830 matches
-
sfredel sfoiegi (a) - a (se) strica sisiac - pătul de nuiele sitișcă - vas-strecurătoare pentru lapte sîmbră - asociere la muncile agricole sînger - arbust slobozîtor - băț care fixează sulul războiului de țesut smînci (a) - a smuci solomîzdră - șopîrlă somnișor - plantă somnoroasă - plantă somoldoc - smoc; legătură de lînă sor - șoric sorb - vînt cu vîrtejuri spată - pieptene de urzit spăriete - boală din sperietură spelcă - agrafă spițălnic - sfredel spîrnel - semn; vîrtej sporiș - plantă spuză - cenușă cu jăratic spuzi (a) - a (se) umple de bube staroste - pețitor stălniță
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu o imagistică în nuanțele întunecate cunoscute. Personajele umane ce se mișcă în acest spațiu al halucinației generalizate sunt reduse ca număr, dar își asumă, deloc teatral, o gestică tulburătoare, care potențează sensurile adânci ale cărții: Ghisela, femeia ce mătură smocuri de păr, le clădește pe câmpuri și apoi le spulberă cu porniri de pruncucigașă (Gânduri); fetița cu fluturi, jucând parcă întreaga soartă a umanului într-un inocent, dar teribil Șotron; maica Fevronia, ce-și pictează pe unghii apostolii, încercând în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
miraculoasă, ca cea de la Lourdes. Dar nu s-a întîmplat nimic. Numai Kagabo, tămăduitorul, sau otrăvitorul, cum vrei, umple cu ea niște ulcioare negre, mici, în formă de tigve. Moaie în ele rădăcini de forme neliniștitoare, piei de șarpe măcinate, smocuri de păr de copii născuți morți, sînge uscat de la primele menstruații ale fetelor. Ca să te vindeci. Ca să mori. Cum vrei. Epopeea unui bacil Un titlu respingător, o lume înspăimîntătoare, un roman misterios și pasionant, care răspunde încă o dată marotei contemporane
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
picioare Părea numele strigat pe jumătate în Nopțile Albe petrecute în Sankt Petersburg Vîrfurile tulpinilor înalte s-au apropiat ca la taifas Seară de seară am transformat pajiștile noastre în mări blestemate Care flăcări poartă Dumnezeirea - cînd ard clăi ori smocuri ori fire însingurate? Vîntul mi-a ștampilat geamul cu o frunză din }arskoe Selo apoi grăbit prelua mesajul Castele, mănăstiri, catedrale, moschei se surpau unele pe altele foșnind amenințător ca-ntr-un război în care urma trecerii prin foc va
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
de o chemare misterioasă către smârcurile fetide, eroul îl reîntâlnește afară pe hirsutul Gușat, figură împrumutată din imaginarul gotic apusean: acesta "se apropie ocolit cu râsul oribil, care-i dezvelea dinții galbeni și tociți, cu pieptul dezgolit care-i arăta smocurile de păr, roșcate și grețoase". Microscopat, peisajul își dezvăluie cu voluptate vintrele descompuse și contaminate de fungus: "aceeași apă băloasă, aceleași plante grase și apoase, aceleași liane fleșcăite de putrezeală, aceeași hidoasă palpitație de animale moi, de păianjeni fugind spasmodic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
jucăm drăguțule, la casa miresii și-a Împărătesii, ca să ții tu parte mirelui de departe.” La nuntă, stâlpul de nuntă, simulacru al bradului, este folosit În ritul public al urcării pe stâlp pentru a lua din vârf Însemnele nunții: năframa, smocul de busuioc și plosca de vin, și a le Înmâna miresei. Prezența lui este considerată de bun augur, și cu efect fertilizator. Un rol important Îl deține bradul și În mitologia vieții, dar de asemenea, În riturile funerare, pus la
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
fată care le cădea cu tronc și Îi mai Împiedica fusul după care i-l lua. Restituirea lui cerea obligatoriu un sărut care se obținea cam greu. Torsul nu trebuia să Întârzie. Se mai făcea așa zisele bărdăuțe. La două smocuri luate din caier li se dădea foc și ele se Înălțau, iar dacă se Întâmpla să se unească, cei doi meniți dinainte, Însemna că vor deveni drăguți (prieteni mai intimi). Dacă nu, Însemna că nu vor deveni drăguți. Torsul fuiorului
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
