542 matches
-
chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele pe parapet și zise: — Ascultă. în apropiere, o lună aproape plină era pistruiată de frunzele din vîrful unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum, ca asentiment pentru schimbare, amuleta libertății și viitorului. Acțiunea declară, până la urmă, ceea ce Pereira nu declarase, de fapt, de-a lungul narațiunii. Această modulare ironică este pregătită de semne mai curând tăcute și obscure, gradată scrutare psihologică a potențialităților somnolente. Senectutea solitară și resemnată așteptase ca invazia juvenilă a unor interlocutori ca Rossi și Marta să forțeze des-inhibarea. Pentru un obișnuit al „realismului socialist” transformarea evazionistului mizantrop și contemplativ Într-un om de acțiune nu putea să nu reamintească standardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fi, prin asumarea imaginarului, reprezentat. Autorul refuză să accepte relația de mutuală excludere Între viață și moarte, ca și Între derivatele lor opuse. Scriind visul unor decedați, mari creatori și gânditori pe care Îi admiră, Tabucchi creează reprezentări ale subconștientului somnolent, animă viața cerebrală, pune la Îndoială capacitatea sau necesitatea minții de a muri”. Reprezentarea devine, În cele din urmă, un joc pe care mintea Îl joacă Împotriva ei Însăși, șansa de a vedea ce este de cealaltă parte a pânzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
prea abstras, care nu asigură contraponderea unei lumi în derivă. Cunoașterea este înțeleasă ca o absorbție până la procesul concret-fiziologic al îngurgitării. Noaptea devine "un nemilos cimitir" imagine a orizontalității absolute. Natura însăși este "o cameră de culcare" în acest univers somnolent. În somn, deci, se primesc vizite (Vizite), în somnul poetului, al fagilor și mai cu seamă al lui Dumnezeu năvălesc personaje aflate în starea de veghe (Nuanțe). Deloc surprinzător, și somnul devine un infern (Schiță pentru infernul meu). Ne este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
adus aminte și de trenciul Ritei, s-a întors să-l pună și pe el la splălat. Rita oftta întotdeauna când deschidea garderobul, spunând mereu că uită să-l spele. Dar în spălătorie Feifel se simți din nou obosit și somnolent. Ca de obicei îl vizită gândul că orice ar face e zadarnic. Dar pentru că trebuia mereu să-i fie pe plac soției se străduia să facă totul perfect. Iubirea pentru Rita creștea parcă în pieptul lui ca un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
era catolic, nu-i așa? Iar acum, că nu mai e, recuperează timpul pierdut, explică un tinerel micuț, cu chipul palid, desfăcând o ciocolată Mars. — Ar trebui să-i spună cineva despre pilula anticoncepțională, zise un alt tinerel, ridicându-și somnolent capul de pe bancă. Te distrezi mult mai bine cu pilula. Presupun că da, aprobă Wilt, dar, din câte-am înțeles eu, există și efecte secundare. Depinde din ce tabără judeci lucrurile, zise un flăcău cu perciuni. Wilt reveni cu greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a umplut buzunarele cu bomboane de salon, deși era vară, și cu bănuți aurii de ciocolată? Dar douăzeci de ani mai târziu am văzut în casa ei aceeași păpușă. Iată, acum, când scriu, e lângă mine: o legăn și, clătinîndu-se somnolent pe birou (ea zicea mereu "biuro"), mandarinul își îngînă melodia metalică, irizată... Acum vreo doi ani scotoceam după un act în bufet. Ai mei țineau chitanțele și procesele- verbale și carnețelele de tot felul într-o veche poșetă stacojie și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neirigat de fluide. Toată îndrăzneala, nebunia și obscuritatea prin care un nou element își face apariția, tot femeilor li se datorează. Puterea superioară, înălțarea la putere - de asta e femeia capabilă. Actele fecunde ale spiritului stau gata încordate în destinul somnolent al femeii. Bărbatul este un subordonat, o derivație. Știindu-l orgolios, femeia îi cedează locul, pentru că n-are ce pierde. Feminitatea ei este cu atât mai puternică, cu cât bărbatul își umflă pieptul... Pentru femeile cu instincte adânci, bărbatul viril
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
abia dacă putea s-o priceapă. Trăia tot așteptînd acea odraslă, care avea să fie o fată, asemenea orașului, și căreia urma să-i Închine toată dragostea cu care Dumnezeu Îi Îmbătase inima. Uneori, Jacinta se Întreba dacă pacea aceea somnolentă care Îi devora zilele, noaptea aceea a conștiinței, era ceea ce unii numeau fericire și voia să creadă că, În infinita sa tăcere, Dumnezeu Îi răspunsese, În felul lui, la rugi. Penélope Aldaya se născu În primăvara anului 1903. Pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
este ocupat de cutii de lemn și ambalaje, astfel că membrii echipajului își înghesuie hamacele pe unde pot. Jonathan ajunge lângă motor. Echipajul alcătuit dintr-un căpitan tăcut și un trio de marinari de punte, murdari de funingine, își urmărește somnolent pasagerii, iar fochistul mai aruncă din când în când câte o lopată de cărbuni în foc și atinge ușor sticla aparatelor de măsură. Câțiva membrii ai clubului au venit să-i conducă și când Nelly o ia în susul râului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
crease un zid de jur împrejur. Dintr-odată se gândi că ar putea să aibă o gripă, o gripă puternică, așa, să aiureze de febră, să zacă în pat câteva zile, să i se dea supă de pasăre iar ea, somnolentă, să perceapă din când în când prezența părinților, îngrijorarea lor, neputința și somnul s-o târască de-a lungul mai multor zile. Deja își simțea coloana vertebrală scuturată de frisoane. Să fie febra? Febra comandată, dorită de creier? Nu, astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
