1,056 matches
-
în umbra paravanului și pus de atunci în aplicare cu toată furia vădită a firii sale întunecate și îndărătnice, de a deveni, prin acumulare, un capitalist, un stăpân, un Napoleon. Dar domnul Proharcin este încă în prea mare măsură un slujbaș pentru a putea realiza un proiect de asemenea amploare. Visul puterii, care se înfiripă fastuos pe ecranul unui paravan mizer, himeric în timpul vieții, se împlinește, bizar, în moarte. În lumina senzaționalei descoperiri a tezaurului său, mort, domnul Proharcin pare tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai bine”. Confrații lui, care erau la închisoare ! 9 Pregătit și bine cosmetizat, după dorința puterii temătoare de tot ce se întâmpla în țară dar și la vecinii de idei și programe, la care se adăugau ingredientele Securutății ale cărei slujbași veneau proaspăt școliți tocmai de la Moscova, Dosarul cauzei „Rugul Aprins” este judecat la 8 noiembrie 1958 de Colegiul de fond al Tribunalului militar al Regiunii a II-a militare. După ce până și asistența a fost identificată cu Buletinul-legitimație și trecuți
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și-și ridică pe malul lacului o clădire, care-i servea și de locuință, cum zürichezii nu mai văzuseră niciodată. Era mai degrabă un palat, de-a lungul unei străzi, În care roboteau de dimineața până seara o sumedenie de slujbași, unii În spatele pupitrelor, alții În curelărie sau În prăvălia de mătăsuri, pe care Urs le importa ca să le poată vinde mai departe. Al treilea din dinastie, numit tot Urs, extinse și mai mult negoțul. Legăturile lui se Întindeau de la Bizanț
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
timp ca să-i prevenim. Dar trebuie să fim foarte prevăzători. De altfel, domnul Spada e Însăr cinat de signorie. Veneția e totdeauna credincioasă prietenilor ei. Să plecăm, așadar, degrabă. Toate celelalte le povestim pe drum. Solomon Își chemă În grabă slujbașii, ca să le spună că treburi urgente Îl sileau să plece neîntârziat spre Worms: Plec deocamdată până la Rin, acolo o să găsesc eu un barcaz să mă ducă mai departe. În câteva zile sunt Înapoi. Dacă se Întoarce Între timp stăpânul nostru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
public (secretar și apoi notar comunal), era iubitor de școală și ar fi vrut să-și urmeze fratele la București, dar bunicul a considerat că patru clase de liceu (la Suceava) sunt pentru el de ajuns, ca să rămână în sat slujbaș și continuator al stăpânirii gospodăriei și pământului. Când a fost propus să rămână "furier" în armată, bunica a plâns o săptămână și l-a adus la gospodărie, să le fie sprijin la bătrânețe, lăsându-l moștenitor unic. (Fratele său, unchiul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Mortul" a fost viu De cele mai multe ori, în primărie se instala un climat deosebit de destindere și voie bună, după ore încărcate de lucru cu sătenii, care veneau să-și rezolve nemulțumirile. Într-o după-amiază, întârziind mult peste program, nu știau slujbașii cum să-și mai omoare timpul. Astfel, venind o serie de nevestuici frumușele din capătul satului pentru a se interesa de unele probleme de-ale lor, domnul referent Gheorghe Pascari le-a zis văicărindu-se, că în ultima vreme tare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu soborul altui așezământ mănăstiresc, să citești cu atenție hotărârea domnească și ai să vezi că ea este izvorâtă nu numai din înțelepciunea voievodului, ci și din a Divanului Domnesc și a înaltului cler. De fiecare dată voievodul trimitea un slujbaș domnesc de seamă pentru a cerceta faptele la fața locului. După ce primea anafora de la dregătorul trimis, asculta cu mare luare aminte pe împricinați, cărora le cerea să-și dovedească spusele cu urice domnești, ispisoace sau martori de bună credință. - Indrăznesc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Vodă, pentru șesă țigani ce-am avut de împărțală cu svințiia sa anume...ficiorii lui Cucocoț țiganul mănăstirii lui Aron Vodă, ce-s făcuți dipreună cu Măricuța, țiganca noastră, precum am avut giudecată înaintea cinstitului dumisali hatmanului Costachi.” Domnul și slujbașii săi nu prea aveau răgaz cu judecarea pricinilor dintre mănăstiri. Cuvioșiile lor găseau mereu pricini de gâlceavă; între ei sau cu vecinii. - Nu mai departe la 15 iunie 1631(7139) Moise Moghila voievod a judecat neînțelegerea dintre călugării de la mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să duc într-alte părți.” Tăranii însă au spus că ei nu sunt poslușnicii mănăstirii „ce sânt oameni de moșie și au moșiile sale și acmu pe aiurea.” Vodă însă nu s-a lăsat dus cu vorba, ci a trimis slujbași domnești să cerceteze care-i adevărul. Apoi, pe baza mărturiilor oamenilor bătrâni, dar „mai tare au mărturisit un călugăr bătrân, anume Trani, carili iaste om vechiu ca de 70-80 de ani, mărturisind acel călugăr bătrân cum din dzilele răpăusatului Vasilie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
