5,168 matches
-
de păr cade în apă, fără măcar ca mâna ei să-l fi atins. Sunetul apei în care rahatul a căzut, ca o broască moale, îl face să tremure - palmele ei uscate sunt potrivite pentru lins. Ia un pahar și soarbe ultima gură de apă rămasă pe fund, amplificând mișcarea stranie a luminilor. Aksinya își mângâie în neștire o fesă, aproape goală, mutându-se ușor spre vagin. Fotogramele s-adună într-un montaj, camerele îi intră-n creier - adânc, undeva, o
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
toate-aceste.... Nu mai sunt vis, și nu mai sunt poveste... Din haos, înfășoară-mă uitare! Aș vrea să fiu, o clipă, doar o clipă, Din spațiu izgonit, din timp și spațiu Și viața-mi pământească - o aripă, Lumina să o soarbă cu nesațiu. O clipă doar, desprins de toate aceste, să scap de gând, obositorul gând, să scap de timpul care viața-mi este și-mi obosește pasul prea curând. Din haos, înfășoară-mă uitare, nu mai sunt vis și nu
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
eu eram subțire de-ntuneric dungă, nici gând același drum, vreodată, pe amândoi să ne ajungă. un cearcăn dens băltește sub ochiul lui aprins a noapte-n așteptare, lacrima lui mă înhață sidefată și neagră. e ca și cum irisul lui mă soarbe cu sete nemăsurată. lumi nenumite din lumea aceasta nu ești cum nu ești din cealaltă, îmi zise vraciul și-și închise gura astupând-o cu vâsc. bobițele albe, grase și flasce, clinchetiră ca apa clătinată într-un pahar. chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
unor narcotice. De altfel, un splendid poem dedicat bătrâneții se numește chiar drogul: "mulțumescu-ți ție/ Doamne/ că mi-ai dat șansa/ de a fi// bătrână/ picioarele mi se împleticesc/ capul mi se leagănă ușor/ Bucuria mă cuprinde/ amețită/ cu nesaț/ sorb drogul bătrâneții" (p. 46). Într-o vreme a urii generalizate și a trivialității agresive, Irina Mavrodin pledează pentru frumusețile simple ale vieții (un fir de păpădie, prin care se înțelege o variantă estetică a miracolului vieții, dar și un posibil
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
când cartea a ajuns o marfă la morman: nu mai citim cărți, nu mai citim autori sau literaturi: citim de-a dreptul edituri! Sper să am timp și pentru câteva cărți despre Caragiale (tocmai a apărut una, pe care am sorbit-o, a Ioanei Pârvulescu, "}ara Miticilor") și pentru Caragiale însuși, fără care nu-mi pot imagina cum ar arăta verile mele, mai mult sau mai puțin toride. După cum nu-mi pot imagina ce s-ar întâmpla dacă n-aș reciti
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
asemenea pregnante referințe la contextul de opresiune în care s-a format autorul: "Ce năpraznic îi crește barba copilului bătrîn/ îi iese din obraji ca iarba dintr-un mormînt/ primăvara un mormînt proaspăt un obraz/ de lut în care rădăcinile sorb ridurile// pliurile pielii ascund micile vietăți care dau/ viață frumuseții eterne umane în fond la ce bun/ o floare în cazanele înfloririi pe un pumn de pămînt/ care luptă să nu se prefacă pulbere în univers" (Complicitate ș5ț). La fel de limpede
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
place. Reacționînd în fața unei lumi tot mai bolnăvioare, artistul s-a transformat prompt într-un fel de vindecător, în alcătuirea căruia fuzionează perfect medicul curant și exorcizatorul. El nu-și mai îmbărbătează plămînii și nici nu-și mai irigă creierul sorbind ozonul cu spatele către țevile de eșapament, ci se chinuie să-l extragă tocmai de acolo prin desfacerea lui CO2 în C și O2. Adică disociază, recuperează, recondiționează și refolosește. Arta lui este reacție, protest, acțiune și denunț. Formelor previzibile
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte/ Lumina cărnii pipăi cu degete de orb/ Și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă,/ Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară de V. Voiculescu", și nicidecum extremismul erotico-ludic al lui Emil Brumaru, cum susține monograful. . în privința povestirilor scrise în perioada deplinei maturități
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
