1,517 matches
-
Iar când toamna, chiar de-i bună, e să-și vândă ce-au lucrat, / Mărunțiș primesc la munca, ce nădejde le-a tot dat. // Ei, eroii fără nume, sunt cohorte rennoite, / Ce-și tot seamănă hotarul cu-a lor suflete smerite, / Și pe-un bob de fericire dau amarul vieții lor, / Din pruncia chinuită până-n ceasul care mor. // Meritați să fiți lumină la-nălțatele altare / Și-nsfințiți s-aveți un nume de duminici, fiecare, / Slavă-n cânt vă dea diecii, Domnul aibă-vă
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
trezvie. Dumnezeu nu-i supărat pe noi atât de mult pentru anumite greșeli, pe cât este de supărat că suntem nepăsători. Să nu amânăm trezirea duhovnicească. În ierarhia din Biserică nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare în Biserică, în Împărăția cerurilor. Să știți că smerenia este singura cale și modalitate de salvare. - Ce este Sfânta Împărtășanie, Preacuvioase Părinte Arsenie, și care este rostul ei în mântuirea credinciosului? - Aceasta este întrebarea cea mai
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
această formare interioară a noastră, de smerenie, pentru ca să fim scriși și noi sus, în cartea cea mare. Și omul care s-a smerit, acest om a biruit cu adevărat cerurile, respectiv pe Dumnezeu. Nu o smerenie rațională, ci o smerenie smerită, trăită. Mă întreba cineva, la o altă înregistrare: “Părinte, cum să scăpăm de satana, de diavol?”. “Ce ne facem fără diavol?”, i-am răspuns eu. Pentru că e lăsat de Dumnezeu să ne mai ispitească. Putea să-L omoare Mântuitorul! N-
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
au controlat viața! De atunci, mă întreb neîncetat: „De ce oare Râul stă lipit de mine, ori de câte ori vreau să fac Binele?” Iar vocea Duhului Sfânt îmi șoptește: „Pentru că inima ta nu este predată în totalitate Dumnezeului tău!” De aceea, cu rugăciune smerita în odăița mea, doresc ca El să-mi îmbrace inima cu: Pace, Bucurie, Credință, Blândețe, Bunătate, Dragoste, Facerea de bine, Înfrânarea poftelor și Îndelunga răbdare... Și astfel, Roada Duhului Sfânt să domneasca în inima mea. Pentru că acestea sunt lucrurile după
O INIMĂ PLINĂ DE DORINŢE... (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349437_a_350766]
-
de ceața alburie disipată de razele învingătoare ale soarelui și, ultima, defileul apei Bistriței cea năzuroasă, susurând grațioasă în liniștea înfiorată și spășită a trecătorilor strâmte, furișate pe sub stâncile înclinate într-o tandră apropiere, parcă sărutând seninul cerului. Am pășit smerită, ca într-o catedrală naturală, a cărei maiestuoasă sobrietate întrece gândirea omenească. Am continuat drumul către nord, când, pe neanunțate, am primit răsplata. De departe mânăstirile se iveau din mijlocul pădurilor ca cetățui albe pierdute în devălmășia vegetației abundente. Periplul
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
simplu dintr-o umilă localitate a județului Bihor dar care a înțeles să își trăiască experiența carcerală ca o jertfă adusă Domnului. În fiecare moment în care tortura sau foamea sau alte lipsuri trupești se întețesc, el adoptă acea acceptare smerită a celor rele ca și a celor bune deopotrivă. Gheorghe Precupescu, Cornel Silaghi, Cornel Rusu - sunt exemple de membri ai acestei mișcări care au considerat perioada detenției ca timp de rugăciune și spor duhovnicesc. Relatări referitoare la sfinte liturghii la
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]
-
Acasă > Strofe > Amintire > PĂRINTELE GHEORGHE Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului Atunci, în Ajun de Mare Sărbătoare am venit către tine, “cu trupul smerit și genunchii înfrânți”. Suflau vânturi nebune, mureau păsări în zbor, ningea amar, sălbatic, disperat și eu cădeam, cădeam îndelung dintr-o moarte recentă. Un minut, două , trei... destul spre-a cunoaște și a fi cunoscut. Pentru cuvântul săpat, din inima
PARINTELE GHEORGHE de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348102_a_349431]
-
putea face prin performanțele mele. Nu Te interesează nici macar eșecurile sau dezastrele din viața mea. Și nici succesele. Peste toate acestea Tu așterni pacea și liniștea, ca o dimineață luminoasă de duminică. Doamne, pe Tine Te interesează doar o inimă smerita, pocăita cu adevarat. Doamne, Îți mulțumesc din tot sufletul că am o valoare imensă DOAR pentru că sunt copilul Tău. Și când Ochii Domnului se uită la mine, se uită CU ADEVARAT PRIN MINE. Domnul îmi cercetează inima și gândurile și
OCHII CARE SE UITA PRIN MINE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348108_a_349437]