refăcut pivnița și deasupra gârliciului a făcut „cerdac cu căscioară”. Egumenul a arătat un ispisoc de la Duca Vodă cum că pivnița este a mănăstirii și a susținut că pivnița nu era așa risipită „ce-ar fi aflat-o făcută gata”. Slujbașii domnești trimiși la fața locului nu au luat în samă cele făcute de Cârste. Vodă Constantin (Mavrocordat) a hotărât ca egumenul mănăstirii Cetățuia să-i dea lui Cârste blănarul o sută de lei și pivnița să fie a mănăstirii. Te
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
stricate au de alții...și s-au tocmit iar la loc...precum au fost de vac.” Dintre zapisele care vorbesc de unele pricini ale călugărițelor de la Socola cu megieșii sare în ochi porunca lui Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod către slujbașii domnești, din 5 dec. 1751 (7260): „Scriem domniia mea la boiarii noștri Tănasă Meleghe vornicul de poartă și la Simion Cheșco uricarul. Vă facem știre că aice, la domniia mea, au datu jalobă rugătoarele noastri, Condachie stareța și cu tot
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
jăluindu-ne călugărițele, om trimite armași de vor răsipi casăle și vor scoate de pe hotarele locului mănăstirii, să li să curățască moșiile de voi și de bucatele voastre...Si într-alt chip să nu fie.” Avea dreptate vodă, dragule, pentru că acești slujbași domnești prea credeau că moșiile Socolei sunt sat fără câini. Ascultă acum o poruncă mai aparte a lui Grigorie Ioan Calimah, din 25 aprilie 1768: „Data-m carte domnii meli moliftii sale, Magdalina monahiia pre care, cu alegerea preasfințitului și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vremii puneau sufletul și umărul la întărirea mănăstirii, dar mai vârtos a spitalului din curtea ei. În acest așezământ, vodă rânduiește în amănunt sarcinle fiecărui slujitor al Spitalului, începând cu „doftorul cel mare”, urmând apoi „doftorul spitalului”, „spițerul” și ceilalți slujbași, cărora le fixează și leafa. Merge până acolo încât spune câte vizite pe săptămână va face „doftorul cel mare”. Zice apoi vodă: „doftorul spitalului...dator să fie a merge câte de doao ori pe zi, dimeneața odată i la chindie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
bucată de timp a venit uitarea, vorba aceea, „ochii care nu se văd, se uită” Venind odată la târgul din Pungești , unde auzise că vitele și caii îndeosebi sunt mai ieftini, tata socru, Ion, află că boierul Marcopol caută un slujbaș bine pregătit, „cu carte”, pe care să-l numească ajutor de administrator, acesta plângându-se boierului că nu poate cuprinde curtea, moșia și pădurile pe deasupra. Lui Ion i-a plăcut ideea, simțindu-se în stare să împlinească cerințele acestei slujbe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în pădure. Trecerea trupelor prin Pungești n-a durat decât câteva zile, în târg a rămas un comandament, căreia soldații îi spuneau „komendatura”, ei aveau grijă să îndrume convoaiele militare ce străbăteau zona. în curând s-au întors din refugiu slujbașii de la primărie, învățătorii și profesorii precum și preotul. Lumea se străduia să intre în normal, să strângă recoltele, să pregătească ogoarele și semănăturile de toamnă, într-un cuvânt, să reia viața normală. O întâmplare a facut mare vâlvă în târg: comandamentul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care șeful meu oricum nu o înțelegea, îl ferisem pe ambasador de riscul de a fi ridicol. Oricum, marcam primul eșec în relațiile stricte cu persoana pe care nu o puteam respecta ca om, dar trebuia să mă supun ca slujbaș. În mod firesc, nu am relatat nimănui din ambasadă cele întâmplate la Ministerul de Externe, după cum nimeni nu știa despre orele de spaniolă predate de mine, în afara orelor de serviciu, familiei șefului de misiune. Concluzia de atunci a fost că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
primarului Osvald Racoviță, cu prilejul Sărbătorilor Iașului din 1936. Traversăm parcul și Grădina Botanică, pentru a ajunge la Biserica Sfântul Atanasie din Munteni. Din noianul de documente, desprindem unul din 20 aprilie 1700, care spune că Antioh Cantemir dă poruncă slujbașilor săi să nu perceapă dări la cinci poslușnici ai Mănăstirii Copou, pentru că sunt scutiți. La 28 decembrie 1700, feciorul lui Gheorghe Duca-Constantin Duca voievod împuternicește Mănăstirea Copou să ție zece poslușnici, pe care îi scutește de dări. Pe când mahalaua Iașilor
