3,952 matches
-
Remodelată-n sonuri opulente. // Vibrația uman-fundamentală, / Armonicile cele mai frecvente / Se întrețes în glasul cu accente/ Purificate-n suflet de vestală. // Aș vrea să sorb minunea etalată / În cântecul ce arde și desfată, / S-o torn apoi în tomuri de sonete. // Atunci, de-a pururi n-ar fi poezie / Mai pură n rezonanțe și mai vie, / Ce cu magia artei să te-mbete.“ Autorul prefeței, Radu Cârneci, recurge și el la limba de lemn a poeziei pentru a proslăvi sonetul: „Se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de sonete. // Atunci, de-a pururi n-ar fi poezie / Mai pură n rezonanțe și mai vie, / Ce cu magia artei să te-mbete.“ Autorul prefeței, Radu Cârneci, recurge și el la limba de lemn a poeziei pentru a proslăvi sonetul: „Se știe că sonetul este numit cununa de aur a poeziei... Venind din Evul Mediu, cu împlinirile excepționale din Renaștere și până în zilele noastre, sonetul a împodobit cu glorie fruntea unor mari inspirați... [ei] au creat capodopere în această formulă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a pururi n-ar fi poezie / Mai pură n rezonanțe și mai vie, / Ce cu magia artei să te-mbete.“ Autorul prefeței, Radu Cârneci, recurge și el la limba de lemn a poeziei pentru a proslăvi sonetul: „Se știe că sonetul este numit cununa de aur a poeziei... Venind din Evul Mediu, cu împlinirile excepționale din Renaștere și până în zilele noastre, sonetul a împodobit cu glorie fruntea unor mari inspirați... [ei] au creat capodopere în această formulă aproape divină...“ Într-un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prefeței, Radu Cârneci, recurge și el la limba de lemn a poeziei pentru a proslăvi sonetul: „Se știe că sonetul este numit cununa de aur a poeziei... Venind din Evul Mediu, cu împlinirile excepționale din Renaștere și până în zilele noastre, sonetul a împodobit cu glorie fruntea unor mari inspirați... [ei] au creat capodopere în această formulă aproape divină...“ Într-un limbaj similar îl ridică în slăvi pe Vasile Mustață, „colegul nostru întru preocupări lirice“, angajat în „truda superioară a poetului slujind
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2001) sunt cadavre de poeme, nu poeme. De ce? Pentru că un poem există exclusiv prin emoția pe care o provoacă. Fără emoție, el nu mai este poem, ci un text mort, a cărui studiere devine irelevantă. Să recitim împreună un cunoscut sonet al lui Eminescu, Afară-i toamnă...: „Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; / Ci tu citești scrisori din roase plicuri / Și într-un ceas gândești la viața toată. // Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri, / N-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri, / N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; / Dar și mai bine-i, când afară-i zloată, / Să stai visând la foc, de somn să picuri...“ Ne oprim aici cu transcrierea sonetului, pentru a conveni că primele două strofe au și creat o atmosferă afectivă, un amestec de abandon și nostalgie, care constituie chiar esența poemului. Mariana Neț analizează însă poemul fără esența lui, adică poemul fără poem. Și iată cum: „Strofa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un neinițiat îl sperie poate caracterul greu inteligibil al comentariului, dar nu aceasta e problema. Comentariul devine ușor inteligibil, după însușirea terminologiei specifice semioticii, dar nu devine și relevant. Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra rămășițelor pământești ale sonetului eminescian. Noi preferam să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului. Ca la polit ´ ie În ultimii ani, Viorica Nica-Nedeșan a publicat (la o editură din Câmpina, Dacia Felix) mai multe volume de „antrenare a creativității elevilor“ în studierea, interpretarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu aceasta e problema. Comentariul devine ușor inteligibil, după însușirea terminologiei specifice semioticii, dar nu devine și relevant. Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra rămășițelor pământești ale sonetului eminescian. Noi preferam să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului. Ca la polit ´ ie În ultimii ani, Viorica Nica-Nedeșan a publicat (la o editură din Câmpina, Dacia Felix) mai multe volume de „antrenare a creativității elevilor“ în studierea, interpretarea, evaluarea etc. creației literare. Intenția este bună, întrucât manualele de literatură
