1,199 matches
-
tot așa cum geții trimiteau „un sol... cu poruncă să-i facă cunoscute [zeului] lucrurile de care, de fiecare dată, aveau nevoie” sau „căruia îi dau însărcinări încă fiind în viață” (Herodot, Istorii, IV, 94). b) Tot o păpușă antropomorfă din smoală sau lut era îngropată sub vatră în riturile de „legare” a ploii, practicate de regulă de cărămidari. Nu voi intra acum în amănunte privind aceste practici magico-rituale complexe. Voi menționa doar faptul că felul cum se desfășoară ritul sacrificial al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îl face lipsit de vlagă. Trupul îl suge și îl înghite ca o lipitoare, în timp ce mintea o animalizează. Înnegrește inima ca pe un horn, umple plămânii cu funingine, face corpul să miroasă urât, iar dinții îi face mai negri decât smoala”. Așa cum voi arăta peste câteva pagini, Nicolae Mavrocordat obișnuia în acei ani să-și administreze opium, fără să considere că acest fapt ar intra în contradicție (morală, medicală sau de altă natură) cu poziția sa extrem de critică față de utilizarea tutunului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se poate de reală, cea de toate zilele. Pentru a sprijini metafora filosofului-terapeut, tradiția vorbește de Tetrapharmakon-ul epicurian, de cvadruplul remediu. Extrapolarea se face plecând de la un fel de poțiune magică antică preparată din patru ingrediente de bază: ceară, seu, smoală și rășină. Ne putem imagina mai degrabă un excipient decât un compus cu adevărat eficace pe terenul farmacopeei, dar în sfârșit... Se întâmplă că acest cvadruplu remediu nu există explicit în corpusul lui Epicur. Filosoful nu enunță nicăieri clar acești
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în alte pagini nostalgii de vechi „zugrav” - cu trimiteri la Rembrandt și El Greco. Într-o fântână părăsită foiesc salamandre: niște „balauri mici, cu ochi de drac roșu, cu pielea umedă, pătată de armonia monotonă a bălțăturilor galben-roșcate pe fond de smoală neagră” (Primăvara sălbatică). Icoane șterse „îmbracă pereții cu nuanțe de aur rece”, turnurile unui castel se desenează în brun pe albastrul cerului (Alba). Că insurgentul modernist e dublat, la început discret, de un explorator în arhaic, iată semnul unei mobilități
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
frustă și aspră, colțuroasă: brazdele „fierb în gura sapei”, boii au „sângerat în jug”, solul e „mușcat” de unelte, pastelistul are „aripile înecate-n sânge”, lumina lunii cade-n „țăndări”, satul doarme „somn de metal”, în noaptea cu „păr de smoală” tăcerea dă un „chiot de spaimă”, spărgând „luna ca un ou”, iar „din pompe zorile țâșnesc cascadă”. S. se vrea rapsodul acestei câmpii aride și potrivnice, versurile lui înscriindu-se în paradigma perspectivei antipoetizante a lui Zaharia Stancu și Marin
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
de nucă, scoarță de arin negru, calaican, piatră acră și huște”, „Coajă de nucă, arin, calaican și cenușă”, „Frunză de nuc, amenti sau coajă de arin și calaican”, „Nuc, ștevie și piatră acră”, „Sovârf și usuc”, „Sovârf, piatră acră și smoală”, „Sovârf și calaican”, „Sovârf, arin, leșie și calaican”, „Arțar, calaican, funingine și mușuroi de cârtiță”, „Arțar, caraboi, piatră acră și piatră vânătă”, „Sovârf, arțar, piatră acră, funingine și mușuroi de cârtiță”, „Fructe de boz și piatră acră”, „Boz, calaican și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca în Evul Mediu. Păcătoșii se chinuiau în acest loc (unul din cele două admise de Ortodoxie pentru „lumea de dincolo”) al „muncii veșnice”, cu o inventivitate ignică marcată, „cu instalații de ardere în flăcări sau fierbere în cazane cu smoală” - „pară de focu”, „smoală cu unde de foc”, „râu de foc” „infern de foc”, „nuor de focu tinsu, și pre mijlocu nuorului era pature în pară de focu” -, loc al pedepsei eterne 503, preluat de creștini de la vechii evrei, care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Păcătoșii se chinuiau în acest loc (unul din cele două admise de Ortodoxie pentru „lumea de dincolo”) al „muncii veșnice”, cu o inventivitate ignică marcată, „cu instalații de ardere în flăcări sau fierbere în cazane cu smoală” - „pară de focu”, „smoală cu unde de foc”, „râu de foc” „infern de foc”, „nuor de focu tinsu, și pre mijlocu nuorului era pature în pară de focu” -, loc al pedepsei eterne 503, preluat de creștini de la vechii evrei, care fixaseră spațiul pedepsei pentru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în veacu”), unde „muncile n-au număru”, face o cercetare minuțioasă, se cutremură, compătimește și „lacrămă”. Ea descoperă în acel loc cu „plângere mare, vârtoase” toate „semnele” infernale cu care ne-au obișnuit evangheliile sinoptice: „întunerecu și muncă mare”, „dzăcea smoală pre ei”, „unde era un râu de foc. Și ieșiia pară de focu și era într-îns multu nărod, bărbați și mieri”, „un om spândzurat de picioare și-l mânca viermii”, „niște oameni mâncându-i nește feri cu arepi și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
