790 matches
-
mîncau cei ai casei. La Sf. Marina ( 17 iulie ), din primele roduri de porumb, se dădea de pomană copiilor din vecini și călătorilor. La 6 august, se aduceau ciorchini de struguri la biserică, care după ce primeau binecuvîntarea, erau Împărțiți. Primul snop de grîu din capul locului de seceriș, se dădea de pomană unui secerător, care seara Îl lua acasă. Se mai Împărțea, Înainte de seceriș, cîte un colac cald, o bucată de brînză, un păhărel de rachiu, acestea În afară de mesele obișnuite, drept
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
englez; Cimitirul Buna Vestire este o satiră feerică, vizionară inspirată din realitatea și de fenomenul de la Maglavit. Limbajul poetic arghezian este surprinzător, original. La ferestre atârnă "iarba cerului albastră" (Incertitudine); genunchii unei fete sunt "copți ca grâul" (Creion); florile devin "snopi de ochi galbeni, cu gene de lapte" (Tinca); cartofii sunt lehuzi (Har); timpul se ține de oameni "ca un câine flămând"; simbolurile biblice sunt învăluite în mister: "Nu-nchide ochii, nu adormi/ Ceasul e pe-aproape, pe-aici/ Trebuie să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
conștiință a artificiului, a convenției care se cere subminată de o ironie subțire: Când noaptea se târăște ca motanii/ să-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții/ în lupanarul târgului de praf/ ca un bacșiș las pe taraba ceții/ milordul frate al lui Edith Piaf
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
București, Editura Ion Creangă, 1978, p. 272. 120Ibidem, p. 92. 121 "De prea mult aur crapă boabele de grâu./ Ici colo stropi de mac/ și-n lan/ o fată/ cu gene lungi ca spicele de orz./ Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului/ și cântă.// Eu zac în umbra unor maci,/ fără dorinți, fără mustrări, fără căinți/ și fără-ndemnuri, numai trup/ și numai lut./ Ea cântă/ și eu ascult./ Pe buzele ei calde mi se naște sufletul" (În
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
răsăritul soarelui, ca atunci când se va ivi soarele să aibă culcate la pământ câteva brazde. Coasa o aveau bătură de cu seara. După ce se evapora roua de pe brazde și după ce se culegea din ele săcăreaua (chimenul) și o legau În snop, brazdele se Împrăștiau de pruncii care duceau prânzul, de obicei un pui În smântână. Acum, pruncii erau În vacanță și ajutau la treburile câmpului. Fânul era uscat pentru căpițe de abia a doua zi, când bărbatul Înceta cositul și clădea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
nu mai vedeai delniță sau răzor necosit, gospodarii răsuflau ușurați că au Încheiat cu o muncă de vară. După Sântă Măria Mare, orzul deja dădea În pârgă, semn că trebuie Început secerișul. Această muncă era a femeilor. Bărbații doar aduceau snopii În clăițe și apoi Îi trăgeau pe pari ca, stând acolo, să se usuce. A sta cât este ziua de mare aplecat sub arșița soarelui de august și Început de septembrie, nu era prea confortabil pentru bietele noastre mame și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de boi pe la fiecare gospodar. Treierișul se făcea În fața grajdului, iar această muncă nu se putea face decât cu ajutorul vecinilor. Aceștia nu trebuiau chemați, veneau singuri fiindcă totul trebuia făcut repede și cu mai multe mâini de lucru. Unii dădeau snopii, alții cărau paiele și le clădeau În clăi, iar alții mai voinici duceau sacii În pod după ce grâul era separat de pleavă. Într-o zi și jumătate era terminat totul și batoza era dusă la alt gospodar. Mai greu era
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
veni apa mare și să nu o mai găsești. Aici, la Bamfi, apa era caldă și topitul avea loc mai repede și era În siguranță. Cât era pârâul de lung vedeai zeci de femei cu poalele În brâu (topind) așezând snopii de cânepă și in sub bolovani. Noi, copiii, care stăteam În car și Îngrijeam de vite mai trăgeam cu coada ochiului la cele tinere cărora li se dezgoleau pulpele și li se lipeau rochiile ude de șolduri, scoțându-le În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
