3,003 matches
-
a lui Ernesto Sábato. Mic și solitar, ghemuit pe o bancă, aștepta trenul. Imaginea aceasta îmi sugera o metaforă pe care acum o propun ca punct de plecare în înțelegerea universului acestui scriitor și a operei sale: UN COPIL MARE, SOLITAR, AȘTEPTÂND UN TREN CARE NU SOSEȘTE NICIODATĂ. Sábato rămâne un copil, care încă mai crede în onoare și credință. Cosmoviziunea sabatiană are la bază căutarea disperată a sensului existenței. L-o fi găsit oare, mă întrebam la finele anului 2006
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
Cum s-a mai remarcat pe drept cuvânt, scrisorile lui Cioran nu conțin surprize. Îl regăsim așa cum îl știm din cărțile sale și din alte, numeroase, confesiuni și exhibări epistolare. A depășit de acum etapa nihilismului radical și avansează, tot solitar, în cea dilematică, a nuanțărilor și reconsiderărilor retrospective. Constantă a rămas acuitatea cu care observă și interpretează lumea vremii sale. De aceea, cred că cea mai interesantă parte din acest epistolar rezidă în comentariile sale asupra actualității politice. Două aspecte
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
naratorului obiectiv. Și ca în orice poveste nesfîrșită, spusă pe voci și pe tonalități diferite, în opera lui Constantin Baciu se găsesc de toate: culori fremătătoare, animale, plante și gîze, copii exuberanți, adunări carnavalești, tîrguri baroce, siluete în disoluție, bătrîni solitari și îngîndurați. Dar această lume nu are identitate și nici statut social, nu este localizată într-un spațiu anume și nici așezată într-un timp determinat, realitatea ei ținînd exclusiv de puterea imaginației și a visului, și nu de resorturile
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
Bologna, spune că 20 de minute de odihnă la fiecare două ore permite să te scoli lucid. Lino Nobili, directorul Centrului de medicină a somnului din Spitalul Niguardia din Milano și Plazzi amintesc că somnul polifazic este folosit de navigatorii solitari, care trebuie să distribuie timpul de veghe. Nobili conchide: Pentru a nu fi expus riscului, este mai bun somnul bifazic: cinci ore noaptea și două ore după prânz''. A dormi peste opt ore poate agrava o depresie în curs, crește
Somnul de opt ore nu mai este esenţial () [Corola-journal/Journalistic/65580_a_66905]
-
multe ori inventat. Romanele lui Juan José Millás s-au bucurat de la bun început de succes în rândul publicului și al criticii, fiind încununate cu importante premii literare. Personajul principal al romanului Două femei la Praga, Luz Acaso, o femeie solitară și enigmatică de 40 de ani, și-ar dori ca Alvaro Abril, tânăr scriitor promițător, să-i scrie biografia. O viață poate fi povestită în cincizeci de pagini sau în cinci sute, și poate începe de oriunde; trebuie doar ca
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
Bratu Iulian Un bărbat savura o cafea la o terasă, când vede pe stradă o procesiune de înmormântare foarte neobișnuită. Un sicriu negru mare era urmat la câțiva pași de un alt sicriu negru mare. Între sicrie mergea un bărbat solitar, cu un câine pitbull ținut în lesă. În spatele lor mergeau înșiruiți aproximativ 200 bărbați. În întregul cortegiu, nici o femeie. Privitorul nu și-a putut stăpâni curiozitatea. S-a apropiat de bărbatul care ducea câinele și l-a întrebat: - Domnule, știu
Bancul Zilei: Ce fac 200 de bărbați la înmormântarea soacrei și soției by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63710_a_65035]
-
programatică de definitiv și prin absența pretenției de exhaustivitate", prin capacitatea sa „de a problematiza realitatea ori de a-i revela fațetele misterioase". E o opțiune temperamentală.Garant al libertății spiritului, speța ar fi similară unei călătorii a unui „aventurier solitar", cu atenția absorbită de frumusețile traseului, aproape nepăsător la atingerea unei ținte: „Substanța revelațiilor sale o vor constitui, implicit, nu concluziile obiective, detașate, austere, ci meditațiile subiective, trăirile personalizate provocate de peripețiile călătoriei". Corect. N-avem nimic de obiectat la
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
filmului unde Sankt Petersburgul devine fundalul nu atât al unei „drame reale" cât al poeziei ei. Orașul a devenit ireal ca o Veneție pustie sau ca Bruges-la-Morte învăluite în matinale cețuri, ca în tablourile suprarealiste unde obiectele există independent și solitar. O mică barcă cu aburi taie apele liniștite ale canalelor Nevei, un tramvai traversează un pod peste Neva lăsând să se vadă în fundal profilul catedralei Sfântul Issac, o locomotivă scoțând aburi denși străbate iernatic pustietățile stepei rusești și, de
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
scurt e drumul cel mai prost, savurarea unui text cerând o desfășurare migăloasă, cu meandre și repetiții, iar nu secvențe lapidare de searbădă eficiență telegrafică. Iată de ce autorul scrie atent și minuțios, având ceva din tacticoasa rutină cu care păsările solitare, atunci când își fac cuibul, își aleg, fir cu fir, paiele. E un meticulos acerb cu prețiozități metamerice, legând fraza bucată cu bucată, ca în vederea obținerii unor polimeri sintactici cât mai lungi și mai ceremonioși. De aceea, fastuos prin preferințe și
