636 matches
-
amândurora, e admirabil. Hegel stă alături de Cântarea cântărilor, Camus de Pascal, Marin Preda e situat mai aproape de psihologia personajelor sale decât am crede la o primă vedere pentru ca apoi, în urma unei analize a similitudinilor de metodă, să fie identificat ca sofist ce îl parafrazează - cu totul inconștient - pe Socrate. În autobiografia lui Elias Canetti: Limba salvată, Facla din ureche, Jocul privirilor, Marta Petreu identifică nu numai complexul lui Oedip, dar și pe cel al lui Prometeu, cel de-al doilea fiind
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
Chiar la apogeul gloriei, el nu s-a conformat moravurilor pariziene, și-a păstrat o doză de inocență, rămînînd totuși discret și retras. După o perioadă de absență, revine în prim plan cu o carte "scandaloasă", în care face apologia sofistului Callicles, reabilitîndu-l astfel pe cel mai cumplit adversar al lui Socrate, justificînd chiar condamnarea celui care în tradiția gîndirii occidentale trecea drept modelul eroic al gînditorului, arhetipul filozofului progresist. Critica reacționează brusc, întrevăzînd în cartea lui Frédéric Stauff "scandaloasa apologie
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
propriu și cauza lui însuși”. Este de-a dreptul captivant să urmărești felul în care Marta Petreu proiectează filosofic derapajele de limbaj și de logică ale personajelor caragialiene, urcând, pentru a le pune diagnostice, până la Dialogurile lui Platon populate de sofiști. Aici se încadrează discursurile prolixe ale unor Cațavencu sau Farfuridi, „în care orice afirmație este anulată de aserțiunea imediat următoare”, aici convorbirea dintre vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
de aserțiunea imediat următoare”, aici convorbirea dintre vizitator și Feciorul din Căldură mare, „o adevărată capodoperă a anamorfozei logice”, prevestind teatrul absurdului ionescian, aici văicăreala confuză de la tribunal a Leancăi văduva căreia domnul Tomiță i-a spart clondirul („dintre toți sofiștii lui Caragiale, Leanca, exemplarul cel mai nătâng, pare a întrupa o primordială stare alogică”) și atâtea altele din universul caragialian minuțios reconstituit. O carte doctă plină de farmec.
Înapoi la Caragiale! by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4570_a_5895]
-
un ceva care totuși s-ar putea să aibă un pic de realitate este un tertip sofistic și o tentativă păguboasă. Acestei poziții îi aparțin Parmenide, Zenon din Elea, Melissos, Antisthenes, Platon în prima prima etapă a filosofiei sale, unii sofiști, precum Gorgias, unii megarici, precum Euclid din Megaara și Diodoros Cronos, și apoi Epicur. Pentru a explica mai bine deosebirea dintre meontologie și anti-meontologie, Andrei Cornea recurge la o analogie algebrică: se știe că ecuația de gradul doi x2 = - 1
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
consensul. Omenirea știe și singură ce e bine și ce e rău pentru ea, prin urmare înțelepciunea divină dîndu-ne porunci e de prisos. În ochii lui Dawkins, Toma din Aquino, cu cele cinci argumente în favoarea existenței lui Dumnezeu, e un sofist patologic ce nu poate fi luat în serios, Blaise Pascal, cu al său pariu divin, e un prestidigitator dialectic care face uz de tertipuri menite a arăta foloasele credinței (credința e un calmant împotriva stresului, un placebo alinindu-ne tensiunea, atît
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
să aibă însă înzestrarea să-l și ia în serios. Și nu puțini sunt cei care se ocupă cu "lucruri serioase", fără să aibă vocația acestui sens! în cazul lui Nae Ionescu, nu e suficient să-l califici de șarlatan, sofist sau scamator, pentru că omul avea o anvergură care l-a făcut să joace un rol pe scena vieții românești: și, dacă-l încriminăm pe el la modul categoric, trebuie să încriminăm în egală măsură societatea românească care l-a adulat
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
a unor nume consacrate de pe scena literară autohtonă avem și în Nu al lui Eugen Ionescu, apărut tot în 1934. Ionescu e însă în război cu toată lumea, inclusiv cu propriile teze avansate pe parcursul deconstrucțiilor, într-un relativism... absolutizat. În comparație cu acest sofist sclipitor, mai tânărul Steinhardt este un spirit mai conservator și mai constructiv. Săgețile otrăvite pe care le lansează vizează ținte precise și urmează anumite direcții, pentru a apăra niște valori sociale și instituționale burgheze. Steinhardt ar vrea, precum altădată "incomparabilul
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