erau clăcile de cosit și apoi cele de secerat. Dacă la primele bărbații se Întreceau trăgând brazde mari până ce puneau jos iarba de pe câteva delnițe, la cele de secerat, lanul de grâu era pus jos de femei. Bărbații le legau snopii și Îi clădeau În clăițe. Și În aceste cazuri jocul era tot noaptea dinspre duminică. Acum nopțile erau mai scurte și jocul trebuia să Înceapă mai devreme. Și de această dată era prilej de Înfiripare a idilelor. După posturile lungi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Cotele de lapte erau colectate în fiecare zi și transportate la Lehancea sau Podu Turcului cu căruța, în bidoane de aluminiu. Nu se știa ce este cașcavalul. Se organizau arii, adică pe câteva hectare se clădeau zeci de stoguri de snopi între care se plasa batoza, toamna, în capătul satului, de regulă la Daja (la sud de sat). Prin 1955 era ordin să se termine treieratul pe 22 septembrie și noi aruncam snopii pe batoză, sau săream pe paie, pe 22
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
câteva hectare se clădeau zeci de stoguri de snopi între care se plasa batoza, toamna, în capătul satului, de regulă la Daja (la sud de sat). Prin 1955 era ordin să se termine treieratul pe 22 septembrie și noi aruncam snopii pe batoză, sau săream pe paie, pe 22 noiembrie, treierișul se termina aproape de Crăciun, iar strânsul hlujenilor și în ianuarie. Erau tractoare IAR 22 cu roți mari pe spate, cu colți pe circumferință, sau locomobile servite de nemți destul de neprietenoși
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Ionică. El este mai curînd un cîntec de secetă. Acesta mi se pare rostul gîlcevei dintre cele două alegorii mitice, Sora Soarelui și Sora Vîntului (Boarelui), chiar dacă, de regulă, în multe zone se cînta, în ceată, imediat după strîngerea ultimului snop de pe cîmp. Derutează, probabil, primele două versuri: „Dealul Mohului,/Umbra snopului...”. Pasajul următor actualizează un motiv de lungă tradiție, răspîndit atît la noi cît și în alte culturi populare: Cine se umbrea Și se sfătuia? Sora Soarelui Și cu-a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se pare rostul gîlcevei dintre cele două alegorii mitice, Sora Soarelui și Sora Vîntului (Boarelui), chiar dacă, de regulă, în multe zone se cînta, în ceată, imediat după strîngerea ultimului snop de pe cîmp. Derutează, probabil, primele două versuri: „Dealul Mohului,/Umbra snopului...”. Pasajul următor actualizează un motiv de lungă tradiție, răspîndit atît la noi cît și în alte culturi populare: Cine se umbrea Și se sfătuia? Sora Soarelui Și cu-a Boarelui. Ele se umbrea și se sfătuia, Care e mai mare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cap și mitropolitul cu glasul înăsprit de vârstă, parcă și de o durere ascunsă, începu: — I-am iubit pe Cantacuzini, pe măria sa Șerban Vodă îndeosebi, că mi-a părut că sunt una, ca nuielele acelea din poveste, pe care în snop nu le poate frânge nimenea. Să trăiești, măria ta, că bine faci ce faci încercând să curățești ceea ce zavistia a întinat. Așa este. Nimic nu m-a tulburat mai mult ca veștile primite de la patriarhia de la Stambul ce spuneau că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brașov, la moșiile noastre și i aș lăsa pe Racovițești, pe Mavrocordați și pe Cantacuzini să se încaiere între ei pentru Valahia. Doamne, ce-ar mai fi! Ștefane, Ștefane, geaba îl citiși pe Machiavelli, nu neica Mihai îi ține uniți snop, taica îi ține, ura față de taica, asta îi unește și le dă puterea, dacă n-ar fi taica, Doamne, ce-ar mai fi! Ștefan aproape că râdea, imaginându-și „ce-ar fi, dac-ar fi...” Își aduse aminte cum, copil
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne dea căruța; suntem constrânși să-i solicităm, cu revolverul în mână, unui alt căruțaș, aflat în trecere, să-l ridice pe rănit și să-l lase în locuința cea mai apropiată. Îi facem un așternut de paie acceptabil cu snopi luați dintr-un câmp învecinat. Căruțașul se hotărăște, pe jumătate de frică, pe jumătate după făgăduirea unei recompense. Trimitem de la poștă mijloace de transport pentru a conduce surugiul la spitalul de la Buzău. În adevăr, n-am putea exagera condamnând indiferența
