1,605 matches
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII Autor: Ionel Cârstea Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Soneria zbârnîi puternic în biroul secretarei. Femeia a sărit de pe scaun și-a așezat cu palmele fusta, apoi într-un gest de cochetărie și-a potrivit cu mâinile eventualele fire de păr rebele. A băgat, destul de speriată, capul pe ușă, semnul directorului
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
cireș, lângă măsuța de ceai, încercând să revizuiască proaspetele contracte. Strecura mecanic între buze câte un biscuite de orez, care se înmuia delicios cu fiecare gură de ceai aromat, în momentul în care auzi gong-ul, sunetul profund care înlocuia soneria de la intrare. Privi ceasul. O oră teribil de nepotrivită pentru o vizită neanunțata. Își adună marginile halatului, lega cordonul și își strânse părul în creștet, fixându-l cu un ac lung ornamentat cu un cocor în zbor. Aruncă o privire
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
am luat pastilele... - Păi vezi....!? Așa te vreau... Vorbește deschis...Îți fierb un ou moale sau ai alte preferințe ? - Știu eu...!? Mănânc ceea ce mănânci și tu... - Bine, răspunse Elena și dădu să iasă, dar se opri în prag la auzul soneriei telefonului. Abia atunci își dădu seama că Radu aștepta telefonul de la Cocoș și începu să aranjeze patul pentru a putea asculta convorbirea, însă la un semn al acestuia ieși, zicând pentru sine „Ce ți-e și cu bărbații...!” Merse în
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350475_a_351804]
-
Intră în bucătărie și stă o clipă pe gânduri, se uită în frigider, realizează că are mâncare pentru prânz și apoi își ia goblenul și începe să coase. Este de altfel singurul lucru care o destinde. Deodată tresare la auzul soneriei telefonului fix. -Alo...Tu...!? Hai, că nerăbdători mai sunteți.... Cum de ce ...? A sunat și Gigi adineauri...Ai dreptate...Abia acum realizez că ești la serviciu...A, tu ești în concediu...!? Aseară nu mi-ai spus...Ai dreptate, aveam probleme mai
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350475_a_351804]
-
pat, să citesc câteva rânduri până mă va prinde somnul, întrerupt așa de dimineață, pentru pescuit. Ascultam în surdină și muzica ce se revărsa din difuzor, chinuindu-mă să înțeleg ce vrea să spună Dostoievski în Demonii. Deodată, am auzit soneria telefonului din living. Cine putea să mă caute la acea oră? Uitasem, pe moment, de întâlnirea matinală de la malul marii. Era Miruna, care își cerea scuze că nu a mai dat telefon, văzând cum este vremea de rea și potrivnică
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
a stins. La vorbe încă te simți tare Doar la mers mă obosești Te lupți cu viața în continuare La greutăți mai și zâmbești. Bunicule, te strigă nepoțelul În suflet simt o bucurie Dar în pieptu-ți clopoțelul Alarmă dă o sonerie. E bine anii să-i aduni Să râzi de tot ce-a fost S-ajungeți și voi bătrâni Îndeplinind al vieții rost. 19 ianuarie 2001 Referință Bibliografică: La aniversare / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 338, Anul I
LA ANIVERSARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351378_a_352707]
-
o prospețime a imaginației incontestabilă și o percepție acută a materialității răvășite: "Lângă dragostea mea, unde-aș vrea să te știu,/ Cresc mărăcinii-ndoielii, neliniștea sură adie,/ Dar visul te mai caută încă, înduioșător de inutil și târziu,/ Ca o sonerie ce plânge într-o casă pustie...". Tensiunea lirică vine din revelația pe care Doru Moțoc o alimentează cu nostalgii. Stampele lirice au o pregnanță, poetul reușind să concentreze amănuntele în imagini emblematice. Doru Moțoc e un poet cu multe disponibilități
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
amplasată pe plaja din Saturn, în dreptul bufetului Semiramis. Într-o zi de vineri, mi-am făcut program de mers pe mare, culcându-mă mai devreme decât de obicei și având totul pregătit pentru a doua zi. În noapte, se auzi soneria ceasului deșteptător, spărgând liniștea zorilor. Era ora trei și jumătate. Cu ochii lipiți de somn, am încercat să mă despart de îmbrățișarea plăcută a pernei și să mă grăbesc spre bucătarie. Am aprins aragazul, am umplut ibricul cu apă, l-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