-
avut de ales între închisoare pe viață și pedeapsa cu moarte, alegând prima variantă. Apoi, de la București a fost dus la închisorile Odessei, unde și-a și dat sfârșitul obștesc. Părintele Ioan era foarte atent la rostirea vorbelor și foarte smerit. La prima vedere, aproape că nu dădeai doi bani pe el, dar când începea să vorbească, cuvintele erau dulci ca mierea și îi simțeai puterea harului lui Dumnezeu care lucra permanent în sufletul lui, căci avea rugăciunea inimii. Rugăciunea pentru
RUGUL APRINS SAU LITURGHISITORII ADEVĂRULUI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347651_a_348980]
-
ascund la pieptul tău, Viu popas și dor aprins Să mă legeni dragul meu, Vis de-o noapte, tandru vis! Puterea cuvântului scris Pe când, pe tăbliță scriam, Scrijelind cu-n condei ascuțit, Mirată îmi descopeream Numele ce mi-l port smerit. Bătrâna ce mi-a pus în mâini, Tăblița cu ramă de lemn Mi-a dat toată dragostea sa Și cel mai cuminte îndemn. Și, parcă-mi dădea o icoană, Un odor al său mult iubit! Mi-a rămas în suflet
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
martie 2015 Toate Articolele Autorului Azi fericirea nu mă mai vrea, Sunt o scânteie pe-o mică stea Sau strop de rouă sub colț de cer, Îmbrățișată-n aripi de ger. Mă-ndrept spre-un spațiu nedefinit, Păstrând, candidă, capul smerit. Încovoiată de frig și ploi, Mă cern prin sita cu vechi nevoi. Din viață nu pot să evadez! Pe țărmul morții să eșuez Nu-s pregătită! M-agăț frivol De clipa-ncinsă în vitriol. Nu-i mai văd umbra de
ȚĂRMUL MORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350053_a_351382]
-
în drumul tău, Nu pot să îți schimb calea, Că faci doar bine sau faci rău Când dealul calci ori valea... Dar știu că bine-ai învățat Cum mersul vieții este Și ai urcat neînfricat Spre crestele celeste. Ai devenit smerit, pios, Cu dreaptă judecată. Așa te vreau: evlavios, Când vii în lumea dreaptă! ... iar tu..., nu uita! Când voi veni, atunci, când va să fie, Să mă aștepți, la margine de râu! Eu voi fi mort..., acolo tu ești vie
DIALOG... MUT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350083_a_351412]
-
-n Țara lor și socotiți ca oameni buni. Domnica a mai apucat și sub Domnia lui Leon Precum și Împărăția cunoscutului Zenon. Deși era încă păgână, ca pentr-un simplu protocol, Alături de 4 fecioare, a mers la Constantinopol... La Nectarie Patriarhul, smerită s-a înfățișat Trăind dragostea creștină, ea pe loc s-a Botezat ! Călugărită-n nevoințe și osteneli Duhovnicești DOMNUL i-A dat Proorocirea și Minunile Cerești ! Știind că viața-i pe sfârșite (la ale sale bătrâneți), Gândea (dorind), mereu spre
CUV.DOMNICA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350106_a_351435]
-
o simt în mine. La o depărtare de palmă este adevărul dar mâna mea nu-l poate atinge. Dumnezeu mă privește dar crede că încă nu am crescut destul. Dar eu mă încăpățânez în fiecare zi întind manile și aștept smerita ziua când am să pot să-l ating. Referință Bibliografica: Atât de aproape / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1827, Anul VI, 01 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ATÂT DE APROAPE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350182_a_351511]
-
un fiu al Indiei, și posibil stră-stră-stră nepot al lui Siddharta Gautama Buddha, ci își strângeau înfrigurați gențile la piept, semn că erau novici pe Calea Renunțării. Fidel conceptului Căii de Mijloc, am ales scaunul de mijloc, dar cel mai smerit rând, ultimul. Un domn, scârbit de cele lumești, s-a grăbit să plece de lângă mine, dornic să audă predica, poziționându-se în primul rând. Fericiți cei de la urmă. Pleca-vor primii. Ca și vreo două doamne, care și-au luat
FROID ȘI BUDDHA LA MUZEUL DE ISTORIE PLOIEȘTI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350170_a_351499]
-
pe sus. Iar în urma lor, țopa, țopa, ca un caraghios, domnul Lup. Căutară o bancă mai în față, cu iarba mai deasă și mai verde, pe care ședeau un bou și o vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
putred este mândria, ca cel ce șade pe ea, degrabă cade. Iar cel smerit întotdeauna stă tare și mândria nu-i clatină lui piciorul niciodată. Omul cel mândru este ca un copac fără rădăcini, nu suferă furtuna vânturilor. Gândul cel smerit își zidește cetate și cel ce rămâne în el este nesurpat. Spuma de pe apă piere și pomenirea celui mândru nu rămâne după moarte. Cuvântul celui smerit este întărire sufletului, dar al celui mândru este plin de mânie. Rugăciunea celui smerit
UN DISCURS AL LUI EVAGRIE DIN PONT de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361937_a_363266]
