528 matches
-
lui. Se auzi scrîșnet de metal sfîșiat cînd se Îndoi o aripă, iar un far se sfărîmă și căzu printre roți. Costumele dansară pe umerașele lor ca un șir de faraoni beți. ZÎmbindu-le turiștilor Înspăimîntați, Crawford băgă În marșarier, apoi smuci iar mașina Înainte, ridicînd mîinile cînd aripa strivită a camionetei Îi jupui vopseaua de pe portieră. Deja nu-mi mai băteam capul să mă feresc, așa că, atunci cînd Crawford reuși să scape cu Saabul din strînsoare și Își reluă circuitul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu palmieri și bougainvillea pe care nu le mai udase nimeni era și ea albită de arșiță. Ferestre prăfuite, prin care nimeni nu privise vreodată, sigilau Încăperile nemobilate. Crawford apucă indicatorul imobiliar și trase de țăruș Înainte și Înapoi. Îl smuci din pămîntul uscat și Îl azvîrli cît colo. Apoi urcă treptele Îmbrăcate În dale de piatră care duceau la ușa principală și scoase din buzunar o legătură de chei. — O să te bucure să afli că nu intrăm prin efracție... Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ți-o dau pe-a lui Cătă. Doar două străzi până la ei acasă. Luăm fiecare o bicicletă, luăm și un câine, boxerul de familie. Ăla, fericit și energic, trage de bicicleta ei În toate direcțiile, mai s-o dărâme. Cristina smucește de câteva ori lesa, câinele se disciplinează. Putem porni. La casa lui Falcă ajungem repede, punem scrisorile, nu ne vede nimeni. Plecăm. Unde să mergem acum, e Încă devreme, nici măcar după-amiază. - Hai, să mai pedalăm! Până la pădure. Mergem la Ceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ferm: "Domnișoară, cu tot respectul, cele câteva minute de când mă cunoașteți nu vă dau dreptul să-mi judecați capacitățile în acest domeniu." Fata nu se așteptase la o replică atât de directă. Pălise, apoi se făcuse stacojie. Întoarse capul și smucind brusc hățurile, pornise într-un galop furios. Cine și-ar fi imaginat atunci că după mai puțin de două luni, Cupidon, copilul capricios al dragostei, avea să râdă în hohote privind la pasiunea lor? În mod cert nici unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lungi, ghemuită după o căpiță de fân. Își închipuia că acolo este protejată. Când m-a zărit, a zâmbit fericită. Și acum regret că nu i-am întors zâmbetul, dar eram prea grăbit să o pun la adăpost. Doar am smucit-o de mână trăgând-o către pădurea din apropiere. Atunci a explodat bomba. Totul în jurul meu s-a transformat în praf și pulbere. Aș fi vrut să nu mă trezesc niciodată, să nu trăiesc zi după zi conștient că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai mei ce dracu` se întîmplase, dar nu mai avui timp, Matilda sări din fotoliu și se apropie de mine. "Unde-ai fost? Și nu așteptă răspunsul: unde ai fost, strigă și își înfipse mâna în părul meu și îmi smuci capul de astă dată țipând neîncetat: Spune unde-ai fost, unde-ai pierit, spune..." într-o fracțiune de secundă gândii că mâna ei în părul meu e un simplu gest nestăpânit care putea să însemne și dragoste furioasă și care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Calistrat țopăia de repulsie ferindu-se de ceilalți șobolani, care, căutând prin toate părțile vreo gaură de scăpare, se urcau pe pereți, reveneau peste mesele goale, săreau chițcăind și într-adevăr unul îl atacă și el scoase un țipăt și smuci din fundul lui mare cu o mișcare abjectă, urlând către Bacaloglu: "Du-te, mă, în bida mă-tii și omoară-i odată!" Vintilă se apropie și el și îi trase cu sete un șut în fundul lui trivial (și în clipa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și acum, fiindcă și acuma suspini după ea, ești mai rău decât un gunoier, fiindcă tot n-o uiți..." Sării în sus, copleșit de teribila ei înstrăinare de mine, mă așezai lângă ea pe pat, îi apucai mâinile care se smuciră într-un violent spasm să se degajeze, îi căutai privirea atât de dragă în care lucise totdeauna pentru mine extrema devoțiune și îi șoptii: "Mamă oprește-te, nimic nu e adevărat din tot ce spui, te-am iubit tot atât de mult
