58,223 matches
-
plângere a soțului și anularea mariajului prin hotărârea autorităților ecleziastice. Dar faptul că Natalia nu fusese virgină în noaptea nunții, departe de a-l indigna pe Vasia, îl făcea, în mod inconștient, să se simtă ușurat ca și cum această greșeală a soției sale l-ar fi spălat pe el însuși de păcatele trecute și viitoare. Fiindcă ea nu era fără pată, iar el era urât și pitic, nu-și puteau reproșa nimic unul altuia. Erau chit.
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
existența lui reală. Toată lumea e convinsă că e mort demult și lui asta-i convine. îl deranjează doar cumplita singurătate. Luptând împotriva ei, și-a luat un motan slab, i-a pus numele Terentie, făcând un curios apel la patronimicul soției. Conform spuselor lui, sufletul nevestei s-a mutat în blândul animal. "Credeți în reîncarnare?" - "Nu, nu cred în nici un fel de chestii din astea, - îmi răspunde dinozaurul lui Spielberg, - dar în cazul de față cred. Dar dumneavoastră credeți că patriarhul
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
nu ea pe noi. Și, apropo de sex și de dragoste. Am scris prost despre dragoste, nu așa ca Maupassant sau ca Turgheniev al nostru. Și eu am iubit prost, n-am știut să iubesc. Dar am iubit-o pe soția mea, am trăit 64 de ani cu ea. Nu-i puțin lucru. Era frumoasă, nici eu nu eram mai prejos; ei bine, niciodată nu i-am spus că o iubesc, nici ea nu mi-a spus mie pentru că era de la
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
nici ea nu mi-a spus mie pentru că era de la sine înțeles, ce mai era de spus? Până la căsătorie n-am sărutat-o niciodată, și nici ea nu mi-a cerut s-o fac". Semeon Petrovici e un dinozaur-suflețel. Moartea soției l-a convins că nu-i așa o grozăvie să mori ("Eu credeam că-i mai îngrozitor".) Ultimul lui vis - să fie îngropat în Kuban, de care îi e atât de dor - e mai degrabă irealizabil: "acuma nici măcar nu sunt
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
l-a cunoscut pe Fidel Castro, și pe Robert Kennedy, și pe Soljenițîn; că a fost un soț necredincios pentru cele trei femei-unicat, dacă le evaluăm însușirile (poeta, dizidenta, englezoaica), și a devenit un soț fidel celei de a patra soții, care i-a redactat autobiografia respectivă. în privința aspectelor marginale ale vieții sale, e gata să se căiască pentru păcatele săvârșite; și-a constrâns o soție să facă chiuretaj, alteia, - femeia era însărcinată, - într-o criză de nervi, i-a tras
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
evaluăm însușirile (poeta, dizidenta, englezoaica), și a devenit un soț fidel celei de a patra soții, care i-a redactat autobiografia respectivă. în privința aspectelor marginale ale vieții sale, e gata să se căiască pentru păcatele săvârșite; și-a constrâns o soție să facă chiuretaj, alteia, - femeia era însărcinată, - într-o criză de nervi, i-a tras un ghiont în burtă, ceea ce a provocat neplăceri familiale care au dus la divorț etc. Dar în privința direcției principale - cea poetico-politică, e gata să-și
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
șase ani și nu s-a întîmplat nimic. El va scrie cărți despre esenieni, despre moartea lui Cezar și despre plante și va rămîne un visător. Căsătoria care ar fi trebuit să-l maturizeze, îi va stimula visurile. Soț și soție, ei vor rămîne mai departe copii. Vor trăi împreună, în voie bună, sigilați, departe de lume. El visează oameni care sar pe fereastră, de mînă, în acord superstițios de timid. Ea nu știe de unde vin visurile și mărturisește că nici
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
anume Domnița, despre care se vorbește că ar fi veșnic nesatisfăcută, este atracția mai tuturor bărbaților dintr-o localitate de provincie, în Urma calului pe luncă femeia e mult prea nesătulă pentru a nu fi zoofilă, în Paulina bărbatul își înșală soția fără fasoane cu o femeie mai bătrână decât el și doar pentru că aceasta nu are nici o pretenție, în Rusian Woman amanta e o rusoaică ce face bișniță în piață, în Iubita mea iubea rusește bărbatul își părăsește temporar logodnica pentru
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
în Iubita mea iubea rusește bărbatul își părăsește temporar logodnica pentru un mai vechi amor, în Amanta anului 2000 petrecerea de revelion este un bun prilej de agățat alte femei... Schemele epice se repetă de fiecare dată cu minime variații: soția apare în povestire doar ca referință pentru starea civilă a bărbatului viril și egocentric, cu o psihologie elementară, care nu își face nici un proces de conștiință, un "țăran" care, de fapt, disprețuiește femeile și, dacă se întâmplă ca vreuna să
