634 matches
-
și totodată era înșelat de lăudăroșeniile acestuia, luând în râs învățăturile noastre a întrebat pe acest pedagog zicând: Ce face acum Fiul teslarului? Iar acesta, fiind plin de harul divin, a prezis ceea ce era să se întâmple în curând: O, sofistule, Creatorul a toate pe Care tu Îl batjocorești, numindu-L Fiul teslarului, pregătește acum un sicriu. Nu mult după aceea s-a vestit moartea acestui impostor (Libaniu) și a fost adus să fie așezat în sicriu. Astfel s-a arătat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
n.m. D.Ș.] nu poate fi redusă la un fenomen modern; este, dimpotrivă, unul european în mod distinct. Deși este adevărat că principiul legitimării în Atena sau Roma Antică se fundamenta pe un apel la tradiție și la zei, filosofii, sofiștii și juriștii au învățat să pună în discuție, în grade variate, această formă de legitimare. Pentru mulți gânditori antici locul legitimității unui tip de societate nu putea fi văzut într-un apel la ceva aflat în afara societății. Mai mult, ar
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
TEREȘTRI Dacă filosofii nu sunt și medici, sigur ei luminează orizontul de intuire, percepere și acțiune al medicilor. Spre deosebire de egipteni, grecii sunt și filosofi, creatori de școli, de sisteme de reflexie. în constelația lor ideatică, senzorialul se unește cu raționalul. Sofiștii speculează la suprafața fenomenelor. Filosofii au dotația profunzimilor: Socrate (469 - 399), Platon (427 - 347), Aristotel (383 - 322) se urmează și completează creator în spațiul fără limite al ideii, al spiritului ordonator. Pytagora (580 - 500)caută adevărul în unu și multiplu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Iași n-avem nici un negustor român, nici unul... Și cu toate astea, toți faliții sunt jidani. Explicați-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel"119. Succesiunea unor replici acuzatoare și justificative parodiază subtil, prin falsitatea argumentelor invocate, certurile sofiștilor caracterizate prin mânuirea acelorași elemente pentru a susține teorii contradictorii: D-na Smith: Așa sunteți voi bărbații! Toată ziua trebuie să stați cu țigara-n gură sau să vă pudrați și să vă înroșiți buzele de 20 de ori pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Justiție), din semidoctism (cum e cazul "pedagogului de școală nouă") sau deliberat de către un "eristician"122 precum Mitică, pot explica mecanismele de producere a comicului de limbaj caragialian 123. Încercănd să răspundă la întrebarea "a fost sau nu Caragiale un sofist?"124, Marta Petreu precizează că în timp ce sofismele sunt apanajul exclusiv al personajelor lui Caragiale, sau "a lui Nenea Iancu cel din agora"125, textele teoretice și corespondența caragialiană sunt impecabile în privința argumentației, ceea ce întărește distincția pe care vrem s-o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
veniturile Bisericii, s-a decretat ca, de atunci înainte, Biserica lui Dumnezeu să nu mai aibă dreptul să hirotonească nici măcar cei mai mărunți preoți decît prin grația și concesiunea suverane!191 86. Mai mult, avocații, care pe la Curți sînt asemenea sofiștilor demagogi într-o populație coruptă, au găsit acest argument unic: "Principalul atrage spre sine accesoriul; iar feudele printre bunurile Bisericii sînt prin-cipalul; așadar, toate bunurile Bisericii trebuie să fie incluse în aceeași condiție a feudelor și să se supună aceleiași
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
s-a putut observa că "atunci cînd principii au vrut să se scuture de orice supunere față de Biserică, ei au devenit adevărați sclavi ai poporului"; și aceasta explică pe deplin toate circumstanțele politice din vremurile noastre. În pofida întunecimii răspîndite de sofiștii inamici ai tronului și împreună cu adulatorii și cu prejudiciile sistematice care au umbrit istoricii moderni, comentatori ai secolului al XI-lea, eu îmi îngădui să fac o reflecție și fac apel la oamenii raționali și cu gîndire profundă care să
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
guvernului, tot contează dacă alegerile au fost sau nu libere, dacă au fost sau nu însîngerate. Putem să presupunem că dacă bătăușii electorali i-ar fi spart lui capul, Sebastian ar fi fost mai sensibil la sînge și mai puțin sofist. Pentru întreaga echipă redacțională de la Cuvîntul, inclusiv pentru Sebastian, în acel moment conta numai un anume fel de sînge, cel... verde. Exact din acest număr, Zelea Codreanu devine colaborator al Cuvîntului și, deci, coleg cu Sebastian; așa că indiferența de pagina
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
a lămuri cauza, autorul prezintă aspecte ilustrative ale efectului. Că versificația nu e poezie "dacă e lipsită de spirit" era o idee exprimată într-un fel sau altul de-a lungul timpului apărută încă din aurora teoriei estetice, de pe când sofiștii greci separaseră, pentru prima oară, planul acustic al cuvintelor de cel al semnificației lor specifice. Vorba aedului trăiește cel mai mult dintre toate, daca limba ajunge cu măiestrie până în străfundul inimii, spunea Pindar la începutul odei nemeene (a IV-a
