630 matches
-
străluciți", care "și-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială", înconjurat prin saloane de "doamne admirative - care îl priveau cu ochi holbați ca la o minune". Voind într-o seară a se lua la întrecere cu socraticul }uțea, capabil a vorbi multe ceasuri fără întrerupere, Mircea Eliade "s-a dat bătut", spunînd că "ar fi onorat să-i fie secretar. Poate și în glumă, dar și în serios". La rîndul său, Mircea Vulcănescu, "fără îndoială capul cel
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
Rămîne faptul, tulburător, al metodologiei (maieuticei) utilizată de profesor la cursurile sale, venind cu însemnări pe o fișă format carte de vizită sau fără nici o însemnare, fermecîndu-și auditoriul care avea convingerea că asistă la nașterea ideației cursului. Era o metodologie socratică, de mare atractivitate, care făcea săli arhipline la cursurile profesorului Nae Ionescu, spre deosebire de atmosfera placidă a cursului ținut de P.P. Negulescu, care îl citea plicticos, luînd, apoi, forma unei cărți monumentale, cum e, de pildă, Destinul omenirii. De aceea, Nae
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
printre degete a chiar esențialului respectivei existențe? Iată o întrebare fundamentală care rămîne în urma lecturii acestei cărți. Biografie sau destin? Dilemei inițiale a lui Octavian Paler nu i se poate răspunde, la capătul celor 300 de pagini ale cărții, decît socratic: Este răspunsul implicit al autorului, infinit mai puțin important însă decît drumul parcurs de el în amintire pentru revelarea lui. Autoportret într-o oglindă spartă este un dramatic document de conștiință a cărui concluzie are darul să ne pună pe
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
sunt și mai tragice. Oare cinismul nostru este atât de mare, ori judecata noastră, atât de mică încât am ajuns să ne referim la pușcăriile securiste ca la un spațiu al libertății, iar la perioada comunistă, ca la epoca dialogurilor socratice din agora ateniană? De ce ne facem că nu știm despre ce vorbim? Chiar am uitat faptul că sub regimul terorii generalizate orice individ era la discreția puterii totalitare, iar o dată intrat în ghearele securității, aceasta putea face cu tine orice
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
devine pentru Constantin }oiu o surprinzătoare probă de meschinărie și micime sufletească. Batjocura grosolană și gratuită practicată de Adrian Năstase în raporturile cu adversarii politici și cu toți cei care îl inoportunaseră în vreun fel nu are nimic din sensul socratic al ironiei. Ea devine o expresie a resentimentului pur, semn al ofilirii sufletului, cu totul neașteptată la un om ajuns într-o asemenea demnitate și care - circumstanță agravantă - este de formație jurist: "Citind criticile în legătură cu acest tic de a ironiza
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
nimic de exprimat. Există și alții care n-au aflat că dreptul la opinie implică dreptul la critica opiniei și chiar la refuzul ei, considerându-și sacrosanctă opinia proprie. Autocenzura nu garantează neapărat corectitudinea opiniei, dar sporește acuratețea exprimării ei. Socraticul știu că nu știu e rodul cel mai concis și pur al autocenzurii. Din păcate, astăzi, la noi, cei mai mulți își imaginează că știu. Totul despre toate. Și nu cenzura trebuie blamată, ci folosirea ei în scopuri opresive. Cenzura ca atare
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]
-
ar putea întreba Mircea Mihăieș pe urmele lui Sartre. Iar răspunsul, după parcurgerea unei impresionante bibliografii din care nu lipsesc numele mari (Ihab Hassan, John Barth, Umberto Eco, Matei Călinescu, Alan Wilde, Jean François Lyotard), nu poate fi decît unul socratic: „Știu că nu știu". în general trăsăturile postmodernismului se recunosc sau se inventează a posteriori, prin delimitare față de modernism. Citind o operă literară putem spune cu oarecare siguranță care sunt elementele postmoderne din alcătuirea ei, dar foarte puțini sunt cei
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
Acterian cade răpus pe front, Mircea Vulcănescu moare în temnițele comuniste, Petru Manoliu se cufundă definitiv în tăcere, iar Constantin Noica pentru un lung răstimp, acestuia, rămas unul singur, "de sămînță", fiindu-i dat a reconstitui puntea. Noica, însă și socraticul Petre Țuțea, transmit, sub acolada lui Nae Ionescu, ștafeta criterionistă. La Păltiniș, prin apariția unor Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu ca și a altora, Criterionul reînvie din propria-i cenușă, precum mitologica pasăre: Nu voi înceta să spun, scrie Dan Ciachir
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
universitari din diferite centre culturale românești cum sunt Iași, Craiova ori Baia Mare: Șerban Cioculescu, Constantin Ciopraga, Al. Săndulescu ș.c.l. Cel care parcurge aceste biografii, duce o muncă de recunoaștere dar și de moșire a ideilor, apelează la maieutica socratică pentru că poartă o discuție strânsă cu și fără intermediar, o discuție dublă, cu un critic și cu o capodoperă. Au loc reconfigurări și reconfirmări, benefice sau nu pentru literatura română, inevitabile și necesare. Profesor la Facultatea de Litere a Universității