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
La un moment dat, m-am mutat într-un cimitir unde am trăit și am meditat continuu. Unii călugări care doresc să cunoască adevărurile lui Buddha fac lucruri ca mine. Unii se duc în adâncul pădurilor și duc o viață solitara. Am incercat sa ma detașez de gândurile mele egoiste și de dorințe, pentru a scăpa de boală și suferința și pentru a mă elibera de ciclul acestei lumi. Cât am stat la cimitir, nu mi-a fost frică deloc de
Site de spiritualitate: E bine să omorâm, atât timp cât credem în Iisus by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63592_a_64917]
-
o radicalizare bruscă a sistemului politic, iar lideri europeni ca președintele Franței,, al politicii toleranței față de migranți. Totodată, diplomatul rus a spus că alianțe militare ca NATO se dovedesc incapabile "să-i protejeze pe europeni de asemenea atacuri ale teroriștilor solitari". Cum se poate lupta cu neonazismul în Europa, dacă în statele baltice acesta este la limită (...)? Dar ce să vorbim de statele baltice? Uitați, în România, președintele Traian Băsescu, pe 22 iunie, anul acesta, la trista aniversare de la atacul Germaniei
Traian Băsescu este acuzat de Rusia de declaraţii profasciste, în contextul atacurilor din Norvegia () [Corola-journal/Journalistic/48014_a_49339]
-
edil al Capitalei. În legătură cu viitorul candidat al PDL la Primăria Generală, Videanu nu exclude un candidat-surpriză, însă acesta se impune a fi capabil să facă echipă cu primarii de sector, care cel mai probabil își vor păstra mandatele. ”Un candidat solitar nu poate să câștige, e nevoie de un candidat de echipă”, a adăugat el. Din punctul meu de vedere, domnul Prigoană poate fi unul din candidați. Rămâne de văzut, trebuie făcute cercetări sociologice”, a mai precizat Videanu, susținând că PDL
De ce este Videanu incompatibil cu o candidatură la Primăria Capitalei? () [Corola-journal/Journalistic/45663_a_46988]
-
îngerul, un fel de zidire de unul singur între meterezele unei limbi pe care o țese în laboratorul propriei minți. O claustrare augustă între pereții unei poligloții aiuritoare, prin iscarea unui joc cu mărgele de sticlă la care autorul participă solitar: o cruciadă cu puțini martori și cu și mai puțini admiratori, fără adepți și, probabil, fără urmași, o cruciadă născută dintr-o dotare de excepție și dintr-o pasiune pe măsură. Concluzia cu care rămîi în urma lecturii este împătrită: 1
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
a lui Mattie. Filmul mi-a amintit de acele povestiri ale lui Sadoveanu unde o viață se găsește concentrată într-o singură întâmplare care-i dă sens, dar care o și condamnă să fie doar acel unic zvâcnet, acel strigăt solitar. După care nu mai e nimic de făcut, nimic de povestit. De aceea personajul dispare, iar posibilitatea reîntâlnirii cu Cogburn este ratată. Practic toate firele care duc la poveste sunt tăiate. Existența lui Mattie este diferită, poartă rochie, amazoana a
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
gonaci, un mistreț mare venea spre linia de trăgători, iar când s-a oprit, grohăind infuriat, tot trupul mătăhăos scuturându-se, l-am văzut prin lentilă, negru, împroșcând zăpada - nu se mai zăriră decât pulberile de nea sburătăcite... Era un solitar. Trei focuri. N-a căzut. Dâra de sânge suia o colină. Cobora o văiugă. Și pielea ca-ntr-o pânză primitivă din secolul XIII. A doua zi, pe înoptat, pe platforma unui tren plin de chiciură, sosit de la Câineni, se
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
unui mistreț. Vânătorii s-au repezit să-l vadă. - Al nostru fuse, Marine?... - țipa strident un oltean, cum țipă oltenii, parcă „din cap”... Nu, nu fuse al lor, - și parcă mă bucurasem. Era tot un mistreț, după mărime... Un mistreț solitar trebuie să moară singur, nevăzut de nimeni. Este legea străveche a speciei lui să moară neasistată de nici un membru al turmei din păduri - și nevăzut... (Reportaj, 1968)
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
existenței sale. Este ca și cum Viorel s-ar despărți de Viorel pentru a duce la bun sfârșit o acțiune mai puțin obișnuită, dar care nu trebuie să-l extragă din cotidian pe celalalt Viorel, tatăl a două fețe. Îi urmărim traseul solitar, precizia cu care-și cântărește gesturile, economia de cuvinte, totul inginerește, fără emoții. Aparent, motivul crimei ține de frustrarea acumulată în timp, insă te poti întreba care este elementul declanșator, ce resort intim îl face să ia decizia de a
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
greșită: „Și dacă nu iubim pe cine trebuie, / dacă trimitem neatenți egloga noastră la o adresă veche”. Stilul moral-aristocratic constituie argumentul pe care acest poet de mare forță care este Nicolae Coande îl aduce în favoarea drumului ales, pe care pășește „solitar în lumina crudă timpului”. Nicolae Coande: Femeia despre care scriu, Tîrgu Jiu, Ed. Măiastra, 2010, 80 pag.
