941 matches
-
securiștilor? De ce să se bucure el în voie de acest (fals!) sfârșit de secol și de mileniu? De ce să încheie anul altfel decât a fost acesta de la un capăt la altul - adică mizerabil, dubios, murdar, dominat de mârșave aranjamente, de sordide pertractări și deșuchiate ridicări ale poalelor peste cap? Așa, să ne vadă Europa cum suntem în realitate, că tot am reușit s-o ducem de nas! Acum tot nu mai contează că frumosul palat al națiunii propus pentru export e
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
privilegiate unde locuiește protipendada - oferea un insight în psihologia personajelor, dezvăluind totodată rolul organizării spațiale în discursul narativ. În romanele amintite mai sus, traseul tramvaiului 14 este unul bipolar, funcționând ca liant simbolic între două zone urbane - una a mahalalelor sordide, alta a strălucitoarei protipendade - care corespund adevăratului statut social al lui Petru Anicet (capătul dinspre Fundătura Mătăsari, Pache Protopopescu- șoseaua Iancului-șoseaua Pantelimon), precum și statutului dezirabil, căci nici unul din frați nu abandonează ideea reabilitării sociale și financiare, a răscumpărării moșiei Arvirești
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
deținătoarea manuscrisului, care a fost vreme de patru ani iubita, secretara și infirmiera lui Lonoff, se împotrivește dezvăluirii postume. Uitarea i se pare preferabilă unei faime bazate nu pe meritele operei, ci pe specularea a ceea ce a fost senzațional sau sordid în biografia autorului: „Omul care-și supraveghease fiecare cuvințel, omul care născocise toată viața lui ficțiuni ajunge, după moarte, să fie ținut minte doar dintr-o istorisire ticluită despre el, josnicia ascunsă, specifică lui, fiind descoperită și descrisă cu o
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
decât niște mulaje de ghips dintr-un muzeu al ororilor. Cum poate trăi un redactor la o publicație culturală, ca să dau un singur exemplu, cu cinci, șase milioane de lei? Din ce-și plătește chiria, hrana, cărțile? Pentru o garsonieră sordidă, în cine știe ce cartier bătut de Dumnezeu al Bucureștiului, plătești, în clipa de față, minimum o sută de euro. Îți mai rămân, din ipoteticul salar de mai sus, vreo cincizeci de euro pentru a te îmbrăca, a circula de-acasă la
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
există la tot pasul în tranziția infinită a unei țări care n-are timp să rezolve o dramă că alta o și pândește de după colț, că frica aceea viscerală, despre care ne vorbește un personaj deloc charsimatic, într-un spațiu sordid, e aproape un sentiment național într-o patrie lipsită de repere valorice. Trebuie să fii tu, la rândul tău, chinuit de absurdul acestei lumi nebune și rele în care trăim, o lume în care invidia devansează posibilele exerciții de admirație
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
dată un roman contemporan al lui Sandor Tar: Avem o singură viață. Pe un ton sarcastic sînt relatate pasiuni stupide, înecate în alcool și prostie, tot atîtea drame ale neputinței sexuale sau emoționale, configurînd o jalnică dezumanizare într-un mediu sordid, undeva într-o localitate rurală. Destrămarea unei familii sfîșiate de neîncredere, dezamăgire și ură atinge culmi deopotrivă tragice și derizorii, eroii călcînd în șanțuri ori ridicîndu-se la ceruri... Într-o aparent secundară apariție grea de semnificații pentru lupta mocnită dintre
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
Academia Cațavencu" a căutat și a găsit Subiectul - cu majusculă - ce-i va asigura un loc în istoria reportajului românesc. Viețașii de pe Rahova îmbină în mod original investigația și confesiunea memorialistică, dialogul veritabil și monologul mono-maniacal, decupajele într-o realitate sordidă și serpentinele amețitoare ale ficțiunii. După convorbirea cu unul dintre meseviști (condamnații pe viață din închisoarea Rahova), autorul vomită în parcarea pușcăriei; în timpul unei alte întâlniri, el își recunoaște, stârnit de povestirea viețașului, propriile pulsiuni criminale. Ca Hannibal Lecter din
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
acuzatori, instanțe, activiști sociali, agenți ecologiști, felceri și mamoși simbolici și creatori ai unui spectacol voit efemer. Refuzînd stocarea și muzeificarea, ei refuză implicit piața și impurele ei mecanisme de tip bielă-manivelă, cum ar fi, de pildă, nu mai puțin sordida relație vînzare - cumpărare. Pentru că ei nu vînd, ei oferă. Și din ofertă dispare cu totul miza și iluzia eternității pentru a se instala, umilă, coabitarea spontană ( și vag adulterină) cu clipa celorlalți. Adică a acelora care au nevoie de S.