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca și corpul, Hudson efectua o matisare și două semnalizatoare porniră să clipească neregulat. Gemând datorită efortului cerut de degajarea nisipului strâns pe șina de ghidaj inferior, ușa cea mare lunecă smucindu-se, în ritmul semnalizatoarelor. La jumătatea parcursului se blocă. Dar trecerea era mai mult decât suficientă pentru a putea intra. Apone făcu un semn la Vasquez. Femeia se apropie precedată de gura criblorului. Colegii ei o urmară, iar vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai dezmetici, își dădu seama că zâmbea. Pentru că aceea era realitatea, o realitate minoră în universul oamenilor pentru care somnul era o activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mai exact?“, am întrebat-o pe Maria. Părea singura în măsură să rezolve ceva. Nu mi-a răspuns. M-a alergat pe culoar, trecând de la un tablou la altul, când pe stânga, când pe dreapta. „Asta!“, a izbucnit ea, aproape smucindu-mi mâna din încheieturi. Ne-am oprit lângă un tablou cât un dulap. Am cercetat întâi ramele groase, negre, înspăimântătoare. Apoi am citit ce scria dedesubt, pe plăcuța metalică: „Garoafe albe și roșii“. Și mai jos, anul: 1943. Abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai plângi de frații «Brothers»...“ L-am ignorat. Încuietoarea părea șubredă, n-avea nici yală, nici mecanism de blocare. Doar un zăvor, prins într-o pereche de nituri. Le-am spart imediat, scobindu-le cu cheia de la catedră. Apoi am smucit zăvorul, cu tot cu lacăt: a culisat pe loc, eliberând ușa. Când am tras de ea, după un clănțănit, au sărit bucăți de praf și moloz, pe care Mihnea s-a repezit să le prindă în brațe. Cu grijă, am crăpat ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tramvai vechi, un soi de 21 de pe strada Lânăriei, înainte să demoleze casa din Vitejescu. Neîncălzită, tabla alb-roșie trăgea frig pe dedesubt. Urcam acum spre Grinzing, clănțănind din toate șuruburile și osiile; în curbe, vagonul din față părea că se smucește de rest, ca în desenele cu Placid și Muzo, când intră-n pom cu motocicleta și-i cad în cap lui Placid vreo douăzeci de mere. Circulam cu un soi de-ataș gigantic, care la cotituri se desprindea de corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
putea să...“ „S-a stins din viață.“, am continuat, ignorându-l. „A plecat dintre cei vii. Vezi câte resurse are limba română?“ Prizonierul trepida. Aproape m-am lipit de el, făcând zgomot, să știe. „Prietene...“, a încercat scriitorul să sară, smucind scaunul cu ultimele puteri. „După cum ai spus, prietenia nu există, e-o stare, o senzație. Iar, de stările neplăcute, care ne sâcâie sau nu ne mai folosesc, ne debarasăm. La revedere.“ M-am întors spre ușă. Calm, fără nici o remușcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Asta am remarcat-o, deși fata tăcuse tot timpul, cu ochii plecați și îngrozitor de rușinată. După ce am terminat, mi-a sărutat mâna, eu am luat-o imediat pe-a ei și am vrut să i-o sărut, însă ea a smucit-o de îndată. Atunci, în acel moment, m-au văzut copiii, toată ceata; abia mai târziu am aflat că mă pândeau de mult. Au început să fluiere, să bată din palme și să râdă, iar Marie a luat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rușine casa? Ești un om de nimic! strigă iarăși Varia, înfruntându-și fratele cu o privire triumfătoare și sfidătoare. Câteva clipe stătură față în față, unul lângă altul. Ganea încă îi mai ținea mâna într-a lui. Varia și-o smuci o dată, încă o dată, din răsputeri, însă nu se mai putu abține și, pe neașteptate, își scuipă fratele în obraz. — Așa fată zic și eu! strigă Nastasia Filippovna. Bravo, Ptițân, te felicit! Ganea văzu negru înaintea ochilor și, întrecând orice măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și începu să tremure din tot trupul. — Asta, asta, asta, pentru un om de onoare... fiți de acord, generale, dacă omul are onoare, e deja jignitor! mârâi boxerul, care și el, cine știe de ce, tresărise. Continua să-și răsucească mustățile, smucindu-și ușor umerii și torsul. — În primul rând, pentru dumneata eu nu sunt „stimate domn“ și, în al doilea rând, n-am intenția să vă dau vreo explicație, răspunse tăios Ivan Feodorovici, care era grozav de enervat; se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ură grozavă, deși îi tremurau toate patru labele. Deodată și-a dezgolit