epopei / te-ntrebi despre climatul fulgerului, cu gândul / la roata care se-nvârte” - Tu, orb ca Homer; „Din momentul când ai început să cânți ți-ai asumat / infernul / din momentul când ai început să-ndrugi primele cuvinte / rimate / cazanele cu smoală au devenit îngrozitor de banale” - Către Orfeu). La fel ca în cazul sonetiștilor italieni ai Evului Mediu și ai Renașterii, în versurile lui U. iubirea devine soluție soteriologică, numeroasele poeme construite în jurul acestui nucleu tematic venind să reducă anxietatea provocată de
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
de vîlvătăile aprige care se avîntau din coșurile pline de funingine, luminînd fiece parîmă a greementului, aidoma focurilor sacre ale grecilor din vechime. Corabia arzîndă înainta, parcă pusă pe o răzbunare cumplită. Așa vor fi lunecat și galerele încărcate cu smoală și cu pucioasă ale îndrăznețului Canaris din Hydria, ieșind la miezul nopții în porturile lor, cu pînze de flăcări în loc de vele, pentru a se abate asupra fregatelor turcești și a le mistui. După scoaterea lui de pe cazane, capacul fusese așezat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mîna ca pe niște robi înainte. Erau un singur om, nu treizeci. Se întîmpla cu ei ceea ce se întîmpla și cu corabia care-i cuprindea pe toți și care, deși făcută din materialele cele mai felurite - stejar, arțar, pin, fier, smoală și cînepă - avea o singură cocă, echilibrată și dirijată de lunga chilă centrală ce-i asigura înaintarea; curajul unuia, frica altuia, păcătoșenia altora, întreaga lor varietate se contopea într-o singură ființă, tinzînd către țelul fatal, spre care arăta Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acțiunile mârșave, hidoșenia morală a chiaburilor, mulți poeți se opresc, pueril, la nesemnificativele deformațiuni fizice. Astfel procedează, spre exemplu, Victor Tulbure, când, În poezia Aglaia (Viața românească, nr. 5, 1950) integrează un episod despre: «Chiaburul cu ochi de pâclă și smoală, cu fruntea turtită, mustața pe oală, și greu bârdâhanul de pântec răsfrânt pe brâu-i de piele cu ținte de-argintă». (Ă). După părerea noastră, schematismul și idilismul pătrund mai ușor În poezie acolo unde lipsește preocuparea de a reda
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
automobil galben opri brusc cu un țipăt ascuțit al frânelor. - Ce s-a întâmplat? - Nimic spuse șoferul calm - repară pavajul, n-am știut, trebuie s-o luăm pe altă stradă. Am scos amândoi capetele pe ferestrele mașinii. Împrejurul cazanului cu smoală încinsă, cinci oameni goi până la brâu lucrau fripți de razele solare și de dogoarea flăcărilor cazanului. Te purta gândul la cei din oțelării, în luptă pentru depășirea celui de al treilea trimestru, cei din tipografii cu plumb încins, cei din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
câteva doamne. Evantaiele improvizate din gazete, mănuși și batiste se agită ritmic. Vatmanul oftează la fiecare țâșnitură a frânei automate și lasă pașnic să circule în fața tramvaiului un camion cu lăzi, fără să semnalizeze măcar. Am ajuns în centru. Cocleala smoalei îți pătrunde în plămâni ca o inhalație de gudron și amoniac [...]. Ajung în Cișmigiu și cotesc pe o alee singuratică, acolo unde un baldachin împletit din frunze cedează locul unei liziere dese de castani. Pe un bolovan, un student exilat
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aici și câteva „păcate juvenile veniale”. Acestea se diminuează sensibil în volumul Cu timpul meu, mai exact în poemele ce prelucrează temele rusticității, ale originilor: „Boii își rumegă așteptarea domoală,/ Amintirea câmpului înrourat./ Când și când mai nechează caii de smoală,/ Șteampurile copitelor bat./ Pe lângă mânji foiește marea mulțime./ Le cearcă mersul, sveltețea de cerbi,/ Numai de bivoli nu-ntreabă nime,/ Diavoli domestici, în care visuri preistorice fierb.” Inima poetului se simte pierdută/încorporată în dealurile ce par „misterioase morminte” ori
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
