932 matches
-
că e un Hazard în care zac cei muritori și nelegiuiți ai infernului. Dar astăzi m-am decis pe ce fior de gând să-mi odihnesc tâmpla însetată de noapte. La capătul de Cer, această lumină ce e legată de spărturile UNIVERSULUI mă așteaptă să pot viețui, așa cum și ziua viețuiește alături de sufletul nopților. Când, sunt încolțită de lumea hidoasă și-n ochii și ghearele lor nu sunt decât răutăciunile timpului adunate ca și cum ar sta la pândă să-mi încolțească nemurirea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sărută timpul și mă lasă curată n fața prejudecăților milenare. Un AER DE DOR, împărțit în DISTANȚE STELARE, cu plete de nori, prin înserate chemări, unde se poate concepe o LUMINĂ DIVINĂ, pentru nemărginiri de visuri înghețate, ce zac în spărturi de univers și TRUPURI VEGETALE. Cine decât tu, CEA FĂRĂ NUME din lumea ta de nimic, ce vroiești să-mi furi toate iubirile vii, ale DRAGOSTEI MARMOROASE DE CHIPURI ETERNE. CEI CE AZI NU MAI SUNT La patruzeci și șapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
simt atâtea necazuri încât rechem în inima mea luptătorul iubirii să mă salveze din propria-mi moarte... De aceea încă îmi mai salvez viața somnambulă de liniști unde mă străduiesc să mai răspund la toate întrebările puse într-o frumoasă Spărtură a privirilor mele, Scăldate mereu într-o albă și nehotărâtă alinare... LA MARGINEA AMURGULUI Cine ar putea să priceapă? Deasupra tuturor muribunzilor pluteau stelele tulburi ale sufletului... M-a dezbrăcat tăcerea și nu puteam să strig. Nu se poate, mi-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nici o firmitură de rază nu îngenunchiază în umbra stelei ce a înfrunzit în lacrima de CER suferindă. Doamne, tu le știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea prin spărturile universului, unde, pământul viu al chinului e ars în strigătul celui învins și așezat între vămile cântului. El, purificarea agonică, a unui timp plin de lumi încremenite-n Zările tainelor sângerânde. 6-11-2001 CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE Ea devenise cu timpul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ, valuri izbindu-se unele în altele, năvălind în față, gata să-l înghită pe cel ce filma. Apa ca un bivol negru, își va aminti mai târziu, când va vedea un film despre inundații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mișcă În spatele dubiței. Atentă la drumul din față, se Întoarse ușor și strigă: — În regulă? — Oarecum, răspunse Mickey. Bătrîna simte toate bușiturile. — O să fac tot ce pot, zise Kay. Se uită atent la suprafața drumului, Încercînd cu disperare să evite spărturile și gropile, pînă cînd ochii Începură s-o usture. CÎnd opri la accesul pentru tărgi al spitalului din Horseferry Road, asistenta de la recepție alergă s-o salute, aplecîndu-și capul de parcă ar fi plouat. Sora de gardă o urmă fără grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și zîmbi. Întotdeauna și-a dorit. Cu Kay trebuie să fii soție sau nimic. Căscă, de parcă ideea o plictisea peste măsură; apoi se duse la fereastră și trase perdeaua. Helen văzu că În scîndurile acoperite cu talc cenușiu erau mici spărturi, și Julia Își lipise ochiul de una, Încercînd să se uite afară. — Nu detești serile astea? o Întrebă ea. CÎnd nu știi dacă sună Alarma, și toate celelalte? E ca și cum ai aștepta o execuție care ar putea sau n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
desprindă de trunchiul zgârietor al bradului și simțind în același timp, cu mirare, că este trasă înapoi de niște brațe nevăzute și că, dintr-odată, pășește prin aer fără să mai atingă pământul, înălțându-se tot mai sus, înspre o spărtură de un albastru nefiresc de pur din cerul nefiresc de întunecat. 8. Clara se trezi cu un icnet de spaimă, pipăindu se cu degete înfrigurate. își recunoscu cu un oftat de ușurare pielea, își recu noscu pomeții și forma ochilor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neîndestulătoare. Undeva În ținuturile Întunecoase și nelocuite, sus spre nord, cârâie un corb. Scrutez cerul, Însă e prea departe pentru a putea fi zărit. Străbatem o milă din acest ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul; ajungem În cele din urmă pe o creastă rotunjită care duce spre nord către un turn mătăhălos, o balegă uriașă de stâncă primară, Longford Tor. La picioare, o altă vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe aripi de amorași dolofani și meditativi, răzbătu printr-un portal de ipsos și teracotă, înfundat cu spărturi de faianță și de fructe de piatră, având prăbușit, alături, un propriu corn al abundenței, desprins de zguduitura violentă a vreunui utilaj de excavare, amintindu-și cu nostalgie de niște versuri învățate de la bunica, ocrotitoarea copilăriei lui: Fug pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu un bidon de vopsea, pe post de minge, a cărui crustă uscată în interior tempera hodorogitul strident. Erau numai cinci jucători în teren doi, într-o echipă, și trei, în cealaltă și n-aveau portar, care să apere o spărtură aleasă drept poartă, pentru buturile sale imaginare, dintr-un perete acoperit cu un subțire, fin și bine păstrat tapet de mătase, cu flori mărunte și aurii, odinioară. Nu am voie să trec prin terenul de joc! gândi disciplinat Mircea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
