei ce-au scăpat de fierul nostru și-au aflat mântuirea în Dunăre, că veniseră apele mari, cu sloiuri, de numai hoituri umflate cărau puhoaiele spre Marea cea Mare! adaugă Șendrea, un zdrahon de bărbat, un uriaș ce ridica în spinare un cal cu călăreț cu tot, mare hatman al oștirii și cumnat, ce ținea de soție pe Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sfarmă în pumnii lui! Da' turcii!... se aruncă Șendrea cu elan. Turcii... peste patruzeci de mii. Și, dacă-i punem la socoteală și pe cei luați de Dunăre, de Siret... Dumnezeu doar să-i numere. Că veniseră apele mari, cu sloiuri. Ștefan, întors cu spatele, bolborosește: M-or blăstăma moldovencele... Cuvintele lui sunt luate în volbura fulgilor de zăpadă. Închide fereastra, se întoarce și continuă: Ne veselim... Să recunoaștem: ne bucurăm că n-am dat ortu' popii, spune el zâmbind ironic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pune să păcătuiesc mereu înaintea Feței tale... Ștefan are o inimă caldă... Caldă? Nu s-ar spune. E de oțel. Și-o ascunde, ca un arici. Trebuie să te deschizi tu, ca să te primească în ea. Poate inima mea e sloi... Dezgheaț-o! Dăruiește-i-o! Înțelege-l! Tu te ai numai pe tine. Și pe Bogdan. El are o țară. El nu-și aparține. Dăruit cu totul țării sale, nu-i mai rămâne prea mult de dat, nici lui însuși. Viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cot mai strâmt. Pierzând răbdarea, Labiș s-a avântat pe gheață. La jumătatea albiei pojghița a cedat; el s-a cufundat în apă până la piept și a ieșit pe malul celălalt șiroind ca un câine. Toate straiele i-au înghețat sloi în vântulețul de seară care începuse. Mie mi-a fost frică să-l imit, așa că am căutat o trecătoare unde n-am intrat decât până la genunchi în apă. Primele iubiri și Lupta cu inerția Imprudența aceasta curajoasă Labiș a dovedit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
steaua dansului, celebra Kșeșinskaia. Principele Moștenitor al României, Ferdinand, venise cu trenul. La început, ne-a dat emoții căci ținea morțiș ca la întoarcere să treacă Dunărea pe la Rusciuc-Giurgiu: itinerar periculos pe un fluviu acoperit cu neguri și plin de sloiuri de gheață. Din fericire, traversarea cu barca s-a desfășurat fără incidente. Eroul sărbătorii, moștenitorul tronului, care încă nu chelise așa cum îl arătau primele fotografii ca suveran, era un adolescent zvelt și dezghețat, cu o figură plăcută. Ne-a uimit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aduceau în uliți baliga din pășune și în surâs o scamă din soarele-apune... Deodată după geamuri se aprindeau făclii; o umbră liniștită intra în prăvălii prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă. Tăcerea de salină încremenea în casă și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa. Bunicul între flăcări de sfeșnic se ruga: "Să-mi cadă dreapta, limba să se usuce-n mine de te-oi lua vreodată-n deșert, Ierusalime!" Poetul a refăcut chiar, cu mare talent, pe Horațiu, în Lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sfintul Mihail în mitologia noastră populară, purta pe umeri soarele și luna iar printre alte îndatoriri cerești, trebuia să o țină în botniță pe Mamarca, mama dra-cilor. Aceasta prin răsuflarea ei, aducea cele mai cumplite geruri, transformînd pă-mîntul într-un sloi de gheață și distrugînd viața sfîntă a oamenilor. Păstrarea acestei realități într-o fărîmă de mit, arată că noi ne-am ținut toriștea dintotdeauna și chiar dacă unii au plecat mînați de vremuri, alții au rămas agățați de glie pentru că aveau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și-a pierdut fiul care îl pregătea să-i urmeze la conducerea neamului. Nenorocirea s-a datorat basileului Beresio(T 39) care l-a dus pe Dima să treacă rîul(Mureș?) într-un loc periculos un-de apa era plină de sloiuri iar el a căzut rănindu-se rău. Șatra Bosof era îndurerată iar viitorul ei s-a dus în prăpastie. ,,Boero Bisto i-a luat comanda armatei cetății geților lui Beresio pe care i-a dat-o el mai devreme pentru că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pentru a mărturisi. Astfel rudele au adus de mai multe ori bere ca jertfă sfîntului Zien. Așa, succesiunea nobilei șatre Bosof s-a dus în prăpastie. Însoțitorii au strigat de ce acesta(Dima) a ajuns în apa adîncă și plină cu sloiuri de gheață. Pățania a fost înfățișată rudelor credincioase trecute la cele veșnice printr-o litur- ghie pentru pomenire. Privește cum este fața uliului care este întins pe ghioci. Con- ducătorul. Țesătura mea a fost stricată(viitorul meu a fost distrus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
am revenit din haos. De undeva de departe. Încet, încet. Mai întâi și mai întâi, ușa băii a apărut în raza mea vizuală... dinspre dreapta. Apoi, lampa, dinspre stânga. Fluxul conștiinței a început să se infiltreze în mine ca un sloi de gheață care plutește spre mijlocul lacului. Chiar în centrul razei mele vizuale se afla ceasul. Arăta unsprezece și douăzeci și șase de minute. Îl primisem cadou la nunta nu mai știu cui. Era un ceas deșteptător ingenios. Ca să opresc alarma, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A mai fost și alta? S. Ț.: Altă dată, când cu Ștefan Vasile încărcam bacul cu niște grinzi de lemn, și-a prins blacheul într-un șurub de pe coverta bacului și m-a împins în Dunăre, pe care veneau niște sloiuri de gheață uriașe care se frecau unele de altele. Dacă eram prins între două sloiuri eram decapitat pe loc, mă tăiau în două. Nebunii ăia din escortă fugeau cu automatele pe mal ca să nu evadez, că în mintea lor era
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu niște grinzi de lemn, și-a prins blacheul într-un șurub de pe coverta bacului și m-a împins în Dunăre, pe care veneau niște sloiuri de gheață uriașe care se frecau unele de altele. Dacă eram prins între două sloiuri eram decapitat pe loc, mă tăiau în două. Nebunii ăia din escortă fugeau cu automatele pe mal ca să nu evadez, că în mintea lor era că aș fi vrut să evadez. Am stat în apă și m-am menținut la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
tăiau în două. Nebunii ăia din escortă fugeau cu automatele pe mal ca să nu evadez, că în mintea lor era că aș fi vrut să evadez. Am stat în apă și m-am menținut la suprafață ținându-mă de un sloi, aproximativ 1 kilometru. Dar cât am fost în apă în jurul meu a fost un spațiu gol de câțiva metri pătrați în ciuda frecușului și al zgomotului făcut de sloiuri. Permanent gol, de parcă cineva ar fi împins sloiurile astea la stânga și la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în apă și m-am menținut la suprafață ținându-mă de un sloi, aproximativ 1 kilometru. Dar cât am fost în apă în jurul meu a fost un spațiu gol de câțiva metri pătrați în ciuda frecușului și al zgomotului făcut de sloiuri. Permanent gol, de parcă cineva ar fi împins sloiurile astea la stânga și la dreapta, în spate și pe laterale. Apă curată! După aproximativ un kilometru a apărut unul de pe malul celălalt - că a văzut că cineva e la apă -, a venit
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]