21,114 matches
-
făcut nimic. Dar de Dumnezeu este socotită ca o mulțime de ani. Căci zice: «Nimicnicie vor fi anii lor» (Ps. 89, 5). Foarte nimerit Și În Înțeles propriu numește Psalmistul greșelile nimicnicie, căci În chip firesc cel ce face rău socotește greșeala ca nimic, Și găsește o scuză pentru fiecare faptă rea”<footnote Idem, In inscriptiones Psalmorum, VII, P. G. XLIV, col. 460C; PSB, vol. 30, p. 149-150. footnote>. Sfântul Grigorie ne relevă În cele din urmă și folosul adevăratei pocăințe
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
fapte, precum Adam și Eva: „Dar totuși, eu nu am citat cuvântul în sensul acesta, ci pentru a vă demonstra că Duhul Sfânt reproșează oamenilor deveniți asemănători cu Dumnezeu, fără de patimă și nemuritori ca El - atâta vreme cât ei păzesc poruncile - și socotiți vrednici de El a se chema fiii Lui, faptul de a-și pregăti lor înșiși moartea, după exemplul lui Adam și al Evei; așa că nu am nimic împotriva traducerii acestui psalm, așa cum voiți voi. Și, în felul acesta se demonstrează
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
se chema fiii Lui, faptul de a-și pregăti lor înșiși moartea, după exemplul lui Adam și al Evei; așa că nu am nimic împotriva traducerii acestui psalm, așa cum voiți voi. Și, în felul acesta se demonstrează că ei au fost socotiți demni de a putea deveni fii ai Celui Prea Înalt, și că ei vor fi condamnați și judecați separat, ca Adam și Eva”<footnote Dialogul cu iudeul Tryfon, 124, p. 315-316. footnote>. Aceasta e prima implicare a Psalmului 81, 6
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
unitatea Întru crez; absolutizarea propriei perspective de către unele grupări nu a Întârziat să dea de timpuriu naștere unor grupări sectare și eretice care s-au desprins de Biserică și au luat-o pe calea lor, această frângere a unității fiind socotită de antici rodul lucrării diavolului. Este greu de spus când s-au născut Biserica și creștinismul, respectiv dacă putem vorbi despre un creștinism sau mai degrabă despre niște creștinisme la Început. Divergențele liturgice, disciplinare și doctrinare (căci fiecare biserică Își
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
mai degrabă despre niște creștinisme la Început. Divergențele liturgice, disciplinare și doctrinare (căci fiecare biserică Își avea propriile tradiții, iar bisericile cele mai Însemnate exercitau o influență asupra altora În aceste domenii) Între diferitele biserici nu rupeau koinonia dacă erau socotite compatibile cu credința. Comuniunea se păstra prin schimbul epistolar și vizite ale creștinilor În alte comunități, formularea simbolurilor de credință, adunări episcopale etc. dar și prin intervenții, În caz de divergențe grave, ale comunităților cu autoritate. Creștinii primelor trei veacuri
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
memoria di Gesù, Brescia 2006. footnote> Între acestea, s-au preocupat să interpreteze moartea Celui Drept, respins și persecutat, pe nedrept trimis la moarte. Aveau a răspunde și la o altă Întrebare: ce anume trebuia să facă ei acum? Putem socoti că pornind de la această experiență și de la reflecțiile legate de aceasta au elaborat cei care l-au urmat un ansamblu de idei fundamentale, mai cu seamă aceea a morții răscumpărătoare a lui Cristos, izbăvitor și mesia, a iertării păcatelor, a
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
pe care o propovăduiesc la neamuri, Îndeosebi celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat În zadar (Gal 2,1-2)... Și cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacob și Chefa și Ioan, cei socotiți a fi stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba dreapta spre unire cu ei” (Gal 2,9). Cu prilejul acestei vizite, Paul i-a Întâlnit iarăși pe Petru, pe Iacob și deopotrivă pe Ioan. Paul simțea nevoia să-și
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
mai Înfricoșătoare, care se pot și care nu se pot rosti, și nu sunt dispuși să lase de la ei cât de puțin pentru buna Înțelegere” (5,63). Cu toate acestea, observa că exista Între acestea o grupare pe care o socotea cea mai Însemnată, dat fiind numărul membrilor săi și importanța doctrinei ei; o definea drept „biserica mare” (5,59). Expresia aceasta s-a bucurat de succes și este Întrebuințată până astăzi, cu un sens diferit, pentru a deosebi biserica ortodoxă
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
nopții, pitiți prin vizuini. Atunci Însă când sfântul colegiu al apostolilor a cunoscut, În felurite moduri, apusul vieții... greșeala necredinței a Început să se-nfiripe prin mijlocirea acelora care Învățau «altceva»” (Eusebiu, Istoria bisericească 3,32,7-8). Iudaismul antic nu socotea drept importantă unitatea Învățăturii, ci mai degrabă felul de a trăi În particular și În societate. Cu toate acestea, practica „excomunicarea”, adică expulzarea din sinagogă (minim). Pentru creștini În schimb era importantă atât Împărtășirea aceleiași Învățături - ca și sistem socio-cultural