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
viață, modelat, pînă la urmă, ca latură a gîndirii hexagonale: ,demonul apocaliptic, în extaz negativ și închegat prin disoluție", împreună cu ,demonul goethean, constructiv, egofil și multiplu creator (Eliade), demonul ludic, jucînd totul în legea eului (Eugen Ionescu) și demonul paidetic, socratic și mefistofelic deopotrivă, care practică sistematic pactul cu ceilalți, din adorație pentru propria-i unicitate (Noica). Patru energii daimonic-năvălitoare, alături de două aripi de îngeri exterminați: Mircea Vulcănescu (metafizica națională) și Mihail Sebastian (luciditatea sentimental-estetică). E, firește, o schemă prin care
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
pot aduce momente de relaxare. Probleme "filosofice" ca raportul dintre original și copie, dintre parte și întreg, ce este metafora sau ce înseamnă să fii înțelept devin simple jocuri în "poveștile" din cele două manuale. Iată cum sună un dialog "socratic" între Ruxi și prietena ei cea mai bună: " Isabela, de ce vorbesc oamenii? Isabela a strîns din buze de parcă ar fi vrut să fluiere, pe urmă a spus rar: - Cred că oamenii vorbesc pentru că vor ca ceilalți să afle ce cred
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
Pot foarte bine să-mi fac rău singur". Într-o astfel de patetică viziune, adevărul nu e constructiv precum o formă a evidenței, pe filieră carteziană, ci bulversant, dureros, "un lucru cumplit", "insuportabil", "o povară". Obținut oarecum printr-o maieutică socratică, adevărul e o revelare de sine a ființei, înrudit cu expresia lirică ori pur și simplu consubstanțiat acesteia. Dar ajuns aci, acel homo religiosus ratat care a fost (s-a socotit) Cioran face un viraj înspre teza creștină a cunoașterii
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
aceeași lungime de undă cu interlocutorul ce-i „alunecă” printre degete. „Simțul comic și umorul rafinat” asupra cărora atrage atenția fac parte dintr-o strategie a camuflajului printr-o autoderiziune împinsă pînă la umilință, exasperantă adesea, dar trădînd o ironie „socratică”. „Sunt puternic pentru că sunt slab”, iată deviza - similibudistă - a lui M.I., a cărui figură tutelară e antifraza. Mereu în contrapunct cu „maximalismul” grav al lui Liiceanu, dar contaminîndu-l de naturalețe și umor pînă la nivelul regiei ansamblului, poetul se consideră
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
fi fost bine să mă influențeze Caragiale, cea mai strălucită inteligență pe care a dat-o vreodată cultura română. El avea un spirit dialectic excepțional, era recunoscut de Dimitrie Gusti și de alții ca dialectician genial, era un spirit etern socratic. Dar nu cred că eu sînt o materie destul de bună pentru el. Oricum, ceva trebuie să fi schimbat el în mine... D.P.: Cartea asta iese din preocupările tale imediate, din proiectul legat de generația ’27. M.P.: Da, dar știi, Dora
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
multe ori, dincolo de cuvinte. Sau în locul lor. O dimensiune a morții, un lamento răvășitor. Ca discursul acestui regizor. Ca voluptatea ideilor cu care naște pe scenă o energie incredibilă. O imaginație inepuizabilă, susținută și argumentată cu acel tip de filosofie socratică. Primară și suculentă. Neputința lui Hamlet: ideea pe care merge Nekrosius. Prezență absentă și Absență prezentă. De la început Tatăl este socotit instanța supremă. Pe scenă, deasupra capetelor tuturor, tot din nimic, din două elemente, regizorul definește puterea. Dintr-un joagăr
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
succesive date celebrei “enigme” a sinuciderii ciudatului nenea Anghelache, casierul din Inspecțiune, Ion Vartic revoluționează în fond întreaga caragialeologie. Scopul criticului este de a ajunge la intuiția întrebării hermeneutice corecte, aceea chemată să provoace, ca într-o maieutică de tip socratic realizată cu presupusul cititor (unul “leneș la pricepere” cel mai adesea), răspunsul explicativ cel mai plauzibil: “De ce se sinucide Anghelache? Pentru că e un anxios frustrat de frică! Și pentru a se sustrage febrei anxietății fără obiect, care îl face să
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
unui post din Medelin, Columbia); un eventual diferend de natură homosexuală, încheiat tragic. Pe lîngă toate acestea poate că nu ar fi disprețuit nici ipoteza unui asasinat gratuit, pur întîmplător, ŕ la André Gide. Știu că nu știu", poți rosti socratic, după ce ai trecut în revistă toate variantele. Nici unul dintre potențialele mobile ale crimei nu poate fi scos a priori din discuție, dar parcă nici unul nu este atît de tare încît să presupună o crimă. Să nu uităm că ne aflăm