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Nu", le-a zis el, "ca nu cumva smulgînd neghina, să smulgeți și grîul împreună cu ea. 30. Lăsați-le să crească amîndouă împreună pînă la seceriș și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: "Smulgeți întîi neghina, și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grîul strîngeți-l în grînarul meu." 31. Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cu putere, și fumul majestuos De smirnă, de tămâie, din vasele divine Se urcă către tâmplă în nour luminos. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. Din astă catacombă și mucedă și rece, Din ist sicriu de ghiață în noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari - ș-apoi se pierde În cetatea ce-n văi doarme - miticul Ierusalim. Și în Libanon văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu; Alte vrând să treacă apa cu picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
celui profund, Cât se pare că din una și aceeași rădăcină Un raiu dulce se înnalță, sub a stelelor lumină, Alt raiu s-adîncește mândru într-al fluviului fund. Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor plaiuri verzi - o ploaie -, Snopi de flori cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vânt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate, ce mânat se grămădește În troiene de ninsoare, care roză strălucește, Pe când sălcii argintoase tremur sânte peste râu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lume eternă noapte nu ține. E-o sară frumoasă-adormită deși este ziuă. Aerul e vioriu, miroasele florilor mândre Adormitor se ridică din oștile florilor mândre; Într-un codru măreț, unde arbor legat e de arbor, De liane ce spînzură-n aer snopii de flori, Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare, Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine Până la vîrfii din nori cu liane încolăciți-s, Cari cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de flori, Unde prin vechii copaci-și fac albinele stupii sălbateci Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare, Cu de ghirlănzi uriașe copaci, din a lor rădăcine Până la vîrfii din nori cu liane încolăciți-s, Cari cu snopi de flori i-nconjoară, mărirea le-ngroapă. Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină. Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde, Crengile-îndoaie de greul dulcilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și plec... o umbră sunt din basme 50Și o fantasmă sunt între fantasme, Prin mâna mea de o ridic se vede Ca și prin corpul străveziei iasme. Din ce în ce cu toții se apropii. Grădini lucesc și flori creșteau cu snopii Iar roua curge în briliante umezi - Din crengi de arbori luminează stropii. {EminescuOpIV 214} Pe scări de marmur ne suim cu toții Și morți-și caut-prin coloane soții: Sunt tineri unii ca iubirea moartă, 60Iar alți au barbe albe ca preoții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
uitară. {EminescuOpIV 248} MARIA TUDOR De ce cu ochi-ncremeniți sub bolte De marmur - tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mînia-i s-o desvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte; Pentru-al lui cap ai înfruntat revolte Și astăzi simți că strângi la piept pe-o Iudă. Te-nnalță-n cer invidia vulgară Căci știi din lorzii jungh ați a face Lui Fabiano a mărirei scară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pasul. Un vers încerc cu pana mea incultă. Pe masa ta așez o foaie smultă, Ce de când e nici n-a visat Parnasul. Spre-a-ți aminti trecutele petreceri Condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă. De la oricine-un snop de paie seceri, Apoi te uiți râzând la cîte-o filă: Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 334} SAUVE QUI PEUT Variantă Albumul tău e un salon în care S-adună fel de fel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]