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
membrilor familiei sale să li se ceară circumcizia. Petru subliniază această deschidere universală și În „conciliul” la care se face referire În capitolul 15 din Fapte. Raportul cu neamurile se schimbă, Întrucât cei care le aparțin Încetează a mai fi socotiți persoane necurate, care se cer evitate și alături de care nu se poate mânca. Momentul În care Petru intră În casa lui Corneliu care „Îi aștepta și chemase acasă la el rudeniile sale și prietenii cei mai de aproape” (Fp Ap
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
biserică În preajma celebrării euharistice, care este oficiată Întru amintirea lui Cristos și În care se creează o nouă identitate Întru spiritul lui Cristos. Adunarea cea rugătoare este manifestarea concretă și vizibilă a bisericii. Încă de la Început, comunitatea creștină s-a socotit drept poporul lui Dumnezeu; aceasta a fost o idee eficace și puternică pentru crearea unei identități religioase și sociale, dar și pentru a alimenta coeziunea și mândria de a-i aparține. Cel puțin Într-un astfel de sens exclusivist poate
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
crearea unei identități religioase și sociale, dar și pentru a alimenta coeziunea și mândria de a-i aparține. Cel puțin Într-un astfel de sens exclusivist poate fi trăită și interpretată față de ceilalți. În realitate și alte neamuri s-au socotit popoare ale lui Dumnezeu, mai cu seamă poporul lui Israel, legat de descendența lui Avraam și ales de către Dumnezeu. Atunci În ce sens este comunitatea creștină poporul lui Dumnezeu? Cu siguranță nu În sensul tradițional iudaic, deoarece Întreaga omenire este
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
că... exceptarea de la acest cult era un privilegiu special, aflat În continuare În vigoare, acordat iudeilor, Întemeiat pe faptul că aceștia din urmă nu participaseră niciodată la alte culte, este limpede că funcționarii care-i pedepseau pe creștini nu Îi socoteau din rândurile iudeilor”.<footnote M. Goodman, Roma e Gerusalemme. Lo scontro delle civiltà antiche, Bari 2009, 584s. footnote> Împăratul Vespasian, după distrugerea Templului de la Ierusalim, a impus tuturor evreilor răspândiți prin Întregul imperiu așa-numitul fiscus iudaicus, adică o taxă
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Jewish identity, Journal of Romans Studies 89, 1989, 26-39. footnote> nu se știe când a fost abolită cu totul această taxă. Nu doar că autoritățile romane trebuie că-i deosebeau bine pe creștini de ceilalți, ca și „atei” și, deci, socotindu-i demni de prigoană, dar și populația Îi distingea limpede. În Epistola creștinilor din Smirna, care istorisește martiriul lui Policarp, este scris că iudeii au colaborat la condamnarea și uciderea episcopului din Smirna (Martyr. Pol. 12,2; 13,1; 18
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
la Roma, trebuie că era destul de răspândită Între păgâni, de vreme ce Origene s-a simțit dator să o combată câteva decenii mai târziu, Între 244 și 248. Păgânul Celsus pune În scenă un iudeu care aruncă Împotriva lui Isus diverse invective, socotindu-l mag și vrăjitor și istorisind o versiune fantezistă a vieții sale, diferită de cea din tradiția creștină. În ceea ce-i privește pe autorii creștini, care Îi disting pe creștini de iudei, se poate aminti Didahia, Epistola lui Clement și
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
seamă divergențele, uneori În detrimentul elementelor comune fondatoare. Din când În când sunt aduse În prim-plan divergențele secundare, lăsându-se În plan secund conținuturile esențiale, fără de care creștinismul nu ar mai fi ceea ce este. Sunt reevaluate școlile gnostice, care sunt socotite deopotrivă cu creștinismul oficial. Potrivit celor care reconstituie În acest fel lucrurile, grupul predominant este cel care a creat un canon al Scripurilor recunoscute,<footnote Le canon du Nouveau Testament: regards nouveaux sur l'histoire de sa formation, F. Amsler
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
cf. Orthodoxie et hérésie aux débuts du christianisme, Paris 2009. footnote> În 1934; aceasta prespune punerea În paralel Într-o primă etapă a ortodoxiei cu diferitele erezii; Într-o a doua etapă - o tendință de dominare asupra celorlalte, care sunt socotite drept eretice. Așa-numita ortodoxie provine de la Roma și este impusă prin acorduri cu bisericile din Corint și Alexandria. Precumpănirea unei „școli” În raport cu celelalte este pur și simplu fortuită și se datorează unor factori politici, sociali și religioși. C). Complexitatea