sub titlul Lucrurile care ne leagă. Iată cîteva: "Sistematică aproape didactica nu-i secătuiește verva, gustul sau schemă povestirii orale, din care, încă o dată rafinat, se-alege scrisul.( 24) Baroc că preclasicii, folosind glumă în cheia lor, niciodată vulgar.(25) Sofist, da. (26) Fără nici cea mai subțire înclinație pentru morbid, extravaganțe, plăsmuiri destructurate, aleatoriu, calambur, happening.(27) Solar. (28) Soliditatea morală, sensibilitatea trăirilor pana la detaliu, nepriceperea organică de-a disimula, de-a pune la cale farse, îl redau în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
Mi se pare cel mai mobil spirit al epocii. Scrisul său are, pe lîngă ironie, o mare finețe a detaliului. - Absolut. Are un spirit de mare finețe și mai ales precizie. Însă și despre el s-a spus: „Aha... E sofist!” Altă prostie enormă care bîntuie la noi este frica de sofiști. Și despre Nae Ionescu se spunea că a fost sofist. Dom’le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist!? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
are, pe lîngă ironie, o mare finețe a detaliului. - Absolut. Are un spirit de mare finețe și mai ales precizie. Însă și despre el s-a spus: „Aha... E sofist!” Altă prostie enormă care bîntuie la noi este frica de sofiști. Și despre Nae Ionescu se spunea că a fost sofist. Dom’le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist!? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae - le-am cam citit pe toate, poate că în unele se
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
Are un spirit de mare finețe și mai ales precizie. Însă și despre el s-a spus: „Aha... E sofist!” Altă prostie enormă care bîntuie la noi este frica de sofiști. Și despre Nae Ionescu se spunea că a fost sofist. Dom’le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist!? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae - le-am cam citit pe toate, poate că în unele se vede o anumită metodă sofistică de a aduce anumite argumente
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
Însă și despre el s-a spus: „Aha... E sofist!” Altă prostie enormă care bîntuie la noi este frica de sofiști. Și despre Nae Ionescu se spunea că a fost sofist. Dom’le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist!? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae - le-am cam citit pe toate, poate că în unele se vede o anumită metodă sofistică de a aduce anumite argumente în anumite cauze - odată scoase din contextul imediat și puse
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
a spus: „Aha... E sofist!” Altă prostie enormă care bîntuie la noi este frica de sofiști. Și despre Nae Ionescu se spunea că a fost sofist. Dom’le, Nae Ionescu a fost o mare inteligență. Sofist!? Și ce dacă era sofist? Toate articolele lui Nae - le-am cam citit pe toate, poate că în unele se vede o anumită metodă sofistică de a aduce anumite argumente în anumite cauze - odată scoase din contextul imediat și puse într-o perspectivă mai generală
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
aflăm pentru prima oară anumite amănunte despre viața particulară nu totdeauna ortodoxă a unor corifei ai filosofiei moderne cărora le cunoaștem doar ideile, nu și omeneștile slăbiciuni. In februarie 1925, Martin Heidegger avea 35 de ani, ținea un seminar despre Sofistul lui Platon la universitatea din Marburg și nu-și publicase încă opera capitală, Ființă și timp. Era căsătorit din 1917 cu Elfriede și aveau doi copii. De fapt, tatăl natural al celui deal doilea băiat, Hermann, era amantul lui Elfriede
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
poate suferi. Portretul pe care i-l desenează, așa cum observă Cornelia Ștefănescu, e unul destul de negativ, spre deosebire de al multor colaboratori sau foști studenți. În 1937, îi apărea plin de ambiție și vanitos. În 1949, revine mai pe larg: „... inteligent și sofist, logic și puțin nebun...” „Cu calități mari, dar dominat de pofte care îi strivesc calitățile. Nu el a creat antisemitismul din ultimii ani?” Cu toate acestea, ca și colegii lui evrei (M. Sebastian) e și el copleșit până la urmă de
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
întâlnirilor și conferințelor de la Criterion. Dacă Eliade, Cioran și alți tineri mai puțin înzestrați și mai permeabili la moda epocii sunt ardenți, febricitați de viziuni de mântuire individuală și - mai ales - colectivă, autorul lui Nu rămâne un sceptic și un sofist, scăpând de sub presiunea adevărurilor "fundamentale" prin chestionarea noțiunii de adevăr. Din această perspectivă, a vâna și a sublinia contradicțiile tânărului eseist, alternanțele și răsucirile lui arată o totală neînțelegere a subiectului. Fiindcă Eugen Ionescu tocmai acest lucru vrea să-l