loc unei expresivități care se vrea de tip arghezian, ca în Flori de mucigai. Ebreea, Miryam, Ruth, Esthera, Sulamita, Tamar, Noemi sunt câteva dintre personajele ciclului sugestiv intitulat Biblice. Schimbarea de ton este evidentă: „Neagră sunt și pulpa mea de smoală, / șoldul, cald caval și umerii lăute;/ m-aș da ție toată goală, / fericită în simțirea coapselor durute.” În volumul Întoarcerea poetului la uneltele sale (1934), B. fie mimează dezinteresul față de inefabilul poeziei simboliste, fie chiar alunecă în prozaism: „Mă bântuie
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
la castelul părăsit n-a ajuns niciodată picior de om. Paul : - Castelul este părăsit și stăpânit printr-un blestem ? Deo vrajă ? ,, Zâna cea bună’’: - Castelul este păzit zi și noapte de șapte balauri cu șapte capete, fiecare aruncă flăcări și smoală în tot ce îndrăznește să se apropie de castel. Alina: - Zână, dar al cui este castelul și de ce a fost părăsit ? Se aud zgomote ciudate, de animale și păsări, urlete de groază.) ,,Zâna cea bună’’: - Auziți urletele de groază ale
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
copiii jumuleau o minge. în locul țipetelor, într-o zi a scrâșnit un ambreiaj. De-atunci a început o forfotă care, multă vreme, ținu trează împrejurimea. Ceea ce se petrecea sub grădină, a rămas câtva timp un mister. Fum albăstrui, miros de smoală, șuierat de scândură dată la rindea, înjurături, un uruit de betonieră iar, noaptea, aureola becurilor, iată tot ce se oferea curiozității vecinilor de deasupra maidanului. în raza vederii lor nu se legăna decât un scripete iar sus, sub cer, ca
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu te las singur în furtuna asta urâtă! Când se regăsesc, se bucură nespus de mult și cuprinși laolaltă se ascund într-o crăpătură de pământ, acoperită cu frunze, care îi apără de frig. Timpul trece, se face întuneric ca smoala, apoi, peste mult timp, din nou se urcă bostanul râzând pe cer. Îndrăznesc și ei să iasă din ascunzătoarea lor să exploreze locul pe sub copac. Se uită sus cu șovăială, amintindu-și, ce bine era în scorbură, cu mămuca lor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
vinul din beciul încărcat de bunătăți. Va lua cu el de dimineață o sticluță mică de vin și când i se face sete, doar atunci va bea câte o picătură. Și el umbla după o fată, cu păr negru ca smoala și ochi negri ca noaptea înstelată, dar îi va spune să stea acasă și să doarmă liniștită până când o va căuta el. Nu vroia să-i fie distrasă atenția deloc. Și așa a și făcut. A pregătit cele trebuincioase, și-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
roage, dar nu reușea. De-abia reușea să supraviețuiască până când sosea vremea cafelei. De la frageda vârstă de doisprezece ani, mamei Îi fusese imposibil să-și Înceapă ziua fără ajutorul a cel puțin două cești de cafea excesiv de tare, neagră ca smoala și neîndulcită, căreia Îi prinsese gustul de la căpitanii de remorchere și burlacii ușchiți care populau pensiunea unde crescuse. Când era la liceu și avea un metru cincizeci și cinci Înălțime, stătea cot la cot cu mecanicii auto la bufetul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pe lângă ei treceau În zbor clădiri, depozite din cărămidă pe care era pictat cu alb, În caractere citețe, pragmatice, SOCIETATEA WRIGHT ȘI KAY . . . . . J.H. BLACK ȘI FII . . . . . FABRICA DE CUPTOARE DETROIT. Mai Încolo, pe apă, pluteau barje joase, negre ca smoala, și pe străzi Începeau să răsară oameni, muncitori În salopete soioase, vânzători ținându-se de bretele, iar apoi apărură firme de bodegi și pensiuni: Servim Bere Stroh’s Temperance . . Simțiți-vă ca acasă... 15 cenți masa . . . . . . Aceste imagini noi invadau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe pod În misiuni obscure. Zizmo conduce prin pâclă, pe lângă chioșcurile octogonale și monumentul Eroului din Războiul Civil, Înspre pădurile unde triburile Ottawa Își țineau cândva tabăra de vară. Ceața mângâie parbrizul. Mestecenii Își etaleaza pergamentul sub cerul negru ca smoala. Ce lipsea majorității mașinilor În anii 1920: oglinzile retrovizoare. ― Ține volanul, spune Zizmo Întruna și se Întoarce să vadă dacă nu sunt urmăriți. În felul ăsta, ținând când unul, când altul de volan, trec Încolo și-ncoace pe Central Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Julie, făcând mai departe poze. N-am mai spus nimic. Așa cum primești reîntoarcerea soarelui după iarnă, am rămas nemișcat, acceptând strălucirea caldă a posibilității și simțindu-mă bine În compania acestei persoane micuțe, ciudat de pătimașe, cu părul negru ca smoala și corpul minunat, făr forme clare. Dar În noaptea aceea și În noaptea următoare am dormit În camere separate. Tatăl meu mi-a interzis să vorbesc cu Marius Grimes În aprilie, o lună umedă și răcoroasă În Michigan. În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]