4,201 matches
-
interiorizare, insistența asupra faptelor materiale, care ulterior se vor situa Într‑un raport logic cu omul, cu ceea ce numim de fapt sufletul său. Și dacă redactorii lasă fără comentariu unele aspecte - cum ar fi de pildă montarea instalației electrice În sobele de teracotă, În 1969, moda tonsurii, sau bulimia tatălui meu, prepararea unei băuturi răcoritoare din soc după o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrânețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se adânci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema biblică din titlul său Drumul În Canaan, transcris de mâna sa cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și‑l azvârli Într‑o sobă impunătoare, aidoma unei catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. Când flăcările Înghițiră urmele mâinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mâna sa În buzunarul interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
verzi. Izbânda finală va reveni totuși Necuratului. Într‑o zi, un pluton de encavediști va bate În miez de noapte la porțile mănăstirii. Lanterna va lumina chipul părintelui Serghei, lipit de‑o coastă de femeia lui și de cealaltă de soba caldă. Îl vor Înșfăca de barbă și‑l vor trage din pat. Monarhul‑protector care Îl salvase odată, de data aceea nu mai apăruse. Serghei Aleksandrovici Nilus va muri de infarct Într‑un lagăr, la Începutul anului 1930, neaflând niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se găseau în așa de temutul Al Cincilea Cerc. De aceea, într-o dimineață, pe când marea părea acoperită cu ulei, iar căldură primelor ore anunță o zi sufocanta, în care soarele avea să transforme puntea catamaranului într-o plita de sobă, Miti Matái își strânse oamenii istoviți și îi anunță fără ocolișuri: Azi-noapte am traversat hotarul celui de-al Cincilea Cerc, astfel că nici eu, nici nimeni altcineva născut în insulele din sud nu poate măcar bănui ce vom găsi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
casa Luanei o umplea de ciudă. Disputa absurdă pe tema jucăriilor, între părinții Emei și Sanda, se desfășura, an de an, pe spinarea așteptărilor zadarnice ale fetiței. În a treia zi de Crăciun, Dan și Luana schimbau impresii la gura sobei. Din vorbă în vorbă băiatul o întrebă: Tu mai crezi în Moș Crăciun? Fata își încruntă sprâncenele, să prindă sensul întrebării. Nu înțeleg... Te-am întrebat dacă mai crezi în Moș Crăciun. Luana încercă să nu priceapă rostul vorbelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spital, într-o zi de septembrie, în anul Congresului al IX-lea al P.C.R. Mama avea o vârstă de aur era tânără, adică și împreună cu tata m-a dus într-o casă cu uși și ferestre unde focul ardea în sobă mai toată ziulica. Și eu plângeam, cică, întruna, de parcă n-aveam altceva mai bun de făcut. Ei, și uite-așa m-a dus mama într-o zi la cămin că la creșă n-am vrut să merg! apoi, când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei celei mari. Gazul abia le pâlpâia în sobe pentru că femeile căzute în dizgrație consumau "exagerat". Dan și nevasta lui păreau să împărtășească aceleași sentimente. Luana suferea văzându-și prietenul devotat de odinioară îndoctrinat și părtaș la astfel de mizerii. Marcată de conflictul din familie, Luana scrise "Scaune lipicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de tonul lui grav, ea nu făcu nici un comentariu dar păstră un sentiment nedefinit că Bariu n-o mai privea cu ochii de altă dată. Își găsi împăcarea în brațele lui Ștefan. În noaptea de Crăciun, la căldura focului din sobă și la lumina globulețelor din brad, în cabana din vârful muntelui unde se refugiaseră, pierduți în peisajul euforic din jur, ei se bucurară de frumusețea înălțătoare a Sărbătorii. Au stat lipiți unul de altul și-au privit stelele agățate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei. A fugit, dezmățata, tună bărbatul, în momentul când ea, temătoare întinse mâna spre dreptunghiul alb, aducător de vești rele. Lepădătura, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frecându-și laba de stinghia mesei, până ce senzația de mâncărime dispărea înlocuită de cea dureroasă, în timp ce pe față împietrea o grimasă chinuită. În seara respectivă n-a mai scos nimeni o vorbă, ședeau toți trei în bucătărie, mama trebăluia pe lângă sobă, tatăl în pat își tăia unghiile. Carmina pe un scaun, lângă masă se prefăcea că citește într-o carte. De afară se năpustea din când în când spre ei clinchet de clopoței, voci de copii, pocnet de bici, urături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