îl constituie o statuetă hitită, descoperită în localitatea Bóghazköy, cu 2000 de ani înainte de eră. Reține atenția îndeosebi o statuetă în chip de Mutter Erde, aflată în pelerinaj și făcînd exerciții magice. Legenda planșei precizează că bătrîna purta fusta “din smocuri de lînă”. Arheologii ne dau lămuriri utile în acest sens. Mă refer și la specialiștii români. Neoliticul ar fi o zonă de real interes etnografic, dacă s-ar lua în studiu marele număr de piese scoase la iveală, începînd cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mers mult și am dat de o limbă de pământ care intra ceva înspre apă. Am luminat cu lanterna în spatele nostru, se vedeau niște surpături de pământ, ca niște răni abia închise a nu știu cărui uriaș răpus în luptă și niște smocuri de buruieni pe ici pe colo. Pe atunci, locul numit, "la iarbă" nu prea era cunoscut de pescari, căci aici ne aflam. - Ei, de acum, am ajuns, spuse moș Bâcu încet, ca o taină. Alegeți-vă locurile, aici nu agață
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prea bine ce vrea dușmanul, Ștefan a dat îndată semn să tragă tunurile. 140 de împușcături au răsunat între dealurile și pădurile Vasluiului. Pământul s-a cutremurat. Promoroaca a prins să se scuture de pe ramuri. Ceața s-a îngroșat cu smocuri mari de fum și cu miros înecăcios de pucioasă. Iar văzduhul a vuit furtunos de glasul românilor porniți la vijelios atac, din dosul fiecărui deal, din umbra fiecărui copac, dinspre toate unghiurile zării. În frunte, Ștefan Vodă însuși, cu căpitanii
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
nisip izbită de vânt în geamuri. În lumina slabă a dimineții de iarnă, mașina înainta, se legăna, târânduse cu chiu' cu vai, hodorogind din toate încheieturile. Janine își privi bărbatul. Marcel avea chipul unui păun îmbufnat: fruntea îngustă, năpădită de smocuri de păr încărunțit, nasul lat, gura ușor strâmbă. Când treceau peste vreo hârtoapă, îl simțea cum tresare lângă umărul ei. Apoi lăsa iar săi atârne moale trupul greoi și picioarele rășchirate, în ochi cu o privire fixă, din nou inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet primăvăratec și umed. Aș atinge mâinile ei lungi, dezgolite și albe, răcoarea gâtului de sticlă. Pe masă rămâne doar capul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
harnic decât altă dată ? Inginerul se așază pe locul său, Ortansa se află în fața sa, o vede. Umerii triști, încovoiați, gâtul ridat, cu pete cafenii, ca la bolnavii de ficat. Părul prea scurt, ciufulit, cu mici porțiuni goale, peste care smocurile rărite și decolorate nu au putere. Obosită de vreun chef prelungit, indispusă de începutul altei săptămâni de lucru sau necăjită sau bolnavă sau pur și simplu somnoroasă ? Pare venită de mult. Ar trebui să se apropie de ea, s-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
De aceea ești dator să dregi ce-ai stricat prin nesocotință! Suntem prieteni și te sfătuiesc prietenește să... Notarul se dădu în dosul scaunului și se rezemă de spetează cu mâna dreaptă. Părul îi căzuse iar pe frunte și un smoc i se mișca pe sprânceana stângă, gata în fiece clipă să-i acopere ochiul. Vorbind, pielea i se întindea pe fălci, iar țepile nerase de două zile se tot culcau și se ridicau... Apostol Bologa însă îi vedea numai gura
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pădurea spânzuraților... Și numaidecât așteptarea se schimbă într-o groază cu mii de ghimpi, care-i înțepau inima din ce în ce mai dureros. Cotitura rămase în urmă. Șoseaua cobora într-o groapă largă, cu fundul de livezi și ogoare. În mijlocul gropii, ca un smoc de păr pe o chelie de perucă cu marginile răsfrânte, înnegrea o braniște. Mașina parcă nici nu mai atingea pământul... Plutonierul se uită iar înapoi, repede, crezând că locotenentul va porunci să micșoreze iuțeala. Apostol nu vedea nimic... Panglica sură
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rostogolit sub masă. Mi-am trezit prietenul, care dormea dincolo cu soția lui, și am procedat cu toții la o investigare prudentă a bufetului, care s-a dovedit a mai conține încă vreo opt capete de același fel, cusute grosolan, cu smocurile din creștet vopsite-n culori diferite. Drace, și mai aveam de dormit încă șase nopți în apartamentul pus nouă la dispoziție cu generozitate. Cum însă idolii nu păreau să aibă vreo problemă cu capetele din bufet, ne-am zis că