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
catodică a ecranului, îl scutește pe cititor de balastul narațiunii directe, detaliate și, mai ales, la persoana întâi. Această distanțare face bine prozei lui Dumitru Ungureanu. Finalul "contaminează" însă proza. "De ce totuși în seara aceea m-am certat totuși cu soția?" se întreabă naratorul incurabil, tele-martor și nu protagonist, de data aceasta, martor frustrat al jocului erotic performat de celălalt. Răspunsul se află în celelalte proze. A doua povestire notabilă este Muncă veche, oameni vechi, o pastișă bucolică și paideică după
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
imense folii de tablă imaculată. Ca să nu mai vorbim de haremul privat al fiecărui puștan căruia i s-a revelat abrupt funcția prohabului, harem în care intră cel puțin două generații de vecine, cincizeci la sută din profesoare și învățătoare, soția inginerului agronom, a medicului de circă și, evident, sora medicală care folosește momentul vaccinului antitetanic doar pentru a evalua frăgezimea masei musculare a brațului în plină formare. Și exemplele ar putea continua la nesfîrșit, dar ar fi mare păcat pentru că
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
idei ce există doar în mintea lor. Delațiunea cadriștilor româno-americani începe pompos: Suntem un grup de profesori și cercetători de origine română angajați la mai multe universiăți nord-americane". Sigur, matematic vorbind, trei e un grup. Că doi membri, soț și soție (sau frate / soră - nu-mi dau seama), plus al treilea satelit se autointitulează "grup de profesori și de cercetători", treacă de la mine: nici măcar n-am să întreb care e "profesor" și care "cercetător"... S-au văzut și lucruri mai bizare
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
limpezire a minților înfierbântate, sublinez: "patrupedele" erau oi, iar nu oieri... În absența acestei construcții, tot eșafodajul trio-ului româno-american se prăbușește ca un castel de nisip... Dar nici măcar nu asta ar fi problema. Problema e că domnii și doamna (soție? soră?) de mai sus trădează o intoleranță șocantă pentru cineva care trăiește în mediul academic american. În numele propriei agende, refuză dreptul la altă opinie decât aceea decretată de înaltele foruri "politically correct". Le înțeleg frustrarea și setea de parvenire, vizibile
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
lor prezență... Păcat că această faimoasă statură nu e confirmată de "amazon.com" sau "BarnesandNoble.com", marii distribuitori de carte din Statele Unite, unde în dreptul numelui lor apare rușinoasa indicație ce s-ar traduce cu neaoșul: "nu e cazul..." Nu știu cine sunt soții (sau frații) Brădățan. Constat doar că dr. Costică figurează pe internet cu două cărți publicate în România, dintre care una - surprise, surprise! - la editura Fundației Culturale Române, în epoca de glorie a risipirii necugetate a fondurilor... Ați început să înțelegeți
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
Constantin Țoiu Pusă la dispoziția redacției, fotografia, înfățișându-l pe Vinea în barcă pe lacul de la Mogoșoaia, o dețin din partea doamnei Doris, soția lui Gh. Jurgea Negrilești, autorul volumului de memorii Troica amintirilor, apărut în 2003, și care a făcut atâta vâlvă... În acest volum, Georgică, după cum insista să-i spun, onorându-mă cu o prietenie ce a lăsat asupra mea urme puternice
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
colecția "Biblioteca Polirom") i-a adus elogiile criticii, care l-a comparat cu monștrii sacri ai literaturii americane, Saul Bellow și Philip Roth, și a fost distins, în anul 2003 cu Premiul Pulitzer. În prezent, Eugenides trăiește în Berlin, împreună cu soția și fiica sa. Middlesex este, înainte de toate, povestea unui hermafrodit american. Naratorul și protagonistul romanului, Cal(liope) Stephanides, suferă de o anomalie genetică rară, denumită sindromul deficitului de 5-alfa-reductază, care apare în special în comunitățile izolate. În buna tradiție a
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
atenția asupra unui lucru. Bătu cu încheieturile degetelor pe birou. - E foarte important să o găsiți cît mai repede. Repercusiunile ar putea fi grave. - Cum adică? - Depresie. Disforie. E într-o stare psihică foarte delicată. - Tessie, spuse Milton, uitîndu-se la soția lui, vrei să vezi dosarul sau plecăm de-aici și-l băgăm pe cretinul ăsta în pizda mă-sii? - Vreau să văd dosarul. Acum se smiorcăia. - Și ai grijă cum vorbești, te rog. Hai să încercăm să fim politicoși. În
