534 matches
-
uneori cu el la închisoare. O ținea și acum de mână. Era o fetiță slabă, cu ochi foarte triști. — Gata, mi-a zis gardianul. S-a împlinit ora. M-am sculat și am pornit după el. Parcă mă duceam la spânzurătoare. Pașii sunau pe ciment ca pe lespedea unui mormânt. Pe drum, fetița m-a luat de mână. Ajungând la ușa directorului, o ușă masivă, prevăzută cu un drug mare de fier, gardianul a bătut și, văzând că nu-i răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar. Cuvântul este esen ța sufletului, iar corpul omenesc este templul în care intră și ie se cuvântul. Orice cuvânt spus în batjocură este un fel de testament al lui Iuda, este ca și cum ți‐ai trimite limba și corpul la spânzurătoare. șansa existenței reale a trupului și a sufletului este cuvântul, Cuvântul Divin. În concluzie, poezia este o creație artistică sublimă, fermecătoare și Divină.
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
văzu lumina sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Sărut mâna, doamna profesoară și vă rog să mă scuzați dacă am greșit!” și a plecat cu certitudinea băiatului de paisprezece ani că pierde cea mai bogată și strălucitoare parte a universului său afectiv! Dacă mergea spre casă, școală sau spânzurătoare, nu conta și nu ar fi fost nici o diferență, se prăbușea un cer Înstelat deasupra sa și din cutremurul de mari proporții, ce-și avea epicentrul În auriculul său drept, răsărea o certitudine dulce-amară: Trăise cea mai frumoasă experiență erotică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
umăr.) SÎnteți un om cumsecade, Întoarceți-vă la Londra. Duceți-vă acasă, vedeți-vă de călătorii. S-ar putea să mai fiți atacat o dată. Nimeni din Estrella de Mar nu vă vrea Înspăimîntat... Se Îndepărtă prin mulțime, un stîlp de spînzurătoare legănîndu-se pe deasupra mulțimii voioase ieșite să cineze În oraș. Am așteptat-o pe Paula la barul de la Restaurant du Cap, unde am mai șters un nume de pe lista mea de suspecți. Ascultîndu-l pe Andersson, detectasem aluzia la o anume complicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
petrecerea dura multe zile. Un bacha ascultător folosea zece ani, uneori și mai mult, dacă îl luau chiar de țânc. Nu era nimic împotriva Shariei: lăsați liberi la majorat, când, prin lege, deveneau pederaști, foștii sclavi o sfârșeau oricum la spânzurătoare - nu știau să fie nimic altceva decât învățaseră în copilărie. Era la terminarea programului și avocata se apucase să-și strângă dosarele la care lucrase. Reușise să afle că se numește Ghazal și că era fiica unui pasdar. Că era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în când, îi făcea plăcere să i se spună că e odrasla celei de-a doua Shirin a Iranului. Doar bunicu-său nu îndrăgea asta și de multe ori profețea despre fiică-sa că o s-o sfârșească atârnată de cârligul unei spânzurători. Imaginea maică-sii fluturând ca o știucă în undiță îl speria: era singură și viața i se scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
neclintit când au întors probele mincinoase și au demonstrat că nu ea comisese oroarea. Cu toate acestea, Shahla stătea după gratii de mai mult de opt ani și, de obicei, finalul unei detenții atât de lungi, pentru o femeie, însemnase spânzurătoarea. — Nu uita nimic, spuse avocata. Te-a vrut de nevastă sau nu? — Da, m-a vrut, zise ea cu însuflețire. Mi-a cerut să îi fiu sigheh și a semnat cu mine un contract pe cinci ani. Am fost bucuroasă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
boțite se ițeau prin covorul de frunze uscate din anul precedent și păpădiile tremurătoare abia Își scoseseră capetele portocalii. Preț de o clipă poate că soarta a oscilat Între două alternative: să Împiedice un eroic rebel să se Îndrepte spre spânzurătoare sau să priveze Rusia de Evghenii Oneghin; dar n-a ales-o pe nici una. La două decenii după execuția lui RÎleev pe bastionul fortăreței Petru și Pavel, În 1826, moșia Batovo a fost cumpărată de la statul rus de mama bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