-
albă Ca Floarea de colț! SPOVEDANIE Ne îndreptăm Spre duhovnici În posturile mari Să obținem iertarea Sufletelor noastre Preapline de păcate. Ei, duhovnicii Sunt un fel de coșari Gata să ne curețe sufletul Gata să ne absolve Contra sincerei Și smeritei credințe, Dar o luăm iar de la capăt Liniștiți, Asigurați de iertările viitoare... „ De șaptezeci de ori câte șapte” PĂRINTELE GALERIU Părintele Galeriu mi-a spus Într-un interviu În care-I puneam întrebări Despre poetul Vasile Voiculescu: “ Vasile Voiculescu, e
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
Domnului și le mulțumesc. Mă rog pentru prieteni, pentru creștini și pentru mântuirea din ceasul al unsprezecelea a dușmanilor.” (Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, op. cit., p. 222). Slăvind întotdeauna pe Dumnezeu, Valeriu devenise prin trăire un simbol. Deși era evlavios, smerit și profund interiorizat, comunica înțelept și bucuros cu semenii săi, atât prieteni, cât și dușmani. Chinul, tortura, boala, persecuțiile îl striveau permanent, dar prin suferința smereniei și bucuria dăruirii învia mereu în duh omorând moartea: „Eu plec acum, și chiar dacă
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
a restaura adevărata ierarhie a valorilor” (Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos document pentru o lume nouă. Ed. Christiana, București-2006, p.74). Credința înaltă și inteligența sa sclipitoare s-au topit în focul mistic al dragostei sufletului său. Cu chipul său smerit ajunsese la o stăpânire de sine și la o cunoaștere deplină, trăind o frumusețe permanentă, însoțindu-și cuvintele cu exemple din Evanghelie și Patericul Sfinților Părinți, iubindu-i pe toți și dăruindu-se fiecăruia. Își analiza atent viața sa lăuntrică
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
celui sănătos și a celui bolnav, a celui virtuos și a celui păcătos, a celui învățat și a celui umil. „Când soarele vede un om cu știință, cu bogăție sau cu putere politică îngenunchind la rugăciune cu cel sărman și smerit, merge surâzând întru odihna sa” (Sfântul Nicolae Velimirovici, Pătimirea Bisericii, Ed. Sophia, București- 2010, p.16). Legătura creștinului cu Hristos trebuie să fie întotdeauna familiară și naturală, căci numai Dumnezeu dă plinătate sufletului credinciosului. Pășirea în viața cea adevărată se
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
A tâlcut din limba greacă, pentru suflet, carte bună : Chiriacodromionul, cu Evanghelia drept Mumă ! A fost o vreme și la Athos, cu prietenul Gherontie (Ucis de tâlhari la Plovdiv, în a lor Bulgarie...) A revenit la Neamț, la Antim, în smerită ascultare Apoi la Căldărușani, în a lui IISUS Lucrare ! Cu toată dăruirea sa, ajutat de DUH prin HAR Printre Cărți Bisercești, fost-a Bibliotecar ! Era numai Iero-Diacon, când a fost Hirotonit, Ca Episcop, apoi Uns, al Țării Mitropolit ! La Argeș
SF.NICOLAE CABASILA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365892_a_367221]
-
Răsărit zicând de câte 100 de ori: ,,Dumnezeule, miluiește-mă pe mine, răutatea cea veche”; și iarăși: ,,Dumnezeule, miluiește-mă pe mine, care sînt înșelăciunea cea întunecată”; și iarăși: ,,Dumnezeule, miluiește-mă pe mine, urâciunea pustiirii”, săvârșind aceasta cu gând smerit, atunci vei fi primit în rînduiala cea dintîi, și te vei număra cu îngerii lui Dumnezeu. Dar Zerefer i-a răspuns cu trufie: Oamenii care ascultă de mine mă iubesc și mi se supun, cum să mă lipsesc singur de
SF. ANTONIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365965_a_367294]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > MADELEINE DAVIDSOHN - FLOARE DE NISIP (POEME) 1 Autor: Madeleine Davidsohn Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului FLOARE DE NISIP Ascunsă în nisip sămânța a așteptat smerită prima ploaie. A așteptat o toamna și-o iarna secetoasa, a așteptat să iasă, cu stăruință și răbdare să nască-n primăvară, floare. Învață răbdarea de la flori, muritorule! DORUL Pe-un picior de plai m-am născut Dintr-o gură
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
din iarna-mi grea Și Îmi dai viață din belșug. GÂNDUL VEȘNICIEI Mi-ai dat un gând legat de veșnicie Și m-am născut din Apă și din Duh Și-am început de-atunci, ca un izvor Să curg mereu smerit spre nemurire. Zi de zi și an de an, clipită de clipită, Mă ține cu iubirea-Ți harul Tău Și viața mi-e mereu îmbogățită De bunătatea cea din Dumnezeu. Și nu mă lași din brațul Tău puternic Cascade de
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]