592 matches
-
a fetei, străin prin excelență, se degajă o notă de alteritate suplimentară, rezultată din caracterul de civilizație urbană al acestuia: Numai eu am auzit D-un oraș mare, -n Dodrin, Acolo-i o fată de lătâni, fată care are și slujnică, pe care o mână „la piaț, la cumpărat”. Persistă Însă și În aceste cazuri incertitudinea de natură temporală, care conotează timpul mitic: La cea fată de latini, De latinii cei bătrâni. Gruia lui Novac pleacă pentru a și-o face
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vechime, din ăi viteji, cu care să meargă la Marea Neagră pentru a prinde doi pești: unul să-l ia acasă și altul să rămână la ea; dimineața să-l pregătească jumătate prăjit și jumătate supă. Din peștele gătit, gustă și slujnica, o iapă și o cățea. Astfel, toate au născut În aceeași vreme, iar pruncii lor se dovedesc solidari pe tot parcursul narațiunii, gata să-nfrunte Împreună primejdiile la care sunt supuși. Vrăjitoarea din narațiunea Ipidean Îi spune unui Împărat că
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
un vestit magician, de vreme ce știa dinainte tot ce avea să se petreacă ), când fiul său era de patru ani, răsfoiește Cartea Destinului , pentru a vedea ce i-a pregătit viitorul. Tatăl descoperă că fiul său se va căsători cu o slujnică nevoiașă, care tocmai se născuse. Nobilul aruncă fetița În valurile râului Ouse. Aceasta e salvată de un pescar. Abia la sfârșit, nobilul Înțelege că nimeni nu se poate opune forței destinului. După credințele poporului român, ursitoarele scriu viața omului, așa cum
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
luând cu el frâul calului. zânele se jucau Într-o grădină frumoasă de nici raiul doar nu putea fi mai frumos decât grădina aceea. Eroul le spune zânelor că a fugit de frica măritișului, iar crăiasa zânelor Îl primește ca slujnică pentru un an. Fata se Împrietenește cu zânele și Învăță toate obiceiurile palatului. Întreprinde două acte cu valoare simbolică: dăruiește crăiesei inelul și lădița, cerând drept răsplată Încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi, gura. Zânele observă o schimbare
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
nu putem decât să ne alăturăm lui R. Guenon atunci cînd spune că “toată epoca modernă în ansamblul ei reprezintă pentru lume o perioadă de criză ”), căci criza este timpul care reașează filosofia în drepturi, o eliberează de condiția de slujnică și o despovărează de prelungitul ei rol secund. Nu putem înțelege însă valoarea fiosofiei moderne de început decât în raportul pe care, deși ea l-a negat, îl are incontestabil cu gîndirea medievală. Aceeași necesitate se impune și celor care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
vechime, din ăi viteji", cu care să meargă la Marea Neagră pentru a prinde doi pești: unul să-l ia acasă și altul să rămână la ea; dimineața să-l pregătească "jumătate prăjit și jumătate supă". Din peștele gătit, gustă și slujnica, o iapă și o cățea. Astfel, toate au născut în aceeași vreme, iar pruncii lor se dovedesc solidari pe tot parcursul narațiunii, gata să-nfrunte împreună primejdiile la care sunt supuși [Basmu cu Osuț și cu Breană, Robea]. Vrăjitoarea din
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
un vestit magician, de vreme ce știa dinainte tot ce avea să se petreacă"), când fiul său era de patru ani, răsfoiește "Cartea Destinului", pentru a vedea ce i-a pregătit viitorul. Tatăl descoperă că fiul său se va căsători cu o slujnică nevoiașă, care tocmai se născuse. Nobilul aruncă fetița în valurile râului Ouse. Aceasta e salvată de un pescar. Abia la sfârșit, nobilul înțelege că nimeni nu se poate opune forței destinului. După credințele poporului român, ursitoarele "scriu viața omului, așa cum
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
luând cu el frâul calului. "zânele se jucau într-o grădină frumoasă de nici raiul doar nu putea fi mai frumos decât grădina aceea." Eroul le spune zânelor că a fugit de frica măritișului, iar crăiasa zânelor îl primește ca slujnică pentru un an. "Fata" se împrietenește cu zânele și învăță toate obiceiurile palatului. Întreprinde două acte cu valoare simbolică: dăruiește crăiesei inelul și lădița, cerând drept răsplată încuviințarea de a-i săruta mâna și, apoi, gura. Zânele observă o schimbare