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
altă parte, cititorii români nu vor avea nici o problemă să recunoască locuri familiare și, mai ales o anumită atmosferă pe care nu o vor uita prea curând. Călătoria grotescă a Verei spre Timișoara, fără bilet, într-un vagon pustiu și sordid, în care temperatura nu depășea -5° C, și decizia sa spontană de a face sex cu controlorul pentru a se încălzi, par desprinse dintr-un film, dar nu sunt de neimaginat într-o Românie de dinaintea căderii regimului comunist. Terre salée
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
Cum să nu-și fi dat seama că avea a face cu niște troglodiți, cu niște infami cu care era imposibilă realizarea vreunei tangențe? Cum să fi crezut că ar putea reorienta inchiziția într-una din variantele ei cele mai sordide? De asemenea, n-am putea subscrie o altă considerație a lui Sorin Lavric: Paradoxul este că, în timp ce articolele din Glasul Patriei le scria la cerere (și, neîndoielnic, a fost conștient că, scriindu-le, săvîrșește o concesie), cuvintele pe care le
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
părinții Adelei Nicolescu să dispară din sat, iar femeia de casă a familiei lor unanim respectate să fie găsită moartă, cu fața făcută zob. Doar fiindcă așa vrea ea, Lucica, tânără și apetisantă profesoară rurală, va participa la o petrecere sordidă organizată de milițian, unde va fi violată de câțiva tovarăși de nădejde. Numai printr-un concurs nefast de împrejurări se explică faptul că un om care a avut neinspirația să moară înainte de 1 Mai muncitoresc va fi îngropat abia după
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
promenade, în „pitorescul” mizeriei acelui furnicar de oameni. Acest capriciu îi rezervă însă tânărului condeier un impact care-i va modifica radical viața. Fără să se aștepte, o regăsește aici pe Șoșa, dragostea lui din copilăria petrecută în aceeași clădire sordidă. „Un copil dulce, o sfântă în felul ei”, astfel o caracterizează pe Șoșa un personaj din roman. Deși nu pe deplin dezvoltată somatic și psihic, ea impresionează prin candoarea mereu împletită cu sclipiri de sensibilitate, bunătate și inteligență. Reîntâlnirea îi
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
să vadă și eventual să justifice orice, să glorifice curajul de a experimenta. Dacă la fundul gunoiului mai există și o cantitate de talent, e în ordine, căci acesta va scuza ridicarea în clocot a nerușinării la suprafață. l CLAUDIU SORDID, astfel aș concentra în două vorbe oroarea, uimirea și dezamăgirea, de a-l regăsi, absolut din întâmplare, pe unul din foarte tinerii poeți, talentat, cultivat, premiat, cu față de îngeraș trist, în paginile publicației CA ȘI CUM, revistă literară, ni se arată din
Despre exercițiu by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12017_a_13342]
-
dincolo: Nichita Stănescu, în primul rînd, dar și Virgil Mazilescu, Grigore Hagiu, Modest Morariu, Cezar Baltag. O lume care încerca să ignore realitatea politică a zilei, a unor frumoși nebuni cu libertatea în suflet, dintr-o vreme în care locuințele sordide, sticlele de votcă, discuțiile nocturne, poezia și tinerețea păreau veșnice. Boema lui Petre Stoica este cea a începutului deceniului șapte, cînd scriitorii se întîlneau la "Cireșica" sau la "Mon Jardin", vinul era ieftin, mîncarea din belșug, iar porțile liberalizării păreau
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
chipul străbate prin mască. Pe urmele profeților, scormonind în acest fertil sol al urâtului, artiștii nu sunt, cum s-ar crede, iubiți de mulțimi, răsfățați. Cea dintâi acuzație care se aduce artistului este că pocește, defăimează, că sub imperiul unei sordide alcătuiri lăuntrice, mânjește cu imundicii o realitate dacă nu orbitor de frumoasă, măcar drăgălașă. Că este, adică, un infirm moral, un detractor, că arta îi este nesănătoasă, de trimis la tribunal, de ars în piața publică, de azvârlit în gheenele
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
îmi plăcea foarte mult să citesc. Lecturile mele, destul de dezordonate, erau pe principiul delectării, al unei plăceri absolute, care ținea de răgaz, de intrarea într-un timp special, după cum scria Mircea Eliade. În plus, literatura era o compensație pentru lumea sordidă a comunismului, în care trăiam cu toții. Dincolo de asta, descopeream universuri diferite, descopeream lumi, povești, moduri de a spune și de a se spune pe sine care mă ajutau să-mi canalizez imaginația și să mă raportez altfel la ceea ce trăiam
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
nu altfel), ține de experiență, de lecturi, de un mod personal de a vedea lumea. Așa că a gândi totul prin prisma unei generații/promoții mi se pare reducționist și irelevant. - Spuneai la început că "literatura era o compensație pentru lumea sordidă a comunismului". E aberant să te-ntreb ce mai reprezintă literatura astăzi. Te-ntreb doar ce i-ai spune unui copil pe care familia-l învață acum să "se lase de prostiile cu literatura", să făcă ceva serios, din care