picăturile în ochi și înainte de a ațipi lăsa să-i scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei. Se auzea cum jarul mușcă încetișor din bucata de lemn abia pusă în sobă. Pagina cărții întoarsă de Carmina foșnea asurzitor. Seara, la cină bărbatul mânca fără să scoată o vorbă, mama pregătea acum foarte des friptură la tavă și răcitură, se uita la figura lui acrită cu un fel de triumf răutăcios: na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
citea ziarul pe scaunul de lângă masă. Mama fierbea o pasăre, în cameră mirosea apetisant a carne. Sidonia intrase cu mult curaj în încăpere, din momentul în care pășise peste prag, își spusese sieși că totul era nemaipomenit de normal, gura sobei în jarul căreia se zvârcoleau câteva lemne, calendarul religios, dulapul cu vase, tăcerea dintre cei doi soți preocupați de problemele lor mărunte. În definitiv așa e în viață și viață însemna și ceea ce era în jur. Încurajându-se astfel, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
El îi prinse privirea și pentru o clipă păru să coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era prea departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce se petrece sub fruntea albă, înaltă a Carminei. Pe taburetul de lângă sobă, afișând un zâmbet obosit, uitată, mama își masa genunchiul umflat și se strâmba uneori atunci când descoperea punctul dureros ce dispărea imediat sub celule, se ascundea printre cartilagii, în dosul rotulei, fugind din calea degetelor care palpau, ca să apară într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încredința cifrul secret al trecerii timpului, avea o fantezie atât de practică, puțin snoabă și un spațiu uriaș unde se putea manifesta... Ovidiu mormăia din când în când câte o vorbă în completare, era mulțumit ca un motan la gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese. Ea care era stăpână pe fiecare clipă a zilei și căuta semne favorabile în toate nimicurile vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aici ai voie, și dinții... abia șoptește ea, îndreptând periculos vârful inamic spre ținta din privirea ei, mai ales stă murdară pe degete și se spală pe loc cu apă plată din sticlă, așa cum aruncam eu din greșeală fasolea de pe sobă în bătaia mâinilor când mă aranjam în oglindă. Diseară ne uităm la filme, ne vedem, ok! Sunt happy, Pinochio face rost, va fi o seară de vis, ați luat tot din mașină, mai trebuie un cablu să conectăm TV-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ne aduc mai bine la iveală sufletul, spunea îngerul purtând dinspre piept spre noi aerul, îhî? da, zic eu. Păi atunci venim și noi, Păianjenul vesel, gata, am fost cu Miau de dimineață, mi-am găsit garsoniera, ce tare! Am sobă cu gaze, am iederă peste tot și e mișto, cadă, bucătărie, luni plătesc avans pentru jumătate din an, am luat banii de la reclamă, să-ți dau datoria, dacă nu ai neapărat nevoie de ei acum, nu, atunci dă-mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de pașnic. Dar sper că i-ai dat țeapă, zise el. — Bag de seamă că ești nițel gelos, îl tachina Fanny. — Să zicem suspicios, propuse Creighton. Cum arata chestia aia, sauna? — Era un șopron din scânduri, destul de mic, cu o sobă în colț. Și bănci pe două niveluri, cât să-ncapă trei persoane, maximum patru, la o adică. Fără ferestre. Din tavan se prelingea o lumină discretă, de culoarea chihlimbarului, care-ți dădea senzația că te afli într-un cuptor. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