ciment pe jos a marelui depozit de zdrențe, de cârpe, un maidan betonat, văruit, cu ferestre largi să intre cât mai mult aer; privind, sufocat, acest jalnic cimitir textil de lepădături fără nume, fără formă, din care MAȘINA CICLON va sorbi tot praful, toată murdăria și din care încet, cu o neînchipuită trudă, se va toarce velina cea mai curată... știam, văzând aceasta, ce greu este marșul ei spre albul absolut. Nu-i o vorbă. Te aștepți să vezi ceva și
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
verde, cu ulei și oțet... În ce stare de decădere morală să fii ca să renunți la o felie de pâine prăjită cu unt?... Nu e nimic mai grațios, mai tonifiant decât un copac bătrân răspândindu-și crengile pe cerul înstelat, sorbind cenușile scânteietoare din înălțime...". George se zbate într-un continuu du-te-vino de la viață la literatură, de la suprafețe la sensuri: "Mai reale decât realitățile sunt înțelesurile pe care le dăm aparențelor, capacelor, casetelor în care par a se ascunde". Sau: "Ca
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
mi-e strîmtă, gîndurile simple Sunt îmbrăcat țăran. Sunt de 22 de ani, sunt vînjos. Sunt eu... Dar ce caut aici? Visez?... Apoi se topește conștiința mea actuală. Rămîne țăranul, cu un dor mare în suflet. Iubirea. Trece Mirza. O sorb din ochi. Ea se oprește.Ochii ei mă iubesc" Urmează căderea: " Tatăl ei mă cravașează fiindcă n-am fost cuvincios." Și apoi, teritoriul alunecător al lui Sacher-Masoch: "Ea face să fiu luat servitor înăuntru, deși tatăl ei spune că sunt
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
ceva, nu am decât coniac de Huși. Vrei! Da nu trebuie, nu se cade, știți eu mă grăbesc, dar tot stau la un pahar cu mata! Sosiră cele două cafele mari și o sticlă de coniac cu două pahare mici. Sorbiră puțin din amândouă, Sorina Îl privi intens și mai mulțumi Încă odată pentru vestea bună adusă acum mai bine de un an. Spuse: Nu mai știu nimic de ... cred că nici mata? Ba eu chiar știu, altfel nu deranjam! Fata
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu mai simți vechea sa strepezire și reluă drumul său către rai. Obosit și extrem de bucuros, o sărută prelung, o Îmbrățișă posesiv, o Îmbrățișare plină de iubire. Au mers În baie, s-au Îmbrăcat, au revenit la masă și În timp ce sorbea din cupa de șampanie, fata l-a Întrebat: Cum a fost, mulțumit de ... știi tu? Nemaipomenit, extraordinar, excelent, Îți mulțumesc foarte mult, nu meritam atâta bucurie! Fata Îl sărută pătimaș și spuse: Dar pe mine nu mă Întrebi cum a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cât era de pustie, abia acum vedea tricicletele mari folosite drept taxiuri alunecând silențios pe lângă el, umbrarele decolorate din fața magazinelor și chipurile trecătorilor necunoscuți. Doar rareori zărea figura cunoscută a unui fost client stând acolo unde stătuse și odinioară și sorbind din aceeași băutură. Asemenea figuri erau ca niște tulpini răzlețe rămase într-o grădină de flori, înghițite de-o mare de buruieni, după plecarea stăpânilor. În noaptea asta am să mor, își spuse Charlot, ce mai contează dacă mă recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
rece, ca să ne ostoim setea. Să știi că sete ca în astă seară și ca de când sunt n-am avut niciodată. Uite aici mă seacă - a vorbit Pâcu, arătându-i crâșmarului gâtul lung ca de bâtlan. Au mâncat în tihnă, sorbind din când în când gospodărește din ulcelele cu vin. Crâșmărița, cu șoldurile rotunjoare și cu trupul mlădiu, se mișca ca o zvârlugă...In acest timp, ochii lui Pâcu nu aveau astâmpăr. O urmăreau ca un uliu. După ce s-au îndestulat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pot vorbi. Așa spune, Pâcule! Numai că nu sunt eu cel cu turnatul vinului. Mitruță, ia drege tu ulcelele mesenilor, că ești mai tânăr și nu-ți tremură mâna... Au băut fiecare după setea pe care o simțea. Pâcu a sorbit prelung din ulcea, a așezat-o apoi pe masă, însoțind gestul cu un icnet de plăcere și mulțămire. Si-a șters mustățile stufoase cu dosul palmei, a mai supt cu sete din lulea și apoi și-a dres glasul. Acesta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