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
vreo urmă de Schadenfreude la el? De plăcere iscată de nefericirea fostei logodnice? De satisfacție pentru faptul că banii cumnatului său nu l-au putut apăra de această nenorocire? Sau de ușurare că pentru prima oară, în drum spre casă, soția lui, Zoë, nu va putea să-l mai compare cu Milton în detrimentul său? Nu pot răspunde la astfel de întrebări. Cît despre mama, era sedată și nu-și amintește decît că presiunea din ochii ei făcea ca fața părintelui Mike
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
Oprescu, care obișnuia să vorbească despre cele câteva sculpturi de Brâncuși aflate în colecția acestei protectoare a artelor și artiștilor din prima jumătate a secolului trecut. Doamna Ricou, căreia Brâncuși i-a dedicat un portret, intitulat "Mme L.R.", a fost soția belgianului Alexandre Stoppelaere care, în 1937, la șapte ani după moartea consoartei sale, a vândut sculptura în ambalajul ei original unui colecționar care a ținut să-și păstreze anonimatul. Până acum se știa doar că Léonie Ricou avusese în colecția
Un Brâncuși neștiut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/11775_a_13100]
-
în glumă). Fantasticul romanului e dat, în primul rând, de această insistență descriptivă asupra noului Cicikov. Cu cât caracterizarea lui este mai abundentă, cu atât ea e mai puțin lămuritoare. Multiplicarea perspectivelor și aglomerarea detaliilor amână la nesfârșit edificarea. O soție geloasă și o amantă demonică, un tată copilăros, un prieten (memorabilul Pașaliu) cu discursuri baroce, un fost procuror (Viziru) care a fost de față, dar n-a înțeles nimic, un bătrân înțelept și tolerant (August pălărierul) și un ins cuminte
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
p. 252). Ea reprezintă impulsul înnoirii. Romanul lucrează tot cu scheme ideologice, ușor recondiționate. Radu își face la un moment dat autocritica individualismului (p. 287), dar rezultatul nu e angajarea socială, ci devotamentul pentru noua iubită. Situat între Lida, fosta soție, și Viorica (p. 262), Radu are conștiința probabilei ratări (p. 222). Nu tot ce se întâmplă e rațional, subconștientul are adesea un rol decisiv (p. 261). Viorica are simț justițiar, apără intimitatea copiilor (p. 234), e revoltată de percheziționarea lor
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
luptător comunist, abia scăpat în 1936 din ghearele Siguranței, fugar în Spania unde se înrolează în brigăzile internaționale, ajuns după război în Franța unde întreține fiica celui mai bun camarad, anchilozată într-un cărucior, camarad ucis de fasciști, ca și soția lui. Unchiul din Paris se întoarce definitiv acasă, cu mâinile aproape goale, rudele îl copleșesc, își caută foștii prieteni, vizitează meleagurile natale, însoțit de nepotul medicinist cu mașina. Călătoria prin raionul Bugeac echivalează cu recuperarea simbolică a propriului trecut. Ironia
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
morții baronului presei sunt multiple: sinucidere, din pricina crahului financiar iminent, accident stupid, o posibilă alunecare de pe puntea vasului, un atac cerebral sau un infarct al stresatului om de afaceri, ajuns la cea de-a 60-a aniversare, crimă premeditată de soția neglijată, o răzbunare din partea nenumăraților păgubiți sau șantajați, o reglare de conturi de tip mafiot sau o crimă comandată de diversele servicii secrete cu care făcuse afaceri și pe care, fără excepție, le trăsese în piept... ori toate acestea la
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
veche și misterioasă ce refuză să-i reflecte imaginea, încăpățânându-se, până la un punct, să nu iasă afară din casă, cu toate insistențele preabunei Felicia, Antipa vegetează și veghează. Așteaptă parcă să crească din sine însuși, precum aluaturile gospodinei sale soții. Critica a observat dimensiunea casnică, domestică a acestei prime zile din roman - explicată, de altfel, elocvent de către știutorul cățel Argus inocentei cățelușe Eromanga. Domestica și Infernalia ar fi cele două părți ale poemului canin și cele două fețe ale medaliei
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
-și este, astfel zicând, suficientă sieși; nu se închide perfect etanș într-o simbolistică autonomă. În adâncurile acestei suspecte liniști casnice dospește fermentul demoniei eroului masculin, cu inteligența sa casantă și imaginația ce deschide orizonturi largi, nebănuite de cumintea lui soție. Dar care dintre cititori le-am fi putut, la prima lectură a romanului, bănui?
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]