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a publicat-o nu demult - Sufletul bolnav de carte, Amurg sentimental, București, 2006 - sunt expresia unei iubiri romanțioase față de fiecare autor supus atenției. Despre obscura poetă Valeria Manta Tăicuțu, Miron țic scrie impresionat până la lacrimi: „Poeta trudește la alcătuirea fiecărui sonet, așa cum rândunica își construiește cuibul, sub o streașină de casă.“ În aceeași stare de spirit este caracterizată cartea unei poete la fel de puțin cunoscute, Mariana Sperlea: „Poemul Mariei poartă-n el acea sfântă durere de mamă, iar încărcătura sa se bazează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Filip al IV-lea, stăpânul nostru, și favoritul lui, contele de Olivares, Îi apreciau, ca tot Madridul, versurile izbutite, nu-i mai puțin adevărat că nu le plăcea să fie ținta lor. Așa că din când În când, după apariția vreunui sonet sau a unor strofe quintillas anonime În care toată lumea recunoștea mâna poetului, gărzile alguazili și poterașii prim-magistratului corregidor dădeau o raită pe la taverna, sau la domiciliul, sau la locurile de sporovăială pe care le frecventa, ca să-l invite respectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din cap. Căpitanul Alatriste Îl privea pe don Francisco, zâmbindu-i larg și melancolic; poetul Îi Întoarse zâmbetul, pe când Dómine Pérez, lăsându-se păgubaș, se concentră asupra tămâiosului său Îndoit cu multă apă. Dar acum poetul se dezlănțuise, recitând un sonet pe care Îl relua din când În când: Privit-am zidurile țării mele, cândva semețe, acum năruite... Apăru Caridad Lebrijana adunând stacanele goale de pe mese și cerându-le tuturor să fie mai calmi, Înainte de a se Îndepărta cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rușini, asta da, am avut cât să dăm și la alții. Numai că uite cum se-ntâmplă: trece niscai timp și vine careva, se uită la un tablou de Diego Velázquez, aude niște versuri de Lope și Calderón, citește un sonet de don Francisco de Quevedo și-și zice: bun, iată că ceva tot a rămas, Înseamnă c-o fi meritat strădania. Dar să revenim la ale noastre. V-am povestit că știrea cu aventura s-a răspândit ca scânteia prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de Castilla, așa că protocolul veghează cu strășnicie asupra lor. Mă Îndoiesc că vor fi lăsați măcar o clipă singuri, nici ca să zică un „Ave Maria“, darămite să-și șoptească vorbe dulci... Întorcându-mă acasă, mi s-a năzărit Începutul unui sonet: Veni Wales, pe infantă s-o pețească, năzuind la mâna ei regească, biet leopard neștiind că pentru-acel odor nu Îndrăzneț se cade-a fi, ci răbdător. Cum ți se pare? Álvaro de la Marca Îl privi Întrebător pe Alatriste, care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
este să-i faci de hac... Se Întorsese ca să-l privească fix pe interlocutor. Ai prins situația? Mă bucur. Iar acum, căpitane Alatriste, ți-am acordat prea mult timp și am alte treburi de făcut; printre acestea, să-mi termin sonetul. Așa că vezi-ți de viața ta. Și Dumnezeu să te aibă În pază. Întregul Madrid era Într-o sărbătoare continuă, iar curiozitatea populară transformase Casa cu Șapte Hornuri Într-un pitoresc loc de pelerinaj. Grupuri de curioși urcau pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o pană În cerneală au chemat muzele În ajutor ca să imortalizeze aventura și să-l lingușească pe monarh, comparându-l când cu Jupiter aruncând fulgerul, când cu Tezeu omorând taurul care pustia câmpia de la Maraton. Îmi amintesc că foarte cunoscutul sonet al lui don Francisco Începea așa: Omorându-l pe răpitorul Europei, pe care o stăpânești, monarh iber... Ba până și marele Lope a scris, adresându-i-se cornutei Împușcate de mâna suveranului: Soarta ți-a fost prielnică și foarte nefastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
are-n față și-n spinare câte-o gâlcă deloc mică? Gheboșică. Versurile acestea circulau pasămite anonim, dar toată lumea știa perfect cine le compunea cu cea mai rea intenție din lume. Bineînțeles, atacații ripostau la rândul lor, așa că ploua cu sonete și terține; Încântat, don Francisco, la largul lui, Își citea producțiile În locurile de clacă, ascuțindu-și pana și muind-o În cea mai caustică fiere cu care era Înzestrat din plin. Și dacă nu era vorba de Góngora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
clinchet de oțeluri, În spatele Îngrăditurii călugărilor Recoleți, de o asemenea manieră Încât atât presupusul Încornorat cât și amicul lui, după ce și-au vindecat tăieturile primite imparțial, s-au apucat de citit proză și n-au mai pus mâna pe un sonet În tot restul vieții lor. În dimineața aceea, pe treptele de la San Felipe, tema conversației generale era principele de Wales. Și infanta. Pălăvrăgeala curtenească era pigmentată cu știrile referitoare la războiul care reizbucnise În Flandra. Îmi amintesc că soarele strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