face pirat era popă, iar eu nu pot să-i sufăr pe cei care-și schimbă ideile În halul ăsta. - Face liturghii negre pe trupul gol al unei tîrfe, transformîndu-i sexul În altar... Dacă Îl prind, nu scapă numai cu spînzurătoarea... Vor să-l ardă de viu. Iguana Oberlus se Întoarse din nou și Îl țintui cu ochii săi neliniștitori, care deseori păreau să-i iasă din orbite. - De ce ar trebui să-l ardă de viu? Întrebă el răgușit. Fiecare poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui, și nimeni, de cînd avea el judecată, nu Îndrăznise să pună la Îndoială În prezența lui autoritatea unuia sau canalele stabilite pentru a-l adora ori a intra În comuniune cu celălalt. Pedeapsa cu moartea În ambele cazuri, prin spînzurătoare sau ardere pe rug, era sancțiunea finală - după un șir nesfîrșit de torturi - pentru cei care se ridicau, numai cu cuvîntul, Împotriva ordinii, iar În contextul unei existențe atît de simple ca aceea a lui Sebastián Mendoza nimeni nu riscase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
celui care ajunge ultimul Îi voi trage zece bice pe spinare... E clar? - Ceea ce faceți nu e altceva decît răpire și piraterie, Îi atrase atenția Dominique Lassa, francezul care vorbea spaniola. Iar asta, după legile de pe mare, se pedepsește cu spînzurătoarea... Răpitorul lui nu-și putu stăpîni un zîmbet: - Și cine o să mă spînzure? Tu, poate? Legile mării nu domnesc aici. Aici nu contează decît legea lui Oberlus; ceea ce spun eu e bine și orice altă opinie e rea... Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ucis ar fi transferat pe umerii lui Întreaga răspundere a unei crime atît de abjecte. - Un judecător - Îl asigurase Oberlus -, mai ales că ție Îți pasă atît de mult de judecători, n-ar sta În cumpănă să te trimită la spînzurătoare, fiindcă l-ai omorît cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deodată, telefonă la două dintre posturile apropiate, de unde colegii au avut bunătatea să-i amintească faptul că ordinele date armatei, de la începutul blocadei, erau de a nu lăsa să treacă nici un suflet, chiar dacă era pentru a-și salva tatăl de la spânzurătoare sau pentru a naște copilul în casa de la țară. Speriat că luase o hotărâre greșită, care în mod sigur avea să fie considerată ca neascultare flagrantă și, poate, premeditată față de ordinele primite, cu consiliul de război și mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
e treaz. Comisarul de ridică de pe scaun, dădu ocol livingului de două ori, se întoarse la masa unde se aflau ziarele, se uită din nou la capul soției medicului pus într-o circumferință albă, care era ca un laț de spânzurătoare, la ora aceasta jumătate din oraș citește ziarele, iar cealaltă jumătate s-a așezat în fața televizorului ca să audă ce va spune crainicul primului telejurnal sau să asculte vocea de la radio anunțând că numele femeii va fi dat publicității mâine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
țin la preț. Judecata globalistă nu este niciodată corectă. Greci erau atenienii dar și spartanii. Caut cărarea care nu se va sfârși odată cu mine. Spiritele mari interoghează tăcerea. De aici și de dincolo. Și munții au semnul întrebării pe frunte. Spânzurătorile sunt întrebări, nu răspunsuri. Nu e nevoie să ridicăm alte piramide. E suficient să le citim corect pe cele existente. Frica de deșert a înălțat piramidele egiptene. Drumul omenirii a fost luminat mai ales de incendii intelectuale. Neasâmpărații au fortificat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ticsită de drumuri greșite. Suntem tot mai desculți prin roua purpurie a istoriei. Istoria cuprinde mormane de răspunsuri cărora nu li s-a adresat nici o întrebare. Istoria - acest imens cazier al lumii. În tiranie, din orice cuvânt poate țâșni o spânzurătoare. La volanul istoriei ajung totuși prea mulți oameni fără permis de conducere. Istoria - această bibliotecă a eșecurilor umane. Înving