922 matches
-
revarsă în sufletu-mi strâns, inundat De ploile reci, scuturând zarzăru-n drum, Ceru-i în pâcla, scrânciobul de vise, prădat. Tu vei pleca, ea te-așteaptă zâmbind, Eu îmi aprind grav, teatral, o țigară, Mă plimb pe aleile parcului, astăzi, sordid, Teiul mirat m- așteaptă, parfumul lui mă-nfioară. Nu-i chiar nimic de spus, nu mai e, Sfâșiat, trandafirul, părăsit și uitat, Doar lacrimi calde-mi brodează pe ie, Mi-e dor de noi și pledez" ... Citește mai mult Sentimentală...Plânsul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Se revarsă în sufletu-mi strâns, inundatDe ploile reci, scuturând zarzăru-n drum,Ceru-i în pâcla, scrânciobul de vise, prădat.Tu vei pleca, ea te-așteaptă zâmbind,Eu îmi aprind grav, teatral, o țigară,Mă plimb pe aleile parcului, astăzi, sordid,Teiul mirat m- așteaptă, parfumul lui mă-nfioară.Nu-i chiar nimic de spus, nu mai e,Sfâșiat, trandafirul, părăsit și uitat,Doar lacrimi calde-mi brodează pe ie,Mi-e dor de noi și pledez" ... VI. SEMNE..., de Dania Badea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
avutul și bunurile sale în mod neutilitar, numai pentru plăcerea înălțătoare și euforizantă de a dărui altuia ori de a sărbători cu fast un eveniment, ori a-și acorda sloboda bucurie de a ieși când și când din monotonia și sordidul vieții cotidiene. Interpretând ungerea cu mir ca o jertfă cu bun miros, ca o manifestare de iubire și ca un simbol al îmbălsămării Sale apropiate, certându-și ucenicii pentru a fi dat în vileag o minte obtuză, o concepție meschină
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
a comunicării și de comuniune, în același timp. Ciclitatea anotimpurilor implică, la rândul ei, o largă perspectivă a cunoașterii integrate și integrale pentru ființa umană a pampasului aflată într-un proces continuu de inadecvare cu mediul din care, prin lucrătura sordidă a destinului, este parte. Radiografiat totul cu minuție și în mod dual - pentru că, în opoziție cu echilibrul stabil indus de prima parte a cărții, gânditorul intră temerar și în geometria discutabilă a metropolei, Buenos Aires-ul, ca un contrapunct necesar ce
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care rânesc, macină, dor. Singurătate sordida, Lumânare arsă pe altarul ființei mele, Ia inima mea în palmele tale, Intreab-o câte drumuri puștii a colindat, Câte doruri i-au bătut în geam, Câte veri a iernat, Câte amintiri a ars, Câte lacrimi a strâns, ... Citește mai mult
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
să mi se înfigă în suflet, să mi-l raneasca.Singuratate nemiloasa,Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu,Ai spart oglindaIn care ma priveam,Admirandu-mi tinerețea și elanul,Și ai lăsat doar cioburi ascuțite,Care rânesc, macină, dor.Singuratate sordida,Lumânare arsă pe altarul ființei mele,Ia inima mea în palmele tale,Intreab-o câte drumuri puștii a colindat,Câte doruri i-au bătut în geam,Câte veri a iernat,Câte amintiri a ars,Câte lacrimi a strâns,... XVI. DE IERI
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
testamentară privind moștenirea divină a Neamului nostru Dac. A trecut peste un sfert de veac de la orizontul așteptărilor noastre, de când măririle micimilor ciocoiești s-au proțăpit în poftele lor cele mari de putere și înavuțire nedreaptă, de setea celor mai sordide tranzacții, de rămânere permanentă la cârma politică, conform înțelegerilor oculte. Realitatea demo(no)cratică a stăvilit peste scâncetele stropite de sânge ale Revoluției, ispite de parvenire greu de învins, ca niște buldozere îndârjite în furia satanică de dărâmare a lăcașurilor
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
de talisman Căci am de partea mea norocul Eu care-n fiecare an Pierdeam la roata vieții jocul Mă uit și parcă-mi vine-a râde Că-n jur, e-atâta sărăcie Și vă mângâi adesea. Ci e un timp sordid de trai. Și hâd e Și vă implor pe fiecare Să-mi creșteți voi măcar prestanța Cînd judeca-mă-va instanța Lumii acestea bârfitoare V-am dat cu seu, vă dau cu Gladys De parcă mi-ar veni să mustru Meteahna
FRUMOASE GHETE DE BOVINE de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375321_a_376650]
-