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de nisip se ridica fumul tremurător, până când aceste măguri, irosite de vântul care creștea, se mutară de pe pământ în cer. Norii de nisip întunecară soarele. - Hai în cort! spuse Auta cu gura plină de nisip. Scoase dintr-o legătură un smoc de câlți și-l dădu soldatului: - Pune-ți câlții în urechi și acoperă-te cu pătura. Culcă-te cu fața în jos și învelește-ți capul. Intrară repede și se trântiră la pământ în cortul clătinat, pe care-l ținură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încă plin de mâl, Auta stătu să privească într-un loc mlăștinos modestele tulpini de papirus. Iahuben mai văzuse aceste plante, dar le credea nefolositoare, și nu le mai privi. - Parcă sunt niște cozi de vacă înțepenite și întoarse cu smocul în sus, zise el. De ce le-or fi lăsând băștinașii să crească degeaba? Mai bine le-ar tăia. Ar rămâne râul curat. Dinspre pădure veneau câteva zeci de robi și de roabe, unii tineri, cu fața neagră și dinții albi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cel mai vârstnic; și întorcîndu-și capul cât îi îngădui strânsoarea curelelor de pe piept, rostul cărora l-a înțeles bine când se urcau și trupul său năzuia să cadă de pe scaun, Auta zări printr-o fereastră rotundă din capătul luntrii un smoc de văpaie albă care țâșnea îndărăt. Se uită lung, însă nu pricepu. Ca și altă dată, iarăși îl cuprinse îndoiala că acești străini ar fi cu adevărat oameni, cum se laudă, și nu vrăjitori nemaipomeniți sau chiar zei. Văzîndu-i fața
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căderii luntrei, cu toate că socotelile erau așa de bine făcute, încît luntrea ar fi putut coborî pe locul ales și singură. Și când se dădură jos pe pământ, pipăindu-l cu tălpile, iar Auta mîngîindu-l și cu palma și aducîndu-și un smoc de iarbă spre obraji, cârmaciul zise oftînd: - Sunt greu ca un elefant! Dar și pământenilor nu le venea ușor, după un an de greutate totuși scăzută. Ieșiră pe podișul pustiu, mărginit de păduri. Nu se vedea nimeni. Numai vântul sufla
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bufnituri din noaptea abia trecută, o prospețime aparte, nedăruită celor mahmuri. În pomi, pe crengi și mai ales la Încrengături, mai dăinuie caierele de zăpadă depuse la ultima ninsoare. Nu se simte nicio adiere, dar cînd și cînd, imperceptibil, un smoc de zăpadă se desprinde și se scutură ca o pulbere fină. E momentul care, fără să-mi dea o direcție clară, m-a precipitat spre un posibil poem. Am cochetat ca prim vers cu Anul Nou și am Încercat mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
alimentație, cel mai adesea castrat“ (care se opune lui verrat „vier“) și sp. cochino se pare că sunt derivate de la exclamația coch, cu care se cheamă porcii. În spaniolă, este foarte răspândit cerdo „porc“, care are la bază lat. cirrus „smoc de păr“; este o creație eufemistică târzie (secolul 18), izolată din expresia ganado de cerdo „turmă de porci“. Tot în spaniola populară există marrano „porc“, iar în portugheză marrăo, care au la origine ar. máhram „lucru interzis“, referitor la faptul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care o are în viața noastră de plugari: țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acolo. Te-am urmărit înainte să te salut. Ești impresionantă. Serios. —Ă, mersi. Uite ce e, nu vreau să fiu necioplită, însă... e vreun motiv anume pentru care te afli aici? În timp ce vorbea, își netezi pletele, constatând cu nemulțumire că smocuri rebele de păr se ițeau pe ici, pe colo din podoaba capilară. Neil își trase un scaun și se așeză în fața ei. Ea îi turnă un pahar de vin din sticlă. —Cum îți place la Edinburgh? o întrebă el relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Rediu! Parcă nu știu eu, că-ți pasă mai mult de rachiu decât de grijile și durerile bietei bătrâne, suspină femeia, care începu a scoate masa cu trei picioare și a așeza pe ea o față de masă de borangic, un smoc de busuioc, o farfurie cu mere domnești și un castron de nuci. Printre gemete și mormăieli, ghionturi date odraslelor, Natalița reuși să termine de așezat masa. Nu uită să șteargă icoana, cu sfinții Constantin și Elena, lăcrimând la amintirea tatălui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]