popoarele care știu să transforme nenorocul în ambiție. Istoria s-a scris întotdeauna șerpuit. Așa cum se disipează urina boului. Elevii rețin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5 - 6 poeți cu o bere făcută poștă. O coșmelie de trup poate găzdui un suflet exuberant. Amănuntele sunt ca firele de nisip de sub temelia unei construcții. Ele pot decide totul. O spânzurătoare stilizată, amplasată la intrarea într-o localitate, poate converti curajul în frică și impertinența în supunere. Patriotismul autentic mizează pe sensibilitate și pe subtilitate. Nu pe lozinci. Faci ce vrei, cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tot în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5-6 poeți cu o bere făcută poștă. O coșmelie de trup poate găzdui un suflet exuberant. Amănuntele sunt ca firele de nisip de sub temelia unei construcții. Ele pot decide totul. O spânzurătoare stilizată, amplasată la intrarea într-o localitate poate converti curajul în frică și impertinența în supunere. Patriotismul autentic mizează pe simplitate și pe subtilitate, nu pe lozinci. Faci ce vrei cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
șovăise să pună mâna pe mitralieră împotriva parașutiștilor și a celor din Legiunea străină, și din adolescență moartea îl însoțise pe drumul său și continuase să-l însoțească în primii ani ai mandatului său, când fusese nevoit să condamne la spânzurătoare o mulțime de colaboraționiști. Prin urmare, nu avea dreptul să se sperie de moartea a paisprezece temniceri, doar că pe acești temniceri îi cunoștea, pe fiecare în parte, știa numele și gusturile fiecăruia și mai știa și că li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pentru mine o obișnuință. Rostea totdeauna cuvîntul „crimă“ pe un ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința lui. El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
calmă, pașnică, fericită. „Ce simplu ar fi totul dac-aș avea ceva bani!“ Își spuse Rowe. Firește, putea să se ducă la bancă și să se lase prins de poliție, dar asta ar Însemna să ajungă, după toate probabilitățile, la spînzurătoare. GÎndul că putea fi spînzurat pentru o crimă pe care n-o săvîrșise continua să-l Înfurie. Dacă s-ar sinucide, ar avea cel puțin satisfacția de a se pedepsi pentru o crimă de care se știa vinovat. Rowe era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oameni răi În țara de unde vin, și, crede-mă, nu semeni cu nici unul dintre ei, n-ai semnalmentele corespunzătoare. Te frămînți prea mult În privința trecutului. Se spune că justiția engleză e echitabilă. Ei bine, de vreme ce nu te-a condamnat la spînzurătoare... și apoi, ai ucis de milă, cel puțin așa au scris ziarele... — Ai citit ziarele vremii? — Pe toate! Am văzut chiar și fotografiile luate de reporteri: Îți ascundeai fața cu un ziar... Rowe o asculta, mut de uimire. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să ghicească - armata... marina... biserica... Dar hainele mele - dacă ar fi cu adevărat ale mele - nu sînt haine preoțești, nici militare. Magistratura, poate? Am fost cumva magistrat, Anna? Nu prea cred. Nu mă văd cu perucă pe cap, condamnînd la spînzurătoare vreun nenorocit. — Nu. — Ar fi absurd. La urma urmei, omul matur este copilul ajuns mare, iar eu n-am dorit niciodată să devin un om al legii. Am vrut să mă fac explorator - dar nici asta nu cred c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
găunoase, Îi explică el agentului. Nici nu știm cît de mici pot fi aceste filme. Trebuie căutat peste tot. Veți da socoteală! miorlăi doamna Bellairs. — Te Înșeli, cucoană, dumneata vei da socoteală! Informatorii aflați În slujba inamicului sînt pasibili de spînzurătoare. — Femeile nu pot fi spînzurate, nici măcar În timp de război! — S-ar putea, cucoană, ca noi să spînzurăm mai mulți oameni decît scrie În ziare, Îi mai aruncă domnul Prentice din pragul ușii. 2 Drumul cu mașina se anunța lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]