care-mi șterg zgârâieturile morții. exult. Paler seamănă cu pescărușul ce și-a rătăcit carcasa pe Tâmpa. zburdă aidoma lui, pe peroane, în derivă alcoolică de idei. hieroglifele noastre-s din ce în ce mai aproape. pustiul scorojit râde pițigăiat la noi. -mlaștini domestice sordide, dragă! moliile căzute-n letargie drăcească dau fermecător culoare colbului din oase. pădurea livrească miroase a levănțică. crenguțele de brad pascal mângâie blând căpșunile din castron. act rebel? călător împietrit? Dumnezeul nostru-i un îmblânzitor de cobre indecente. Referință Bibliografică
EUL de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372390_a_373719]
-
2017 Toate Articolele Autorului Gândesc că ar fi timpul să îmi așez în memoratorul terestru, pătrățos, memoriile. Remarc cu o solicitudine acaparatoare bezna. Ea baleiază ca un ultim scufițoi scheletic mundan. Îmi scot la plimbare turlele interioare făurite din nisip sordid... Rebelele! Încep a fluiera prin spații sincretice cu romantism în staniol. Îmi simt corpul ca o carcasă de ghezeș trudit. Mă întreb retoric dacă scriitura este irefutabilul argument sapiențial al ontologicului. Redundanta ploaie îmi pictează pe lentilele bătrâne visuri, părând
MEMORII PE VATĂ SELENARĂ de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372389_a_373718]
-
de vocipierdut prin Templul zeiței Hatorgonind veșniciaprintre glasurile răgușite ale pietrelor... XX. POVARNA. SUNT AȘA CUM SUNT, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 297 din 24 octombrie 2011. Privesc scena cu un surâs dureros și târziu înecat în parfumuri sordide, înăbușitoare, lacome totuși noi iubim viața și moartea în egală măsură. La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie se-împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a împletit ca un șarpe de bastonul cel port umil ajutând lumea să treacă prin altă ... Citește mai mult Privesc scena cu un surâs dureros și târziuînecat în parfumuri sordide, înăbușitoare, lacometotuși noi iubim viața și moartea în egală măsură.La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în viese-împrăștie un miros greu de fum,de cazan neîndulcitde porumbi și cartofi copți în spuzăcu veșnicia ascunsă în fiece buteiar
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
le-au interpretat în spiritul stângii din Statele Unite,dar mai ales de propaganda societăților comuniste din estul Europei. Dreiser, venind din spațiul ziarișticii americane,cunoștea foarte bine și folosea scrierile așa-numiților muckrakers,ziariși contemporani cu el care demascau aspectele sordide ale vieții economice și politice.Dar spre deosebire de aceștia, el nu-și considera scrierile drept instrumente ale eforturilor reformatoare, în ciuda faptului că cei interesați din stânga americană și apoi din Europa răsăriteană s-au folosit de opera sa ca „argument”în propaganda
REALISMUL OPEREI LUI THEODORE DREISER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371132_a_372461]
-
de talisman Căci am de partea mea norocul Eu care-n fiecare an Pierdeam la roata vieții jocul Mă uit și parcă-mi vine-a râde Că-n jur e-atâta sărăcie Și vă mângâi adesea. Ci e un timp sordid de trai. Și hâd e Și vă implor pe fiecare Să-mi creșteți măcar prestanța Când judeca-mă-va instanța Lumii acestea bârfitoare V-am dat cu seu, vă dau cu Gladys De parcă mi-ar veni să mustru Meteahna unui
FRUMOASE GHETE DE BOVINE de ION UNTARU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348781_a_350110]
-
horațiu îmi place s-ascult țârâit de greieri în noapte femeia lascivă absentă să-mi cânte în șoapte femeiea cea dulce și tristă de prin eminescienele taverne ironică tandră căreaia dumnezeu i-a luat zâmbetul prin dimineți reci și mansarde sordide sau pe străzi pustii unde toamna își scutură frunzele peste umerii ei îmi place să mă joc mereu de-a viața atârnat de-o limbă de ceas să privesc timpul dintr-o căruță cu fân în care mirosul de levănțică
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
Povestea evreului converit, Richard Wurmbrand este cu atât mai fascinantă cu cât memoriile lui relatează singurul caz cunoscut în universul concentraționar comunist din România în care anchetatorul este convertit de cel anchetat, așa cum se întâmplă cu locotenentul Grecu. În spațiul sordid al sanatoriului penitenciar de la Târgu Ocna are loc întâlnirea memorabilă dintre două personalități duhovnicești, este vorba de Valeriu Gafencu și Richard Wurmbrand. Între cei doi se încheagă o prietenie autentică ce însă nu va dura mult pentru că ros de boală