erau oameni înstăriți și aveau o mulțime de oi pe care le pășteam eu. Amu îi limpede cum am ajuns să văd eu poza? Ii limpede și nu prea - a intervenit un gospodar de la cea mai apropiată masă. Pâcu a sorbit cu sete din ulcica cu vin și, după ce a așezat-o pe masă cu un gest apăsat, a întors fața cu mustața zburlită către cel care l-a întrerupt. A tras apoi cu sete din lulea și l-a întrebat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
doar ca gospodarii să se înfrupte din ele pe săturate...Sfârșitul mesei a adus și voia bună...Pâcu și-a aprins luleaua și, cu zâmbetul lui ștrengăresc, privea spre moș Dumitru, care ținea ulcica cu vin fierbinte în palme și sorbea din ea evlavios, mângâind-o ca pe un obraz de femeie.Nimeni nu îndrăznea încă să tulbure liniștea. Nimeni, afară de Pâcu: Măi oameni buni! Treziți vă! Ia te uită la ei. Parcă așteaptă să plece la cătănie. Imi țiuie urechile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
i-ar fi îndepărtat o ceață de pe chip. A tras apăsat din lulea, și-a mângâiat duios mustața, părând gata să vorbească...Nu a scos însă nici o vorbă până aburii vinului din ulcica plină nu i-au gâdilat nările. A sorbit cu zgomot din vinul fierbinte, și-a dres glasul și a deschis vorba: Apoi mie îmi stă în minte pățania țiganului cu haita de lupi...Parcă îl văd pe țigan povestind, tot așa într-o iarnă ca asta, în crâșma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
eu ție să pricepi? Ii o chestie mai subțirică în ce îl privește pe Mitruță. Nu vrea să se lase el de cărăușie așa de florile mărului...Tu știi ca și mine că el are o nevestică nurlie...S-o sorbi înhtr-un pahar cu apă neîncepută. Si ce? Nu mai sunt oameni care au neveste nurlii? Sunt, da’ pe acelea poate nu le apucă strechea. Si ei nu lipsesc de acasă zile și nopți, cum lipsește Mitruță. Si poate nu au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai e cazul să salvăm aparențele. Lionel se șterge la ochi și dă o dușcă pe gât, renunțând la aparențe. Robespierre îi linge dosul palmei și devine, dintr-odată, foarte prietenos. De-a lungul monologului lui Lionel, cățelușul îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare cuvânt. — Imediat după naștere, am fost abandonat, găsit înainte de-a îngheța și dus la un orfelinat. Oliver Twist se poate considera norocos față de cum am trăit noi la orfelinat. Ne trezeau
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se șterge la ochi și dă o dușcă pe gât, renunțând la aparențe. Robespierre îi linge dosul palmei și devine, dintr-odată, foarte prietenos. De-a lungul monologului lui Lionel, cățelușul îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare cuvânt. — Imediat după naștere, am fost abandonat, găsit înainte de-a îngheța și dus la un orfelinat. Oliver Twist se poate considera norocos față de cum am trăit noi la orfelinat. Ne trezeau în fiecare dimineață la 6. Dacă nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel începe să regrete că nu s a aprovizionat cu mai multă apă plată: se anunța o zi fierbinte. Ca primă măsură de raționalizare, se hotărăște să treacă lămâiul pe apă de la robinet. Asemenea celorlalți vizitatori ai lui Lionel, Gérard soarbe apa dintr-o înghițitură. — Asociația Salvați-l pe Lionel are deja aproape treizeci de mii de aderenți. Pe Twitter și Facebook sunteți cea mai notorie personalitate din Angers. La mitingul de mâine, contăm pe cel puțin zece mii de manifestanți. Dacă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel, să nu se înțeleagă greșit. Lucien Racaille n-a avut niciodată o amantă. Minoră. Amante majore, a avut câteva. Și speră ca diseară să puncteze și la interpreta emotivă de limba română: se vede după felul în care îi soarbe din ochi traducerile. Jana nu s-a schimbat prea mult: are doar douăzeci de kilograme și treizeci de ani în plus. E în parc, cu o nepoțică. Lucien intră direct în subiect: — Ne aflăm în frumosul oraș Agigea, unde stăm
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]