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
frumosul este tot ceea ce produce plăcere prin intermediul văzului și auzului. Se desprind din aceste două definiri două aspecte distincte ce caracterizează frumosul; cel al utilității frumosului prin adecvație către o finalitate necesară și cel al plăcerii procurate prin Încântarea simțurilor. Sofiștii aveau să supraliciteze acest ultim aspect al frumosului și-l vor afunda În „mâlul plăcerilor”, concepție și atitudine care avea să domine antichitatea până la Socrate, cel ce avea să scoată frumosul din zona plăcerilor Înălțându-l spre zona sufletului, asociindu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
alta sau chiar în interiorul aceleiași societ]ți de-a lungul timpului, nomos-ul se modific]. În opoziție, phusis-ul, de la care deriv] cuvântul „fizic]”, se refer] la ceea ce este imuabil: natur] sau realitate. Deosebirea dintre cele dou] noțiuni a fost folosit] de sofiști pentru a distinge lumea oamenilor de ordinea natural] imuabil]. Pentru sofiști, lumea oamenilor - societatea uman] și instituțiile ei, incluzând credințele morale - era o lume a schimb]rii, a variet]ții, a convenționalit]ții; o lume caracteriz]ț] de nomos mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nomos-ul se modific]. În opoziție, phusis-ul, de la care deriv] cuvântul „fizic]”, se refer] la ceea ce este imuabil: natur] sau realitate. Deosebirea dintre cele dou] noțiuni a fost folosit] de sofiști pentru a distinge lumea oamenilor de ordinea natural] imuabil]. Pentru sofiști, lumea oamenilor - societatea uman] și instituțiile ei, incluzând credințele morale - era o lume a schimb]rii, a variet]ții, a convenționalit]ții; o lume caracteriz]ț] de nomos mai mult decât de phusis. Dialogurile lui Platon arăt] interpret]rile diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
societatea uman] și instituțiile ei, incluzând credințele morale - era o lume a schimb]rii, a variet]ții, a convenționalit]ții; o lume caracteriz]ț] de nomos mai mult decât de phusis. Dialogurile lui Platon arăt] interpret]rile diferite date de sofiști acestei concluzii: Callicles susține c] legile umane sunt un instrument folosit de c]tre cei slabi pentru a riposta în fața ordinii naturale în care cei puternici sunt superiori în mod natural celor slabi. Pe de alt] parte, Protagoras susține c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar și la concepția c] unele reguli sau datorii morale sunt absolute f]r] excepție. îi. Relativism metaetic Disputa dintre relativismul moral și universalism ocup] un loc semnificativ al reflecției filosofice în etic]. În Grecia antic] cel putin unii dintre „sofiști” au ap]rât o versiune a relativismului moral pe care Platon a încercat s] o nege. Platon îi atribuie lui Protagoras, primul mare sofist, argumentul c] obiceiul uman stabilește ceea ce este frumos și urât, ceea ce este corect și incorect. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ocup] un loc semnificativ al reflecției filosofice în etic]. În Grecia antic] cel putin unii dintre „sofiști” au ap]rât o versiune a relativismului moral pe care Platon a încercat s] o nege. Platon îi atribuie lui Protagoras, primul mare sofist, argumentul c] obiceiul uman stabilește ceea ce este frumos și urât, ceea ce este corect și incorect. Este adev]rât ceea ce comunitatea crede c] este adev]rât. (Theaetetus, 172AB; nu este totuși clar dac] chiar Protagoras a pus problema în acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Forță ei conținu] și-a avut mereu r]d]cinile în variația impresionant] în concepția etic] care poate fi g]sit] de-a lungul istoriei și culturii umane. Într-un text antic (Dissoi Logoi sau Argumente contrare; Robinson, 1979) asociat sofiștilor, se scoate în evident] faptul c] pentru lacedaemonieni era bine că fetele s] fac] sport f]r] tunici și copiii s] nu învețe muzic] și scriere, în timp ce pentru ionieni acestea erau niște nebunii. Montaigne a alc]tuit un catalog de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a creierului, care se traduc prin lipsa de identitate și uriașa variabilitate a procesului cunoaștere-conștiință. Iată un spectru de definiții ale subiectivității, care ne conving, cu ușurință, cât de departe suntem de înțelegerea ei. Protagora 3, filosof considerat de Platon sofist, afirma că "frumusețea este în ochii privitorului", deci omul este măsura tuturor lucrurilor; Descartes consideră subiectivitatea ca fiind o "ingenioasă deducție". John Locke o numește o "deducție cauzală". Kant vorbește despre "argument transcendental", Hegel despre "dezvoltare dialectică"; Husserl 4 despre