încet colții ei înspăimântători, și-a căscat botul uriaș, și-a calculat mișcarea, s-a uitat bine și a înhățat reptila cu colții. Probabil că reptila s-a smucit puternic ca să scape, așa că Norma a mai înșfăcat-o o dată din zbor și clănțănindu-și fălcile de două ori, tot din zbor, și-a purtat-o prin bot, parcă încercând s-o înghită. Pielea scorțoasă a trosnit între colții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de nimic, ocărând pentru toate și pierzând totul. De ce să dispărem și să cedăm altora locul nostru, când putem rămâne progresiști și diriguitori? Dacă vom fi progresiști, vom fi și diriguitori. Să devenim servitori ca să fim căpetenii. Începuse să se smucească, voind să se ridice de pe scaun, dar bătrânelul îl ținea permanent în loc, privindu-l totuși cu neliniște crescândă. — Ascultați! Știu că nu e bine să vorbești: e mai bine să dai pildă, să începi pur și simplu... eu am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ridicare în brațe. Mai dificil este de escaladat o prispă situată deasupra nivelului capului. În acest caz, se prinde cu ambele mâini marginea prispei, se ridică picioarele pe perete cât mai sus posibil și cu o mișcare rapidă se va smuci cotul în sus astfel încât să se preseze cu palma puternic în jos; apoi cu altă mișcare rapidă se efectuează ridicarea și cu a doua mână, în aceeași poziție și astfel, în final, se ajunge ca ambele brațe să fie întinse
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
Despre verificarea sensibilității la zgomote s a mai arătat În paginile din urmă ale cărții. Aici dorim doar să subliniem modul de reacție a câinelui-lup la auzul unui zgomot. În fapt, se manifestă astfel: reacții violente (caută să fugă, se smucește În lesă, plânge, ține coada Între picioare, Își arată colții și dă să muște) tresare ușor (ridică capul, ciulește urechile și Își Îndreaptă privirea atentă În direcția de unde vine zgomotulă sau rămâne indiferent, chiar dacă zgomotul este puternic ori aproape. Sensibilitatea
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
apăsarea pe crupă și smucirea de zgardă, folosindu-se doar comanda prin voce până ce va răspunde corect. Botnița este tot o parte a harnașamentului, care se pune pentru a evita mușcăturile câinilor agresivi, atunci când se apasă pe crupă sau se smucește zgarda. d. Poziția culcat. Se execută la comanda „CULCAT”. Câinele se așează cu corpul pe pământ, picioarele anterioare Întinse Înainte iar cele posterioare sub abdomen, capul sus și privirea Înainte. Poziția culcat Îl avantajează când este folosit la pândă, fiindcă
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
sus și privirea Înainte. Poziția culcat Îl avantajează când este folosit la pândă, fiindcă Îi reduce din suprafața vizibilă a corpului și Îi servește pentru odihnă. Procedeul constă În apăsarea cu palma mâinii stângi pe greabăn, iar cu dreapta se smucește lesa În jos și Înainte, În timp ce se pronunță comanda „CULCAT”, după care, dacă a executat comanda, va fi lăudat folosind cuvântul „BRAVO” și va fi lăsat liber. În urma mai multor repetări reușite, se renunță la acțiunile cu mâna și lesa
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
de dialog însuflețit, miros de urină, perechea de țigani bătrîni, cojile de semințe le scuipi, dincoace copilul răsturnat să-i dau suc, pulpele groase, beau și eu, dă-i și lui, ia-l în brațe, biberonul în gură, încalecă bancheta, smucește-l, culcă-l în poală cu fața în sus, adoarme, fîn, programarea muncilor agricole, mă răsucesc pe canapea, caut locul mai bun, mai înainte am dat cu capătul broboadei pe jos, i-am măturat semințele scuipate, unde mai vezi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe ciment, ce ți se petrece ține aproape, explicații faci din prea puține, băi cumetre, ăsta spune că să mai facem o cîntare! nu, luați și beți voi! ei, culcă-te atunci, dar nu te lăs, te mai deranjez eu! smucește umărul, se ridică, timpul de observație se scurge anapoda, copii pierduți în creșterile lor, Zăși Ani lovește cu pumnul în tine din ce în ce mai încîntat, aleargă și revine, cutiile de bere s-au scăpat pe lîngă coșul de gunoi, pe jos, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]