"Oamenii fericiți și normali nu scriu, trîiesc pur și simplu" by Doina Ioanid () [Corola-journal/Journalistic/8121_a_9446]
-
ridicol, a vorbi în atare situație despre o rezistență, fie ea și prin cultură, dar ea a fost aproape singura lumină, oricât de firavă, din acei ani ai întunericului. O altă utopie, a literaturii, începea să dubleze realitatea tot mai sordidă a unei lumi fără nici un sprijin spiritual și moral, religios ori civic, în afara artei. în acest spirit profund utopic s-a format noua paradigmă literară a generației postbelice, o paradigmă neomodernă a stilului înalt, pur și grav, în care ironia
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
o translație în contemporaneitate; realizarea se dovedește a fi sărăcăcioasă, stearpă, lipsită de imaginație. Mai mult decât atât, momentele centrale ale spectacolului, balul oferit de prințul Orlofsky, feeria muzicală a mișcării valsului vienez... se petrecea de această dată într-o sordidă discotecă animată de membrii unei trupe de dansatori rapp! Reacțiile de stupoare ale publicului nu au întârziat a se manifesta. Spectacolul a fost literalmente huiduit de o mare parte a celor prezenți. O altă parte aplauda frenetic isprava regizorului; ...care
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
într-o perioadă sau alta. Rezultatul îndepărtării programate de Europa se observă cu ochiul liber. A apărut astfel acea enormă masă de indivizi care nu mai erau nici țărani, nici orășeni, care trăiau în mizeria blocurilor insalubre și a navetelor sordide între sat și oraș, oameni pentru care Europa nu mai însemna nimic; ei reprezentau produsul tipic al "socialismului multilateral dezvoltat", concretizarea perfectă a "omului nou", proiectat încă de la începutul anilor '50. Gîndirea lor se reducea la un vag naționalism cu
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
o interpretare care m-a lăsat cu gura căscată. O bătrînă aparent plutitoare, cu un rînjet tîmp pe față, cu o gură spurcată, însă, care rostește, ca un bufon, ce nu e de spus, care prinde în formule scurte, acide, sordidul, grotescul, absurdul locului, al vieților lor. Relația dintre cei doi actori este lucrată perfect de regizor. Și este susținută fără fisură de amîndoi. Un cuplu care funcționează pe complementaritate, pe simulare și disimulare, pe clișeele unor bătrîni de pe altă lume
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
roman Cutia de ghete, apărut în 1990, dar compus evident în plină "epocă de aur". Ultimii ani ai ceaușismului apar de puține ori înfățișați cu atîta forță ca în paginile acestei narațiuni crude și disperate. Tatăl care transportă, prin Bucureștiul sordid al anilor ^80, cadavrul pruncului său nou-născut într-o cutie de ghete, unicul sicriu la care avusese acces, devine simbol al existenței românilor în cea mai întunecată perioadă a istoriei lor contemporane. O imensă frustrare și o imensă ură răzbat
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
acolo unde tramvaiul 14 face bucla aceea care îl împinge înapoi în oraș, unde Pantelimonul își trage fermoarul și unde zeci de navetiști așteaptă zilnic să se îmbarce de ocazie pentru cine știe care așezare din Bărăgan, între buza șoselei și malurile sordide ale lacului, se adună, duminică de duminică, mii de oameni, cu tot atîtea speranțe, bovarisme și utopii. Se adună în cel mai important și mai spectaculos talcioc din cîte se pot imagina. Toți cei migrați de pe defunctele maidane de la Valea
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
A plecat trimițîndu-și prin poștă majoritatea cărților. Cred că prin 60-61. Acum vreo două luni am auzit că a murit. Mai trec uneori pe lîngă casa în care a locuit. E în curtea bisericii catolice, o casă de cărămidă roșie, sordidă. Va fi demolată. Cînd m-am îmbolnăvit, pe la nouăsprezece ani și ceva, Frenkel susținea că eu am pățit-o din cauza lecturii! Uneori venea pe la noi. Veșnic agitat, îmbrăcat sărăcăcios, cu niște ochelari groși, c-o interminabilă poftă de-a explica
Acolo am citit pentru prima dată Întâmplări în irealitatea imediată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13684_a_15009]
-
urmă, foarte ieftine procedee de analiză psihologică, și toate acestea nu cu scopul de a spune vreun adevăr uman, unul oricît de mic și de cumințel, ci pentru a le împuia oamenilor capul, în numele ideilor subtile, cu tot felul de sordide discriminări sexuale. Cele mai mari nedreptăți erotice s-au făcut mereu în numele ideilor subtile. Locul unde îndrăzneala dramaturgului, degenerînd în cea mai crasă incorectitudine, atinge o culme a subtilităților nerușinate privește banala și neproblematica relație dintre bărbat și femeie. Numai
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]