pe mine, tocmai astăzi când mi-a căzut o lucrare dentară și văd toate lucrurile duble?! Dragă domnule Sebastian, Am primit mesajul pentru care rămân recunoscătoare. A sosit într-un moment mai puțin fast al vieții mele mărunte, împărțită între soneria deșteptătorului, condică și grija de a nu mă întoarce acasă cu sacoșa goală.Teroarea cămării stă permanent ca o sabie a lui Damocles deasupra capului meu. Ne-am dorit o libertate la care, iată, am ajuns dar trăim mai rău
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
teme că acolo se înregistrează datele de stare civilă... Trebuie să fiu serios. In caz că, ... ne orientăm la fața locului". - Alo! Ștefan Nicolae... Sărut mâna, doamnă!... Da, notați, vă rog... Mulțumesc, sărut mâna! A deschis la primul sunet al soneriei și a închis imediat ușa după ce ea a intrat respirând sacadat. - Am urcat aproape în fugă. Nu m-a văzut nimeni... - Sărut mâna, doamnă! Oricum, nu locuiți în zonă, a încercat el să diminueze teama insinuată de doamna Mia. Luați
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
Cel Bun! Sunt în vacanță. Vacanța de iarnă. Nu e zăpadă afară...doar frig. În casă e cald și bine. Nimeni, dar absolut nimeni nu-ndrăznește să-mi tulbure somnul! Mi-am închis telefoanele, am tras jaluzelele, am decuplat interfonul, soneria...Am atins din nou recordul de 52 de ore de somn...cu mici întreruperi (urgențe fiziologice)! Altfel, liniște și pace! Deschid languros ochii. Mă izbește imaginea găurilor din tavan (urme ale încheierii magicului partaj de 3 ani și jumătate, încheiat
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
fiicelor, colegelor de birou, “băieții” se întrec în a stoarce muzelor și ultima văpaie de inspirație, plină de pasiunea Olimpului. Ce oglindă fermecată? Mă simt regina neîncoronată a tuturor visătorilor! Mă ridic din pat cu aerul unei dive. Deschid interfonul, soneria, care, culmea: țârâie insistent. Nuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!! Mă uit pe vizor: vecina de la 2. “Vă aștept la cafeluță. E gata!” Cum să refuzi așa o invitație drăguță? Și-acum, surpriza! Pe masă mustăceau sendviciuri calde...mmmmmm...o bunătate! Mă ciupesc! Nu, nu
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
pe unul treceau călăreți cu săbii flămânde, pe altul câmpuri cu burta ghiorțăind de speranțe, la mijloc fum, ceață în vârf doar blocuri, mall-uri, sedii de bănci înclinau copacul într-o parte și-n alta, ca la un cutremur. Soneria țipă ca un strigăt deschise buimac ușa „nenea îmi dai și mie 50 de bani ?” zice un puștiulică vrând să intre în ramă Doar sânii țărăncii respirau adânc pacea izvorâtă din istoria îmbrăcată decent , cu picioarele goale cu ía curată
ATELIERUL de TEO CABEL în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351111_a_352440]
-
scoate la muncă voluntară, nu te scoate când vin... cucii ăia mari în limuzine negre și cu sirenă. Domnești, nu alta. (Către public): Ăsta da, cuc fericit Sărmanul de el! Nu eu Cucu. Cu-cu! Eu cu-cu! Se aude soneria. CUCU: Da, mamăă!... A venit tovarășa noastră de la serviciu (deschide ușa soției). DOAMNA CUCU: (Îmbrăcată tinerește, fustă nu pantaloni, se apleacă și-și sărută soțul pe frunte. Cucu se comportă ca un motan alintat): Ce mai faci măi Cuculeț? Ți-
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
Alții dădeau vina pe ea că a devenit rea de muscă tocmai acum când trebuia să se cumințească. Alții că musafirul e de vină, dacă se grăbea și el un pic, scăpa de belea. DOAMNA CUCU: Amuzant,amuzant. Se aude soneria. Cucu tresare speriat. Se dezmeticește, vrea să pornească glonț spre ieșire dar îl oprește autoritar soția care apoi iese din scenă. Se aude în sottovoce un dialog galant purtat cu un bărbat, în vervă. Râs spumos. Cucu fierbe. Doamna trece
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
intenționăm să devenim mame în viitorul apropiat. În viitorul foarte apropiat. Ințelegi? Cucu: Păi dacă vrei să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros. Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă și mai deretică puțin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide ușa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din față a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din față atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de catifea de vreo doi
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
prin dulapuri. Găsi o sticlă de coniac și își turnă o porție considerabilă pe care o dădu pe gât deodată. Și-l umplu la loc și se întoarse pe canapea. "Ce tâmpit!" mormâi continuu ca o "moară stricată". "Ce tâmpit!". Soneria de la ușă îl scoase din această stare "euforică", sau mai bine spus, "cinică", un cinism bolnav, incurabil. Chiar aproape fără să-și dea seama, sau poate doar așa vroia el să creadă, își făcu planuri cu averea inexistentă a lui