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și‑l divulgă într‑un foileton scris mai tîrziu (în 1860Ă: „M‑am lăsat atît de mult în voia visurilor, că n‑am observat cum mi s‑a scurs tinerețea și, cînd viața mi‑a făcut vînt deodată în tagma slujbașilor, eu... eu... eram un funcționar model, dar de îndată ce‑mi terminam orele de serviciu, dădeam fuga în podul meu, mă înfășuram în halatul ferfenițit, îl deschideam pe Schiller și visam, și mă îmbătam, și sufeream de niște dureri, care erau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
Elisabeta, Luiza, Amalia“3. Desigur, nu putem să nu înțelegem că și în postura de foiletonist scriitorul se autostilizează, își modifică identitatea, nu este cel ce pare a fi. Și totuși, se pare că în memoria lui Dostoievski însuși cuvîntul „slujbaș“ este legat prin fire nevăzute de Akaki Akakievici sau de Poprișcin. Modelul funcționează și în foiletonul Cronică petersburgheză, scris în 1847, unde Gogol este iar o prezență notabilă. Se pare că a face presă la Petersburg fără a‑l pomeni
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
mai multe ezături și, după un drum de peste 4 ceasuri din Botoșani, dăm în Adășeni, moșia d-lui Garabet Ciomac, pe care o cercetez. Găsesc aici o așezare bună, cum nu sunt multe prin partea locului. Satul cu case bunișoare. Slujbașii moșiei în locuinți curățele. Toate acareturile curții bine îngrijite și casa proprietății în mijlocul unei grădini. Aici petrece familia în timpul verii. Spre seară, la Ichimeni, la curte. Aici e proprietar George Morțun, om în puterea tinereții. Satul, peste deal, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dări cătră stat: 6 lei drumuri, 2-3 lei funciar la decar, și mică dare pentru școală. În cătun este școală. Unii bătrâni de 80 de ani; unul chiar între alții, regretau stăpânirea Turcului când armată nu făceau Bulgarii și pe slujbașii turci îi puteau înșela ca să nu plătească darea... La crâșmă, cea mai arătoasă casă, stampe cu războiul recent și harta marei Bulgarii care cuprinde toată vechea Turcie aproape, și insule în Marea Egee. În câmp hoitul unui cal mort... Munți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
externă. Moldovenii de acolo își văd de treburi și de nevoi. Și au și năcazurile pe care le avem cu toții în restul regatului. Parcă noi ne bucurăm de o administrație ideală, după războiu? Ei bine, frații noștri se bucură de slujbași și mai puțin ideali. Se bucură" e o expresie poetică. Mai sunt și alte chestii și greutăți inerente regăsirii după o sută de ani de despărțire. Nici Italienii, nici Francezii, nici Sârbii, nici Cehoslovacii n-au fost și nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cați, mă, cu cuțitu-n bobou? braniște Vatman un vig (val) de sumani voștmar vrășmaș grui (munte ascuțit) danie jidovină zăpodie = loc plan pe munte iliș (dare pentru provizia armatei) ilișar cneaz culme miezuină (hotar-hat) muncel obârșie paltin poslușnic (servitor) pripasari (slujbașii) pripasuri (vitele prinse) păhărnicel runc holtei zurbar hotar troian șteaza (până mai mică) St + Marușca = Alexandru St + Evdochia = Olena = Petru + 1480 St. + Maria de Mangop = Bogdan și Iliaș +1479 + St. + Maria Radului V.V. = Bogdan cel Orb se naște la 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din regiune, care, cea mai mare parte n-au fost plătiți. Coloredo ar fi spânzurat câțiva care pretindeau dreptul lor mai energic, ca să-i învețe respectul față de nobili. Împrejurimile Dobrišului pădure de brad, pini, larice, mesteacăn, stejari bine întreținută. Vizitiul, slujbaș vechi al curții, deplânge schimbările din vremea nouă. Sluga ține cu stăpânul care-i dădea simbrie și mâncare și pe care îl și prăda puțin. Ultimul stăpân de aici, un Coloredo neînsemnat, a pierdut castelul și moșia prin confiscare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Alexandr Nicolaievici arhitec. Tbilisi Caract. bătrânului conservator al tezaurului de artă religioasă. Tbilisi Cât am umblat pe Don cu parahodul spre Rostov pe-Don, ne-am întâlnit cu un moldovan care a trăit o vreme, până la 1940, pe la Iași ca slujbaș la căile ferate. Iar apoi s-a tras mai înlăuntru în U.R.S.S. și acuma se afla trăitor într-un sat de prin acele părți. Nevasta dintăi i-a murit și i-a rămas de la ea un copil o fată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]