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
dure pedepse care variau între 25 de ani muncă silnică (Părintele Ieroschimonah Daniil - Sandu Tudor) și 5 ani, poetul Vasile Voiculescu care la acea dată avea 74 de ani și căruia detenția îi va fi fatală. Trezindu-se în spațiul sordid al celulei comuniste, membrii Rugului Aprins și-au dat seama că li se oferea cadrul propice exercițiului lor spiritual. Întrebat în prezent despre relația lui cu Dumnezeu în detenție, unul dintre membrii lotului mărturisea: „...mai aproape de Dumnezeu am fost când
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
atmosferă a efervescenței culturale și religioase este viu redată în mărturisirile lui Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii, însuși titlul scrierii sale fiind ilustrativ pentru ceea ce a însemnat în viața lui Steinhardt închisoarea. Botezul său care a avut loc într-o sordidă celulă din închisoarea Jilava, relatat și de preotul oficiant, arhim. Mina Dobzeu este tulburător nu doar prin contrastul dintre profunzimea Tainei și decorul celulei, ci mai ales prin exaltarea și totodată firescul cu care este trăit evenimentul. Părintele Arhimandrit Mina
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
devenind o problemă majoră a societății. În nuvele întâlnim cazuri reale, culese din realitatea imediată. Realismul lor este cutremurător. Aducerea acestora în prim plan, într-o operă literară, nu urmărește senzaționalul facil, jurnalistic. De fapt, autorul nici nu speculează amănuntele sordide din acțiunile personajelor sale, nu intră în detalii naturaliste, ci atrage doar atenția asupra problemelor de amănunt, care ar putea conduce la evitarea unor asemenea fapte pe viitor. Ele se constituie într-un semnal de alarmă pentru a educa și
CONSIDERAŢII CRITICE – ION CATRINA, DE LA ROMANUL FLUVIU LA NUVELĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/345458_a_346787]
-
Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mergeam pe sub castani cu pas grăbit, Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu-o lacrimă frivolă, Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376970_a_378299]
-
ALGARVE, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. două chipuri într-o oglindă bilete de tren alăturate la vama timpului n-am văzut niciodată oceanul și nici la lisabona n-am fost pe străzile sordide bucureștene trăiesc ceva din fado din camera mea de hotel, la parter, prin perdea, zăresc mon amour caffe îmi învelesc gândurile în melodia "Singing for my happy, when i walking in this streets" mă-nchin în câte-o bisericuță ascunsă
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
câteva frunze galbene, desprinse dintr-un cer gri de noiembrie, acompaniază niște sunete stridente de tranvai și ... Citește mai mult două chipuri într-o oglindăbilete de tren alăturatela vama timpuluin-am văzut niciodată oceanulși nici la lisabona n-am fostpe străzile sordide bucureștene trăiesc ceva din fadodin camera mea de hotel, la parter,prin perdea, zăresc mon amour caffeîmi învelesc gândurile în melodia"Singing for my happy, when i walking in this streets"mă-nchin în câte-o bisericuță ascunsă între blocuripăstrate
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care rânesc, macină, dor. Singurătate sordida, Lumânare arsă pe altarul ființei mele, Ia inima mea în palmele tale, Intreab-o câte drumuri puștii a colindat, Câte doruri i-au bătut în geam, Câte veri a iernat, Câte amintiri a ars, Câte lacrimi a strâns, Câte iubiri a
SINGURATATE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373271_a_374600]
-
Ediția nr. 1715 din 11 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mergeam pe sub castani cu pas grăbit, Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i frivolă ... Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului două chipuri într-o oglindă bilete de tren alăturate la vama timpului n-am văzut niciodată oceanul și nici la lisabona n-am fost pe străzile sordide bucureștene trăiesc ceva din fado din camera mea de hotel, la parter, prin perdea, zăresc mon amour caffe îmi învelesc gândurile în melodia "Singing for my happy, when i walking in this streets" mă-nchin în câte-o bisericuță ascunsă
TROLEUL 86 ALGARVE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376264_a_377593]