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
create pe radicalul *per-. Mai e cazul să subliniem ce loc de excepție a putut căpăta acest scenariu lingvistic în viața unui popor ca cel grec? Itineranța grecului, într-o vreme când mijloacele de strămutare erau mediocre, a fost prodigioasă. Sofiștii peregrinau dintr-o cetate în alta, aventurierii politici de tipul lui Alcibiade parcurgeau de mai multe ori într-o viață distanța între Grecia, Asia Mică și sudul Italiei. Coloniștii traversau marea, „roind“ în cele mai neașteptate direcții. Această mobilitate geografică
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
oricărui Sein des Seienden, a „ființei oricărei ființări“.<ref id=”2”>Heidegger, op. cit., p. 46.</ref> Însă peras gândit într-un context atât de abstract - ca limită a corpurilor în general - apare în gândirea greacă doar târziu, la câte un sofist ca Prodicos, la Platon sau la Aristotel. În primă instanță, grecii au gândit limita într-o formă care se situează la jumătatea drumului între intuiție și abstracție, deci ca limită care, deși concretă, nu putea fi experimentată sub forma unei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
scenariul și tiparul scenografiilor publice, precum și teologia imaginii; după cum vom vedea, implicit și o structură asemănătoare a imaginarului colectiv. În cadrul analizei câmpului semantic și conceptual al termenului de oikonomia,20 Marie-José Mondzain urmărește apariția noțiunii încă de la Aristotel și de la sofiști, cu semnificații mai apropiate de accepțiunea modernă a termenului (economie). Discuția pe care am făcut-o la un moment dat, legată de viziunea acestora asupra modului în care, în cetatea antică, se fondează justiția, dreptul și legea, poate fi corelată
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se opunea desconsiderării conceptului de către Platon. Ideea acestuia de "serviciu public" nu avea nimic în comun cu câștigul și cu motivația utilitară. Statutul filosofului-rege de conducător al cetății era complet lipsit de avantajul bunăstării de care beneficiau aristoï din democrația sofiștilor. Totuși, gestiunea oikonomică în cetatea greacă necesita, chiar și la Platon, intervenția umană, pentru a atinge starea perfectă a organizării. Aceasta devine în creștinism punctul de convergență între ceea ce se moștenește din accepțiunea termenului la Aristotel și din cea platoniciană
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de care ontologia se folosește pentru a explica opera. În acest context termenul de lógos fie desemnează cuvântul sau discursul atunci când ne referim la lógoi, fie limbajul sau rațiunea când este dat de o cauză: de exemplu, Platon folosește în Sofistul (263d) termenul de lógos sub formă de idee. Pentru că prin mythos putem vorbi de un mod special de gândire a necunoscutului, transformându-l într-o imagine, și dat fiind faptul că orice imagine conține o idee sau un atribut, atunci
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nici influenței mitologiei și a misticismului. Opera de artă este un construct complex care depășește imitația fără să o elimine - arta este reală. Astfel, imitația conlucrează cu imaginația în procesul de creație într-un mod special. Încă de la Platon, prin Sofistul, abilitățile imaginației, dar și cele ale persuasiunii și decepției au fost asociate cu activitatea sofistului, o asociere care stă la baza teoriei estetice ce activează în virtutea imaginației. Aducerea în existență a artei este posibilă prin intermediul creației sub auspiciul imaginației și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imitația fără să o elimine - arta este reală. Astfel, imitația conlucrează cu imaginația în procesul de creație într-un mod special. Încă de la Platon, prin Sofistul, abilitățile imaginației, dar și cele ale persuasiunii și decepției au fost asociate cu activitatea sofistului, o asociere care stă la baza teoriei estetice ce activează în virtutea imaginației. Aducerea în existență a artei este posibilă prin intermediul creației sub auspiciul imaginației și al inspirației. Orice activitate a imaginației este legată de jocul imaginii în câmpul artistic. Atât
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și prefață de Marian Papahagi, Editura Univers, București, 1977. Peirce, Charles S., Semnificație și acțiune, prefață Andrei Marga, selecția textelor și traducere din limba engleză Delia Marga, Editura Humanitas, București, 1990. Plato, The Republic, Harper Collins Publishers, New York, 1991. Platon, "Sofistul", în Opere VI, ediție îngrijită de Constantin Noica și Petru Creția, introducere la dialogurile logice Alexandru Surdu, traducere, lămuriri preliminare și note Constantin Noica, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Rancière, J., The Politics of Aesthetics, Continuum, New York, 2004. Ricoeur
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]