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
și a zgudui o scenă culturală cu prea multe majuscule, Eugen Simion caută să refacă, din schijele rămase, drumul invers către spiritul creator; configurația din spatele acestor arlechinade și desfigurări. Noua formulă propusă le va apărea multora cu totul surprinzătoare. Scepticul, sofistul, histrionul Ionescu ar fi de fapt, în interpretarea critică, un spirit profund religios, asediat de marile întrebări, de rosturile și finalitatea existenței. Superficialitatea, neseriozitatea, cinismul vesel sunt niște măști sub care se poate întrezări o conștiință obsedată de blestematele probleme
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
col. 299-302); 1, 8, 39, 1 (PSB 5, 32; PG 8, col. 735); 1, 3, 28, 1 (PSB 5, 22; PG 8, col. 711); 1, 9, 47, 2: „Trebuie să îndepărtăm cu totul de la noi controversa și sofistica, căci cuvintele sofiștilor nu numai că înșeală și fură pe mulți, dar le fac și silnicie; și adeseori se ajunge la o victorie cadmiană” (PSB 5, 37; PG 8, col. 743); 1, 8, 40, 5: „Acești sofiști sunt lupi răpitori, îmbrăcați în piei
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
noi controversa și sofistica, căci cuvintele sofiștilor nu numai că înșeală și fură pe mulți, dar le fac și silnicie; și adeseori se ajunge la o victorie cadmiană” (PSB 5, 37; PG 8, col. 743); 1, 8, 40, 5: „Acești sofiști sunt lupi răpitori, îmbrăcați în piei de oaie; fac sclavi din oameni liberi; cu măiestria limbii lor corup sufletele; fură pe nevăzute, dar sunt vădiți ca hoți; se străduiesc să pună, prin viclenie și forță, mâna pe noi, socotindu-ne
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
mulțimile celor simpli, dar determina și admirația celor învățați” (PSB 29, 94; PG 44, col. 67); Infant.: „Dar să lăsăm și acestea pe seama celor care au darul de a grăi mai convingător... Despre aceste lucruri să ne vorbească scriitorii și sofiștii, a căror preocupare o formează tocmai descrierea împodobită a acestui fel de lucrări, graiul meu bătrânesc doar atât să facă: să urmărească conștiincios întrebarea pusă de înțelepciunea ta și anume ce trebuie să știm despre pruncii răpiți din viață înainte de
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ar dacă oamenii aceștia, de care ne ocupăm în cuvântarea de acum, s-ar îndeletnici deopotrivă și cu faptele, așa cum au limba mlădioasă și în starea să pronunțe cuvinte prea alese și prea căutate! Ar fi astfel, poate, mai puțin sofiști și saltimbanci de cuvinte, ca să spun ceva de râs, despre un lucru vrednic de râs” (ed. rom., 27; PG 36, col. 12); Or. 2, 46 (ed. rom., 256; PG 35, col. 456); Or. 43, 11: „Eu cred că toți oamenii
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
concrete, pe temeiul moralist al observației și autoobservației, obținîndu-se o imagine psihologică "în mers", pliată pe cursul existențial, emblemă a unui "filosof al vieții". După cum arată Dilthey, în Esența filosofiei, "această specie de literatură este vecină cu discursul antic al sofiștilor și retorilor pe care Platon îi alunga din spațiul filosofic, deoarece, în demonstrația lor metodică (din scrierile lor), se găsește și persuasiunea (...). Privirea lor rămîne orientată spre misterul vieții, dar încearcă să-l rezolve printr-o metafizică universal validă; viața
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
drept scriitor. Marile concernuri industriale angajează "scriitori" care compun o varietate de texte, de la broșuri cu instrucțiuni de folosire a unui aparat pînă la corespondența oficială a directorului. La mare căutare, pentru îndemănarea lor foarte practică într-ale condeiului, acești sofiști ai zilelor noastre, așa-numiții technical writers (nu găsesc un echivalent românesc) reprezintă produsul unor programe de studiu speciale, încă foarte tinere în lumea universitară, centrele de scriere și compoziție, de regulă afiliate facultăților de filologie, dar cu pretenții din ce în ce mai
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
Entropie culturală, derivă totală, sau poate altceva? Răspunsul nu întârzia să sosească sub forma unui aflux de scrieri anti-relativiste, pornite să deconstruiască, la rândul lor, fundamentele teoretice ale paradigmei postmoderniste și, mai ales, să arate mecanismul de gândire de tip sofist pe care se întemeiază formele cele mai virulente ale acesteia. Cartea lui Andrei Cornea, Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan, publicată într-o primă ediție în 1997, se înscrie în această mișcare de reabilitare a raționalismului, a umanismului, a bazei epistemologice
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]