MOŞTENIREA I (PARTEA A DOUA) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352043_a_353372]
-
pat, să citesc câteva rânduri până mă va prinde somnul, întrerupt așa de dimineață, pentru pescuit. Ascultam în surdină și muzica ce se revărsa din difuzor, chinuindu-mă să înțeleg ce vrea să spună Dostoievski în Demonii. Deodată, am auzit soneria telefonului din living. Cine putea să mă caute la acea oră? Uitasem, pe moment, de întâlnirea matinală de la malul marii. Era Miruna, care își cerea scuze că nu a mai dat telefon, văzând cum este vremea de rea și potrivnică
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
nu mai fiți așa modest. Sunteți un bărbat șic. De ce nu v-ar deveni interesantă relația unei cu o altă femeie alte femei cu în actuala dumneavoastră situație? Georgeta Zbihli a rămas fără răspuns, deoarece se auzea pe hol deja soneria care îi invita să-și ia fiecare catalogul și să se îndrepte spre clasele unde aveau ore. Cei doi colegi mergeau la clase aflate pe același etaj și hol, așa că și-au Acestea fiind alăturate, au avut timp să-și
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
etaj și hol, așa că și-au Acestea fiind alăturate, au avut timp să-și propus propună să reia dialogul după terminarea orelor. La terminarea cursurilor, cei doi colegi, mergeau alături, liniștiți, spre casele lor. Încercau să reînnoade discuția întreruptă de soneria care-i invitase la ore, purtată lângă fereastra deschisă în ciuda frigului de afară. Le venea destul de greu să revină la acele probleme personale și de familie, așa că mai mult dezbăteau noile modificări ale Legii învățământului. - Domnule profesor, este impardonabil ce
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
unde își avea sediul mina, s-a dus întins la apartamentul său să-și vadă soția. Ajuns în fața ușii apartamentului a scos cheile fără să observe că nu mai era broasca yalle pentru care avea el cheile! Apăsând pe butonul soneriei a auzit o alta melodie. Atunci cineva a ieșit în ușa apartamentului, a apărut un bărbat întrebându-l pe cine caută. Inginerul a rămas și mai surprins! Acesta era apartamentul lui. Omul din ușă i-a spus că de ceva
CAZUL INGINERULUI PARDOS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354874_a_356203]
-
se află, în acel moment, nu mai puțin de opt tone de benzină cu cifra octanică 90. După ce elevul a executat ordinul, l-a trimis în post atenționându-l să fie atent și la telefon. Instalasem nu de mult o sonerie în afara clădirii, care să fie conectată numai pe timpul nopții... Am ascultat uimit întreaga relatare a plantonului fără să-l întrerup. Încă mai era emoționat, dar nu a uitat nici un amănunt. M-a edificat perfect. Aveam senzația că văd tot ce
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355405_a_356734]
-
285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Tempora E mult de-atunci, se-nvolburară anii ... Nostalgic fremătară lung platanii, Trecu un secol, ori poate mai mult Cu iureșul năvalnic și tumult? Strigam de se-auzea la șapte case, Când soneria nu se inventase. În geamuri aruncam cu pietricele - Clipeau pe cer puzderie de stele. Și s-au ascuns adânc în amintire Frumoșii ani cei plini de strălucire. Erau frumoși și nici nu am știut Decât acuma, după ce-au trecut
TEMPORA, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355450_a_356779]
-
Camembert, vinuri aspre, pentru bărbați, și dulci pentru gagici - luați și serviți-vă, iubiților, eu n-am chef să stau toată noaptea la bucătărie, cafeaua e gata, își ia cine vrea de la bucătărie ... Și în clipa aceea s-a auzit soneria de la ușă. De emoție, inginerul Marcu i-a pus mîna pe genunchi Adelinei și a strîns-o ușor, ca pentru a-i atrage atenția. Gabriela a fugit să deschidă. Pupături pe hol, un mormăit, țipetele gazdei. Cînd l-a văzut, Adelina
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
până aici, în bucătărie, unde rămâneau amândoi aproape toată ziua, așteptând cu sufletele împietrite. Vorbeau rar. Comunicau doar din priviri, atunci când nu foloseau batistele pentru a șterge lacrimile ce curgeau adesea din ochii lor uscați, secătuiți de atâta plâns. Când soneria telefonului a spart liniștea din încăpere, au sărit amândoi odată în picioare și se uitau speriați unul la altul. După câteva clipe în care ochii păreau a le ieși din orbite, s-au repezit amândoi la telefon să-l ridice
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]