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
și complexitatea diferitelor comunități creștine, la feluritele tendințe, nu numai doctrinale, dar și organizatorice, liturgice și ascetice. Cu toate acestea, este vorba de deosebiri și deosebiri, neputându-se pune Între toate semnul egalității și neavând toate aceeași greutate. Unele erau socotite legitime, altele În schimb erau respinse. Despre unele se considera că se Încadrau În tradițiile fondatoare - transmise fiind prin viu grai - și că merg pe linia textelor recunoscute drept fundamentale. Episodul istorisit de către Eusebiu În legătură cu Evanghelia lui Petru este foarte
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
deci, au Întemeiat biserici În fiecare cetate. De la acestea apoi și-au luat celelalte biserici asemeni unor ramuri credința și sămânța Învățăturii și de acolo și-o iau Încă tocmai pentru a fi biserici. În acest fel și ele sunt socotite apostolice, drept descinzând din bisericile apostolilor” (De praesc. 20,4-7). O atare viziune, posibil de Întâlnit deja la Clement Romanul, a fost dezvoltată de către Irineu, care scrie: eos qui ab apostolis instituti sunt episcopi et successores eorum usque ad nos
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Întemeiază argumentația tocmai pe succesiunea episcopală din comunitățile creștine, care suia până la apostoli. Hipolit, cam În aceeași perioadă, scrie: „Noi (episcopii) care suntem succesorii lor (ai apostolilor), care ne Împărtășim din harul preoției supreme și al Învățăturii, noi care suntem socotiți păzitorii bisericii” (Înlăturarea ereziilor, prefață, ed. Wendland p. 3, 3-6). Ciprian are niște exprimări deosebit de clare și cu greutate, unele dintre ele sugerând identitatea de funcție Între episcopi și apostoli: „Domnul i-a ales pe apostoli, adică i-a ales
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
de pretutindeni” (Adv. haer. III,3,1-2); ceva mai Încolo oferă lista episcopilor romani. Și Eusebiu din Cezareea elaborează lista episcopilor celor mai Însemnate biserici: Ierusalim, Antiohia, Alexandria și Roma. Divergențele liturgice, disciplinare și doctrinare Între diferitele biserici, dacă erau socotite compatibile cu credința, nu rupeau koinonia. Așa de pildă dezacordul asupra datei celebrării Paștilor În veacul al II-lea după unii era socotit lucru grav, În vreme ce pentru alții nu constituia un motiv suficient pentru a frânge koinonia, deoarece ambele tradiții
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Însemnate biserici: Ierusalim, Antiohia, Alexandria și Roma. Divergențele liturgice, disciplinare și doctrinare Între diferitele biserici, dacă erau socotite compatibile cu credința, nu rupeau koinonia. Așa de pildă dezacordul asupra datei celebrării Paștilor În veacul al II-lea după unii era socotit lucru grav, În vreme ce pentru alții nu constituia un motiv suficient pentru a frânge koinonia, deoarece ambele tradiții se revendicau de la origini. Importantă era Însă consuetudo Între diferitele zone geografice, mai cu seamă În primele secole, când nu exista un drept
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
divine. Asfel, în Vechiul Testament el este conceput ca neascultare (Fac. 2,16; 3,11), ce este pedepsită în chip diferit (Fac. 4,9-16; 6,5-7); ca act de idolatrie, de răzvrătire; ofensă adusă lui Dumnezeu și aproapelui. În Noul Testament este socotit ca fiind un act îngrozitor, o încălcare a legii (Lc. 15,18); dezordine a voinței omenești, care ajunge să se proslăvească pe sine în locul lui Dumnezeu (In. 12,43); robie de care ne putem elibera prin har (Rom. 6,18
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
către elini (Protrepticul)”, cap. XI, 115.2., traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, în Col. „Părinți și Scriitori bisericești”, vol. IV, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 156. footnote>; „trebuie socotit păcat tot ceea ce Dumnezeu oprește”<footnote Tertulian, „Despre pocăință”, III, 2, traducere de Prof. Nicolae Chițescu, Eliodor Constantinescu, Paul Papadopol și Prof. David Popescu, introducere, note și indici de prof. Nicolae Chițescu, în Col. „PSB.”, vol. III, Editura Institutului Biblic
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
fi întrebați și de faptele bune pe care nu le-am făcut sau de faptele bune pe care nu i-am lăsat pe alții să le facă. Într-una din scrierile sale, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne vorbește despre felurile păcătuirii : „Socotesc că în patru feluri păcătuiește omul: prin răpire, prin amăgire, prin neștiință și prin aplicare (dispoziție) sufletească. Primele trei feluri îl aduc pe om ușor la recunoașterea păcatului și la pocăință. Dar cel ce păcătuiește din aplecarea sufletească și nu
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]