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
în noi, nu contează decât influență care ne duce mai repede la eul nostru profund. În Daimonion (1926, 1930), Blaga lega geniul de demonic, în sensul că, dacă există "demonic fără geniu", nu există "geniu fără demonic". Demonic în sensul socraticului daimon, ființa spirituală de legătură între om și zeu și, mai ales, în sensul goetheanului demon: cuceritor, fascinant, creativ, divinator, contradictoriu, inconsecvent, complăcându-se în imposibil, în arbitrar, în ritm vehement de viață, cu mai putine cuvinte, acel ceva "ce
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
Domitius Ahenobarbus Am văzut China la ea acasă - medita într-un bob de orez Am văzut chipul tatălui meu interbelic impregnat pe o piatră, la Cernăuți Am văzut mănăstirea Bogdana îngenunchiată în lacrima călugăriței de la schitul Tanacu Am văzut câini socratici - mâncau fructe pe aleile vizitabile ale ruinelor din Milet Am văzut ceea ce nu credeam să văd vreodată Dar niciodată nu am văzut cărți încarcerate (cu brățări fine de aluminiu) spre a nu se arunca din trenul hibernal București-Iași și retur
Înrobirea și dezrobirea cărților by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/4004_a_5329]
-
multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate avea și accese de impaciență față cu opacitatea sau suficiența unora din ei. În „Palmierul Talipot”, Mihai Ursachi e scos din sărite de ușurătatea vreunui alumn incapabil să participe la dialogul socratic. Se poate deduce că acesta răspunde afirmativ tocmai acolo unde îndoiala se impune în privința existenței sau inexistenței unui lucru: Văzuta-i vreodată pe țărmul de aur cum înflorește ciudatul palmier Talipot? Este o mare coincidență să nimerești chiar în clipa
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
conținutul esențial și unitatea secretă - nu întotdeauna vizibilă pentru ceilalți și pentru el însuși - a operei teatrale create pînă atunci. De aceea, dialogurile incitante întreținute de George Banu cu cei pe care îi însoțește sunt, în mod evident, de sorginte socratică: de fiecare dată, cel chestionat ajunge să-și conștientizeze adevărurile profunde. Poate că nu e inutil, deoarece în nici un caz nu ține de anecdotic, să amintim aici că Peter Brook al cărui interpret și comentator pentru opera omnia este în
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
vii, care angajau, personalizau. Pentru domnu’ Fetescu întrebările noastre nu erau strict evaluate, dihotomic, ca bune ori rele. Important era să întrebăm, să ne întrebăm. De fiece dată ochii lui, mari, arătau uimire, lărgime de cer, primitoare. În spiritul maieuticii socratice provoca lecțiile noastre de zbor, la care rațiunea, experiența, imaginația, afectivitatea își corespundeau. În privirea vulturească și cald colocvială totodată, atingeai starea când scurtimea - cuantificabilul, exactitatea, precizia, formula - devenea prelungire, articulare și șlefuire de diamant viu, de lumină (corpuscul și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
să fie doar sugerate, lăsând loc unor meditații și căutări personale. Conversația Metoda conversației este una dintre cele mai vechi și mai frecvent utilizate în activitatea didactică. Filosoful Socrate a utilizat dialogul pentru scoaterea la lumină a ideilor (maieutică). Metoda socratică cunoștea două faze: prima, negativă, în care din alternanța întrebărilor și a răspunsurilor era relevată ignoranța discipolului, dar era stârnită, de asemenea, curiozitatea acestuia; a doua fază, pozitivă, în care discipolul era ghidat tot prin alternanța întrebărilor către înțelegerea corectă
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
ieșit dreptatea mea? O presupuneam... CHALKlDIAS Ei bine, dă-mi inelul înapoi. PSAMIS (ia inelul cu sila) O nu, nu, pentru toți zeii. CHALKIDIAS Dar la ce mi-l luați voi? Nu mai e alt chip de moarte decât cel socratic? PSAMIS Nu. O Chalkidias amice, nu te supăra și tu. Am glumit numai, ferească cerul, nu pun să te bată Nici o să te pun pe tine la vro treabă vreodată... Decât doar să cânți din flaut... ș-ai să capeți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de metode interactive: * metode centrate pe propunerea de idei și rezolvarea de probleme (brainstormingul, tehnica grupului nominal); * metode bazate pe dezbaterea de grup (reuniunea Phillips 66, controversa creativă, tehnica dezbaterilor); * metode bazate pe observarea interacțiunilor în cadrul grupului ( tehnica acvariului, seminarul socratic, discuția panel); * metode de optimizare a relațiilor în cadrul grupului (învățarea cooperativă, tehnica HEI, exerciții de spargere a gheții). Din a doua categorie face parte și metoda predării reflexive. Aceasta este o utilizare interesantă a reuniunii Phillips 66 care folosește și
Coronița prieteniei by Iliese Dorina – Liliana, Şcoala. Nr. 88 „Mihai Viteazul”, Bucureşti () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93010]