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
sustrag pervertirii: parcurile, de pildă (în speță Lezama și Retiro) sunt zone de suflu despovărat, libere de constrângere, în afară străzilor alunecoase și fatale. Sunt oaze meditative, de aducere aminte, de stocare a memoriei (cu ele sunt înrudite micile spații solitare de pe malul fluviului). Întinse pe suprafețe relativ incontrolabile, ele se opun străzilor supravegheate (parcurse de fapturi somnambule) ori subteranelor obscure. Chiar dacă parcurile primesc, din când în când, în vizită agenți ai tenebrelor și făpturi-capcană (Alejandra) care nu se pot sustrage
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
o elimine. La sfârsit și-a înaintat demisia Reginei ieșind din Parlament în timp ce partidul îi oferea ovație nemaipomenită. În 2003, când soțul ei a decedat, Margaret Thatcher i-a adus un omagiu scriind: „Să fii prim-ministru este o slujbă solitară. Într-un fel, așa și trebuie să fie: nu poți conduce din mulțime. Dar cu Denis nu am fost niciodată singură. Am fost cu un om. Cu un soț. Cu un prieten”. Moștenitori ai ambiției lui Margaret, fiii nu au
Margaret Thatcher, fosta "Doamnă de Fier" a Marii Britanii, a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56475_a_57800]
-
fără vreun semn, fără să bată timid la ușă: „Creierul meu s-a întors din caverne,/ din ceruri, din vite, din mâzgă târzie./ Ceea ce i se mai acordă femeii,/ e o suavă, sumbră onanie.” Benn se simțea și era un solitar eșuat în fenotipul german, tânjind după lumina spirituală a Franței, un tip „marcat și străin: tipul contrar”, așa cum își face simțit chipul în versurile ce poartă semnul exclusului: „Porți semnul de hilot pe față/ și pâine-ți dă vreo meserie
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
băncile, pensionarii care aprind câte un foc cu frunze veștede, sirena unui vapor de la Cheiul Sud, ecoul pierdut al orașului. E ceasul în care totul pătrunde într-o existență mai profundă, mai enigmatică. Dar și mai de temut, pentru ființele solitare care, în ceasul acela, stau tăcute, duse pe gânduri, pe băncile din piețele și parcurile din Buenos Aires. Martín a luat de pe jos o bucată de ziar, o bucată de forma unei țări: o țară inexistentă, însă posibilă. A citit automat
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Fuentes de a limita discursul narativ din romanul Terra nostra, la „pura corporeitate verbală” a scriiturii: „Hârtie și peniță pentru a exista cu orice preț, pentru a impune nici mai mult nici mai puțin decât realitatea fabulei. Fabulă incomparabilă și solitară, căci cu nimic nu se aseamănă și cu nimic nu corespunde, decât doar semnelor lăsate de peniță pe hârtie, realitate fără precedente, fără seamăn, destinată să piară odată cu coala de hârtie pe care există în mod exclusiv.” Iată și un
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
ori celibatari, cu sau fără copii, mai toți căzuți în rutina vieții și roși de frustrări, irascibili sau batjocoritori, niciodată tandri, descoperă singurătatea, de obicei singurătatea în doi, în cuplul conjugal, ori adulterin. Abia, ici și colo, câte o singurătate solitară, dacă se poate spune, de pildă a unui homosexual aflat în căutare zadarnică de afecțiune, sau, mai grav și mai dureros, a unei bolnave pândite de moarte care încearcă încă să se înșele prin mici cochetării. În rest, soți și
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
mai importante ale literaturii române postbelice îl ignoră, în general, politicos. Debutat odată cu Dimov și Mircea Ciobanu, el n-a fost și nu e revendicat nici azi de vreo grupare literară, în pofida unor afinități vremelnice cu grupul oniricilor. E un solitar greu înseriabil, atipic, privit probabil cu suspiciune de criticii pentru care poetul autentic este, în primul rînd, o „natură”. Înrudită, oarecum, cu poezia livresc meditativă a echinoxiștilor Adrian Popescu sau Ion Mircea și, mai pe departe, cu ceremonialurile lui Cezar
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]