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ideologice au început să se prindă în urma catastrofei totale provocate de al Doilea Război Mondial a antrenat o revizuire substanțială a relației simbolice dintre prezent și trecut. În secolele derulate sub zodia naționalismului, trecutul a continuat să fie, ca întotdeauna, "slujnica autorității" (Plumb, 1969, p. 33), folosit ca instrumentum regni, ca unealtă simbolică de legitimare politică a autorității prezente. În acest mod, națiunile și-au prelucrat, invariabil, un trecut glorios, încărcat de fapte de vitejie și sacrificii de sânge, ca temelie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Coughlin, 2003, p. 37). Toate aceste măsuri emblematice pentru "politicile regretului" relevă că trecutul își păstrează relevanța simbolică și însemnătatea politică, iar memoria colectivă continuă să fie o sursă primară de legitimitate politică, așa cum a fost dintotdeauna. Trecutul rămâne, astfel, slujnica autorității. Ce s-a schimbat radical este, însă, modul de raportare la trecut. Spre deosebire de epoca naționalistă în care prevalentă era paradigma triumfalist-eroică a trecutului național, memoria colectivă fiind meta-narativa unui destin istoric glorios, în paradigma regretelor specifică vremurilor postnaționaliste avem
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
privință, o anecdotă povestită de Plutarh în Symposiaka îl are ca erou pe unul dintre cei mai faimoși filozofi presocratici. Într-o zi, pe cînd mînca o smochină, Democrit găsi că aceasta avea un gust de miere și își întrebă slujnica de unde provenea fructul. Slujnica spuse numele unei livezi, iar Democrit îi ceru să-l ducă neîntîrziat acolo, ca să observe și să examineze locul spre a descoperi cauza acelei dulceți. „Nu vă osteniți”, zise slujnica, „fiindcă, fără să mă gîndesc, am
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de Plutarh în Symposiaka îl are ca erou pe unul dintre cei mai faimoși filozofi presocratici. Într-o zi, pe cînd mînca o smochină, Democrit găsi că aceasta avea un gust de miere și își întrebă slujnica de unde provenea fructul. Slujnica spuse numele unei livezi, iar Democrit îi ceru să-l ducă neîntîrziat acolo, ca să observe și să examineze locul spre a descoperi cauza acelei dulceți. „Nu vă osteniți”, zise slujnica, „fiindcă, fără să mă gîndesc, am pus smochinele cu pricina
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
gust de miere și își întrebă slujnica de unde provenea fructul. Slujnica spuse numele unei livezi, iar Democrit îi ceru să-l ducă neîntîrziat acolo, ca să observe și să examineze locul spre a descoperi cauza acelei dulceți. „Nu vă osteniți”, zise slujnica, „fiindcă, fără să mă gîndesc, am pus smochinele cu pricina într-un vas în care fusese miere”. „Mă superi cînd îmi spui asta”, răspunse Democrit, „eu vreau să-mi urmez ideea și voi cerceta cauza ca și cînd dulceața ar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
asigurat... Barem dacă sinteza ar copia o substanță naturală, precum simplul antocian, nu s’o Înlocuiască cu ceva necunoscut de Natură, precum amintita azorubină... Falsuri cât mai ieftine? Păi de asta nu pot Învinui chimia, devenită În fond doar o slujnică a celui care-și strecoară În pungă profitul, și care aduce În scenă, tot Întru falsificare, chiar substanțe naturale, precum zișii potențiatori de gust, care dau impresia prezenței cărnii În acele prafuri de supă ori În amidonul colorat care se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la Chirpăr ?», insistă Ion tot mai uluit. -«Ie, negru la Chirpăr, de ce nu?» -«Da’ explică-ne și nouă» mai continuă Ion din ce în ce mai nedumerit. -«Apoi domnule dragă povestea mea e lungă. Mama, de fel din Chirpăr, o fo’ la tinerețea ei slujnică la niște domni în Conștanția, și într-o zi când gazda o trimis o în oraș la piață cu oarece treburi, o fost văzută de un negru ce tocmai se scoborâse de pe un vapor, un negru care minteni s-o
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dar și o premoniție a ceea ce avea să vie. Copilăria ipoteșteană este omniprezentă. Poetul se descrie pe sine însuși copil, stând în pragul casei cu capul în poala unei Finițe, greu de identificat. Putea fi oricine: mama, o soră, o slujnică: Cu cartea [...] în mână, stăteam zile întregi lungit pe prispa casei la umbră și descifram mașinal-minte slovele cele bătrîne ori priveam cu ochii drept în grinzile afumate ale streșinei, până ce-mi simțeam capul ridicat și pus în poale. Mi-ntorceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dintre schimbarea numelui foarte cunoscut Iorgu, fratele mai mare al poetului, cu trăsăturile lui Ilie, în care se contopesc propriile năzbâtii ale copilăriei fabuloase ipoteștene, devin caracteristici ale personajului transfigurat al prozei; există în acest pasaj, de pildă, o țigancă slujnică: Iorgu era încă în epoca pantalonilor cu basma, un copil frumos și plăcut. Cu ochii albaștri ai mâni-sa și cu părul cel negru al tătâni-său , cu fața albă și gingașă de-ai fi tăiat-o c-un fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