teacă se Întoarse cu spatele, odată cu Buckingham, dezinteresându-se suveran de mersul evenimentelor, În aplauzele unui public entuziasmat de spectacol. Pe don Francisco de Quevedo Îl lăsară să plece din ordinul personal al regelui, căruia pesemne Îi plăcuse ultimul lui sonet. Din cei cinci spadasini, doi scăpară În vălmășagul intervenției, pe unul Îl purtară pe sus fiind rănit destul de grav, iar doi fură arestați odată cu Alatriste și aruncați Într-o celulă de lângă a lui. Plecând cu Saldaña dimineața, căpitanul trecuse prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
numere de echilibristică nemaiîntâlnite. Momentul de vârf era mersul pe un fir de păianjen. Traversa, la nivelul etajului șapte, un bulevard! S-a crezut că e vorba de un fir de oțel. Veșnicele atacuri ale incapabililor. Mezinul compunea poezii. Numai sonete. Pe la cinci ani, avea publicată o plachetă. Criticii erau derutați și insinuau că versurile erau gândite de către altcineva. Pentru a se lămuri definitiv lucrurile, micul bard a fost încuiat într-o cameră, urmând a improviza pe trei teme date. Mezinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
teme date. Mezinul s-a speriat și a început să plângă, dar când i s-a spus că dacă termină repede, va ieși la joacă, s-a învoit. După nici un ceas, a bătut la ușă. Mai neelaborate, fiindcă se grăbise, sonetele erau totuși mai frumoase ca niciodată. La șase ani, avea scrisă o epopee. Un fel de basm în versuri. Vreo cincisprezece mii. La nouă ani a refuzat să mai aștearnă un rând. Zicea că nu mai poate. Nici bătut. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fel de înclinații pentru astfel de îndeletniciri. De altfel, pictura nu a fost pentru mine o mare pasiune, ci doar un mod particular de a-i chinui pe ceilalți doi. Pentru că Mijlociul își dorea enorm să picteze și să compună sonete. Un antitalent. În sfârșit, Mezinului i-ar fi plăcut grozav să se balanseze pe un fir de păianjen, traversând peste capetele oamenilor dacă nu un bulevard, măcar o uliță. Și, în aceeași măsură, să picteze așa cum numai eu știam. Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ne arăta cum se merge pe sârmă, dar și lui îi venea din ce în ce mai greu. Eu îl învățam să picteze. Parcă o făcea cu gheara, dar fiindcă îi lăudam progresul, se dovedea nespus de perseverent. Mezinul ne arăta cum se scriu sonete. Aiurea. Îți venea să-l strângi de gât, auzindu-l cum tot îi spunea Mijlociului că va ajunge un poet genial! Mijlociul genial! Separat - scârba! -, a încercat să mă asigure de același lucru. Trei Shakespeare! Ce mai, ne-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dintre cele două războaie mondiale (Vasile Militaru & comp.): "Înduioșat, zîmbea bunicu-ntr-una/ Și-mi oglindea din vremuri dispărute,/ Icoane duse pentru totdeauna.// Azi în ciardac... poveștile sunt mute.../ Eu singur stau când iese noaptea luna,/ Și plâng... visând la vremile trecute..." (Sonet, p. 611). Tot sonete, dar de infinit mai multă delicatețe scrie Mihai Codreanu. Schizofrenia profesională, specifică existenței actorului este splendid scoasă în evidență în sonetul Actorul, pus sub semnul unui citat din Shakespeare: What's Hecuba to him, or he
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
mondiale (Vasile Militaru & comp.): "Înduioșat, zîmbea bunicu-ntr-una/ Și-mi oglindea din vremuri dispărute,/ Icoane duse pentru totdeauna.// Azi în ciardac... poveștile sunt mute.../ Eu singur stau când iese noaptea luna,/ Și plâng... visând la vremile trecute..." (Sonet, p. 611). Tot sonete, dar de infinit mai multă delicatețe scrie Mihai Codreanu. Schizofrenia profesională, specifică existenței actorului este splendid scoasă în evidență în sonetul Actorul, pus sub semnul unui citat din Shakespeare: What's Hecuba to him, or he to Hecuba? Versurile care
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]
-
sunt mute.../ Eu singur stau când iese noaptea luna,/ Și plâng... visând la vremile trecute..." (Sonet, p. 611). Tot sonete, dar de infinit mai multă delicatețe scrie Mihai Codreanu. Schizofrenia profesională, specifică existenței actorului este splendid scoasă în evidență în sonetul Actorul, pus sub semnul unui citat din Shakespeare: What's Hecuba to him, or he to Hecuba? Versurile care urmează sunt o excelentă definiție a condiției actorului. Și, element important, ele aparțin unui actor și poet născut în anul 1876
Între Calliope, Erato și Thalia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8050_a_9375]