copiilor. Casele dorm sub cușme de nea sclipitoare. La geam au înflorit flori de gheață care zâmbesc trecătorilor. Oamenii zgribuliți se îmbracă cu haine mai groase și mai călduroase. Mamele cântă doine și spun povești copiilor la gura fierbinte a sobei. Copiii jucăuși se trag cu săniuțele pe derdelușul lunecos și se bat cu bulgări de zăpadă. În păduri, copacii s-au îmbrăcat cu un văl de promoroacă. Ei s-au împodobit cu o ghirlandă de buchete. Prin crengile cochete anină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vezi ninsoarea bătând în geamurile noastre mari și așezându-se apoi grămadă peste pervazurile ferestrelor; chiar și profesorii priveau cu plăcere, frecându-și mâinile și toți erau fericiți, gândindu-se la bulgării de zăpadă și la focul care pâlpâie în sobă. Ce frumusețe, ce bucurie a fost la ieșire! Toți zburdau pe stradă cu ghiozdanele în spate, veseli că din policandrul imens al cerului picurau mii de steluțe în zbor legănat până departe în zări. De la fereastră, un bătrân urmărea jocul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
carte cu coperte colorate, dintr-o carte cu imagini care și astăzi ți se derulează în memorie, dintr-o carte din care mult mai târziu o găsești în nu ști ce colț prăfuit al podului; este basmul citit la gura sobei în fapt de iarnă. Patria se oglindește în steaua căreia i-am dat numele meu și pe care am ales-o pentru totdeauna steaua mea; se oglindește în cerul cu lună și soare; în cerul care cerne primii fulgi de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toți membrii familiei. Fără să cunoască limba acestora, bunicul le-a explicat așa cum s-a priceput că nu le va face nici un rău. Văzând licărirea de bunătate din ochii lui, aceștia i-au arătat tot prin semne că în hornul sobei se află ascunsă hrana. Bunicul a luat de acolo atât cât a crezut, gândindu-se și la familia ascunsă sub pat. Povestea bunicului meu este și tristă, dar și plină de speranță, pentru că dragostea de OAMENI a învins și va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este un câine-lup ca Ford. Mădălina Dănăilă, clasa a III-a C Micul pisoi, Pufi Acum nu mai este. Niște oameni răi l-au otrăvit. L-am găsit într-o dimineață mort lângă poartă. Îmi aduc aminte cum apăreau de după sobă ochii lui mici, rotunzi, strălucitori, că seara, cuibărind-se în brațele mele ca un ghem, torcea de zor. Pufi, pisoiul meu drag și alintat, avea o blană moale, maroniu-roșiatică, capul nostim, rotund, cu ochii limpezi și verzi și năsucul rece
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parcă flacăra clipind în vatră din cauza puținelor lemne. Iubita mea mamă, ce mai fac surorile mele pe care le iubesc atât de mult? Au învățat să toarcă cum trebuie? Mi le imaginez parcă stând alături de tine pe lavița de la gura sobei, torcând. Anisiei îi plăceau poveștile cu pajuri și cu zmei, iar Victoriei îi plăcea să te asculte. Să le spui că-mi lipsesc tare mult și îmi este dor de ele. Însă, mamă dragă, de tine mi-e dor cel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din sărite. Se dau numai contra semnătură. Unii Însă sunt plecați cu treburi, alții bolnavi și internați, iar alții decedați de-a binelea. Cum să semneze? Pe Dionisie Precup Îl găsește În bucătărie, aplecat peste colecția lui de ziare. Pe sobă, câteva cratițe, la foc potrivit . Ceasul cu cuc anunță amiaza. Vii la țanc, domn' Gheretă, strigă Precup ridicând brațele! Vă aranjați colecția, observă cu Înțelegere poștașul. Nici pomeneală! Vezi carnețelul ăsta? Îl văd. E plin. Da? Cu ce? Cu știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Pentru mine, da. Semnele din exterior spun că da. Cele din interior nu contează, cum ați spus. Nu, pentru că sunt subiective: câinii vagabonzi, nomenclatura, șomajul, inflația, corupția, incompetența... Ce rău am ajuns, domnu' Precup. Dionisie nu-l mai asculta. Lângă sobă, cu un șorț colorat la gât, gusta scrupulos și pofticios când supa, când friptura. Varza călită era gata de mult. Mai rămânea „pireul”. 2. Gheretă a ieșit În curte Într-o ceață vineție, deasă, care Îi cenzură pe loc elanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]