găsește pe madam Georgescu și pierde și puiul, o găsește În schimb pe cocoana Anica / grammamà ș.a.m.d. E nevoit ca, În absența soției, să ia masa spre miezul nopții doar cu soacra: „Cocoana scoate coșul de subt canapea, slujnica aduce o sticlă de vin, și d. Mialache se pune să supeze cu coana Anica. La supeu, d. Mialache povestește cu de-amănuntul toate peripețiile prin cari a trecut...” (Tren de plăcere). Singura din familie pentru care sfârșitul de săptămână
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Spre România aceea înapoiată, înțesată de valahi ciobani, se îndreptau ei ca să-și câștige traiul zilnic. Pentru acei secui, Budapesta și Viena erau foarte departe față de Iași și București. Pe la curțile boierești din Moldova își trimiteau secuii fetele ca să fie slujnice și menajere, iar băieții să slujească „în țară” ca să-și facă un rost. O asemenea menajeră au avut boierii din familia Sterian (Filipeni ă Bacău), luată în căsătorie de învățătorul Gheorghe Postoiu, care mai trăia prin 1950 la Piatra Neamț. Spre
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
sintactice, cu realizare infrapropozițională sau propozițională: „În fine, singurul act care a făcut o impresie senină, deci estetică, este al doilea, care începe printr-un banchet și sfârșește printr-un duel.” (M. Eminescu, Despre cultură..., 194) șatributț, „Dădui peste o slujnică nouă și care, prin urmare, nu mă cunoștea.” (C.Hogaș,306) șatributț, „În acești trei ani, în care am căutat consolare și pretexte, înverșunându-mă să pătrund în viața actrițelor și, deci să cunosc și teatrul, am înțeles, însă, că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu un statut dubios, oscilând între cel de „slugă” și cel de vită, întocmai ca în patriarhatul veterotestamentar, neclintit de Evanghelii: „Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău.” (Ieșirea, 20, 17) Femeile au fost tratate ca ființe cu discernământ limitat, din când în când mai trebuiau și bătute, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cei ce se nășteau. Influența ei malefică se exercita și pentru a zădărnici nașterea copiilor ori pentru a-i omorî pe cei care se nășteau. Vechiul Testament îi consemnează prezența numind-o năluca nopții. Ea mai este asociată și cu Hagar, slujnica egipteană a lui Abraham / Avraam cu care l-a avut pe Ismael, strămoșul popoarelor arabe. Hagar / Agar este o sclavă egipteană, servitoarea Sarei, soția patriarhului Avraam. Pentru că nu avea moștenitori, Sara, învinovățindu-se pentru nerodnicia ei, a încuviințat relația lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
credeau ei, le dădea puteri spirituale profunde de comunicare cu Dumnezeu. Concubine și cadâne în harem În vremuri îndepărtate, împărați, regi, sultani și oameni bogați și-au creat locuri speciale destinate femeilor care să-i slujească în calitate de soții, concubine, dansatoare, slujnice. Aceste locuri speciale rezervate femeilor erau haremurile și numărau de la câteva zeci, la sute și mii de femei. Istoria confirmă existența acestora în Asiria, Persia, Egipt, China, India, Thailanda, Cambodgia, Japonia, Turcia, dar și la curțile suveranilor europeni. Și astăzi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
avea împărăteasa-mamă. Urmau prima soție, trei-patru soții secundare, concubinele, în ordinea preferințelor împăratului, dintre acestea se recrutau favoritele. Rangurile erau râvnite de soții și de concubine. Ele se diferențiau prin origine, frumusețe, tinerețe, talente, funcții doamne de onoare, doamne însoțitoare, slujnice. În intimitate ele aveau menirea să ofere plăceri variate și rafinate suveranilor, demnitarilor, în temeiul convingerii că sănătatea, vigoarea și longevitatea se dobândeau și se mențineau printr-o viață sexuală intensă, constantă, variată și rafinată, actul sexual determinând armonizarea yang-yin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
adoptive. Ele cumpărau copile din familii modeste, le creșteau și le încredințau profesorilor pentru a învăța muzica, dansul, manierele elegante de comportare, maeștrilor taoiști pentru a învăța arta erotică. Cele mai frumoase și talentate deveneau hua fetele-flori, curtezane, celelalte rămâneau slujnice. Dacă vroiau să plece, spre exemplu, pentru a se căsători, stăpâna trebuia despăgubită pentru cheltuielile de întreținere și de educație. Hua fetele-flori purtau nume ale căror sintagme exprimau delicatețea și expresivitatea florilor. Frumusețea și delicatețea feminină erau simbolizate de orhidee
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]