extracomunitarului“ marginal, a străinului care-și trage valiza după el pe străzile exilului. În această valiză, la fel ca eroii lui Samuel Beckett, personajul lui Gabriel Chifu își duce cu sine propria viață. Revolta străinului este un refuz „trist și somnolent“ al trăirii, venit mult prea târziu, un refuz al încercării mecanice de a rămâne nu în viață, ci în „sub-viață“. Aflăm din romanul lui Gabriel Chifu că singurătatea este reeditată continuu, are mereu o „ediție“ nouă, fiindcă „singurătatea proliferează, mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
de delicate. Era fată în casă undeva (acolo îi vizitasem, în odăița ei, unde trăiau împreună). - Da ce-a făcut? îl întreb eu pe Nilă, nu prea curios, cu gândul să nu mă duc. Nilă parcă nici nu mă auzi. Somnolent și cu un aer pierdut, copleșit de gânduri, uită să-mi răspundă. - Ce-a făcut, măy Nilă? - Ei, ce să facă, spuse el deodată îmblînzit. Înțelesei. Ilie era frati-său, nu făcuse nimic, îl ierta. Totuși ceva se întîmplase. - ...S-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
altceva decât pantofii Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet, care masca fereastra dinspre apus a clopotniței, am surprins, parcă, zvâcnind, penisul somnolent dintre coapsele arămii, ale tânărului fără cap. În splendida dimineață de Septembrie, în care venisem să-mi iau rămas bun înainte de plecare, Egon mă întâmpină să-mi spună nepăsător și simplu, că Hilda mă așteaptă alături. - Pentru ce? întrebai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
florile frumoase pe care i le-am trimis În fiecare dimineață, - pentru mine, - Mi-au fost o bucurie pe-o canava de vis, Lipsită de-așteptări, lipsită de mai bine. O văd la clavecin cum descifrează note, Sau cum trezește somnolente flori, - Capitolul de dragoste al meu cu Lizelote Vreau să rămână pulbere de aur mat, pe nori. Îi stăruie, cucernic, pierdute mirodenii, În păr și mai ales, aproape de urechi, - E un miros de biblie rămasă de milenii, E-aroma cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i-ar fi putut trezi pe păgînii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să-și slăvească zeitățile păgîne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai ales de spectatori. * Huiduielile și încăierările de pe stadioane nu au nici o legătură cu spectacolul sportiv; doar cu educația. * Unii calcă în străchini, alții calcă în gropi, dar toți te calcă pe nervi. Starea de veghe poate fi și una somnolentă. * După ce a terminat clasa întâi, s-a apucat de scris abecedare; în clasa a doua - cărți de citire; abia în clasa a patra și-a dat seama că alfabetul trebuie învățat în întregime. * În acest tablou, autorul nu a vrut
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
primul rând politic: el trebuie să elibereze poporul din robia romană. Exasperat de pasivitatea lui Isus, Iuda hotărăște să-l provoace, să-l mobilizeze și pentru aceasta îl dă pe mâna Sinedriului. Intenția lui era de a-l face pe „somnolentul”, pe „liricul” Isus să-și dovedească mesianitatea. Dar s-a înșelat. Isus a preferat moartea pe cruce revoluției naționale. Această imagine a unui Iuda patriot, înșelat în așteptări devine recurentă în literatura modernă. M.G.: De ce se vrea acum reabilitarea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fac nimic, răsfoiesc cărți, le aduc pe pat, mănânc mere tăiate cu cuțitul, sorb cu poftă iaurturi degresate (0,1% grăsimiă, mă simt pierdut, fără continent de bază, fără părinți, fără prieteni, fără iubită, fără ibric, fără nasturi la prohab, somnolent în pijama, undeva, în provincie. Într-un orășel viclean și vicios, acolo, la răsărit de Eden, vorba lui Steinbeck, adormit de vraja vechilor lecturi reamintite de-un abur subțire, trecător, de luciditate matinală... În colțul ocrotit de arșiță și scorpioni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de la adorația păgână a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i‑ar fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să‑și slăvească zeitățile păgâne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care‑o Îngâna Întruna În sinea sa, abia mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord, În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
apariția aceasta de dresor al micilor animale care eram, înarmat până în dinți cu un sarcasm rece, la pândă, pentru a reprima pe loc orice înmuiere a atenției și a disciplinei - și valetudinarul Ion Antonescu, cu lecțiile lui impersonale, clasele lui somnolente? De la început ne-a luat în mână, ca o plasmă amorfă, să ne dea figura voită de el. Maculator, caiet de teme pe curat, caiet de extemporal, abonament în masă la Gazeta matematică! De nu - 1 la catalog și lungă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
explici, profiți de o licărire de compasiune. Uneori frica ațipește sau obosește. Deh, oamenii au slăbiciunile lor. Nu sânt absoluți ca pustiul. Pustiul nu iartă, nu uită și n-are momente de slăbiciune. El e orb și implacabil. Un călău somnolent și necruțător care n-are nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pilat sau de a se arăta uneori mărinimos. Te ucide ca pe o gânganie fără să-ți dea nici o importanță. În pustiu nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Domnul J.L.B. Matekoni puse jos cutia cu scule la intrarea în baracă și împinse ușa prudent. Era precaut fiindcă astfel de locuri erau preferate de șerpi. Dintr-un motiv sau altul, șerpilor le plăceau mașinăriile și nu o dată descoperise șerpi somnolenți, încolăciți în jurul vreunei piese a aparatului la care s-a întâmplat să lucreze. De ce făceau asta, habar n-avea; e posibil să aibă o legătură cu căldura și mișcarea. Oare șerpii visau la locuri speciale anume create pentru ei? Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]