remarcă Labă cel oacheș pe Mircea, care privi cu dezamăgire la pantofii săi cu catarame de alamă galbenă și izbuti să declame împăciuitor: Numai zece minute băieți, fiin'că am o treabă! Cu o căznită diplomație, față de ambele echipe, apără spărtura din peretele cu tapet de mătase de asalturile bidonului de vopsea, apoi, după un supraelastic sfert de oră de joc, pe terenul cu prundișul acela clinchenitor de ceramică răscoaptă, care-i pudrase uniform hainele în cafeniu, făcându-le la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
curețe cioburile din tocul geamului, pe Îndelete, cu două degete, de parcă asta ar fi treaba lui acolo, În momentul acela. Nu se uită la mine, eu casc ochii și nu reușesc să spun nimic. Trec câteva clipe, prea multe. În spărtură apare chipul lui Adelin, unde naiba o fi fost pân-acum? Adelin e scund, de-acolo de unde stau nu-i văd decât ochii galeși și fruntea. L-a văzut și puștanul, Începe iarăși să legene sucitorul. De câteva ori, lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
animale. Se furișează atent pe lângă ziduri până în apropierea casei unde localizase lunetistul. Oboseala este uitată, rămâne instinctul vânătorului. Nu se grăbește, orice greșeală poate să-i fie fatală. Sub pașii precauți, zăpada trosnește scurt, tainic. Pătrunde în curte printr-o spărtură a gardului. Aici, numeroase scobituri, tranșee, grămezi de cărămizi sparte și moloz. Din vârful unui copac pipernicit și scheletic vine croncănitul funebru al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pătrunde în locuința bombardată odată cu o pală înfiorată de ninsoare. Ascultă cu atenție. Liniștea este deplină, mai profundă decât a unui cavou în miez de noapte. Privirea lui întâlnește doar ziduri crăpate și goliciunea tristă a unei case părăsite. Prin spărtura din acoperiș, razele lunii cad oblic peste cadavrul unui soldat german, prăbușit pe scara interioară a imobilului. Darie observă că are amândouă picioarele scurtate într-un mod grotesc, din cioturile însângerate care ies din stofa uniformei se văd atârnând fâșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici un om, nici un obiect, fiecare gașcă se retrăgea în cartierul ei. Tot pe la miezul nopții, se goleau și străzile: ieșeau căminiștii din schimb. Îi vedeai de departe, valuri-valuri, traversau în tăcere linia ferată, prin curtea remizei de vagoane (făcuseră o spărtură în gard, după care îl dărâmaseră cu totul, să treacă mai ușor); cu ăștia chiar nu era bine să te pui. Pe băieți, îi găseai a doua zi la muncă: ciufuliți, tumefiați, încărcând lăzile la fabrica de pâine ori trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau grafolog, ca să observi că ceva nu e-n ordine: scrisoarea avea aspect de jurnal. În plus, cu toate propensiunile mele de mitoman, nu reușeam s-o așez peste vreun fragment din viața mea, nu îi găseam locul în nici o spărtură. În ’97, predam deja la Litere, sucind pe toate fețele epocile și autorii: mă ocupam și de proza lui Filimon, și de variantele Odei lui Eminescu, și de sintaxa lui Cantemir, cu Istoria lui trucată și indigestă. Pe scurt, făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
afla ce fac acolo, reparația dura zile, uneori chiar săptămâni; după ce terminau, plesnea altă conductă. Găurile erau cârpite cu niște cuie mai mari, înfășurate în iarbă uscată (instalatorii îi ziceau „cânepă“: „Ai adus cânepa?“, „Păi cum vrei să-ți închidem spărtura, tataie, dacă n-ai cânepă?!“). Spărturile se astupau cu ziare și cârpe, peste care se turna prenadez sau, dacă aveai noroc să fi cumpărat din timp materialele, un amestec de ipsos cu ciment. „Cânepa“ se mai folosea și la gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zile, uneori chiar săptămâni; după ce terminau, plesnea altă conductă. Găurile erau cârpite cu niște cuie mai mari, înfășurate în iarbă uscată (instalatorii îi ziceau „cânepă“: „Ai adus cânepa?“, „Păi cum vrei să-ți închidem spărtura, tataie, dacă n-ai cânepă?!“). Spărturile se astupau cu ziare și cârpe, peste care se turna prenadez sau, dacă aveai noroc să fi cumpărat din timp materialele, un amestec de ipsos cu ciment. „Cânepa“ se mai folosea și la gaze, nu-ți făcea nimeni sudură sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în spațiul proaspăt decopertat apăruse peretele sălii, iar în perete, o deschizătură de dimensiunea unei casete cu bijuterii. M-am uitat la Mihnea, nu știu dacă m-a observat, rămăsesem amândoi cu fața în întuneric. Prudent, ne-am apropiat de spărtură. Din deschizătură țișnea o lumină care, în loc să pătrundă în sala noastră, părea că, dimpotrivă, se-oprește în aer și ricoșează înapoi, la sursă. Parcă îți băga cineva o lanternă în ochi, după care raza descria o curbă, întorcându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și ricoșează înapoi, la sursă. Parcă îți băga cineva o lanternă în ochi, după care raza descria o curbă, întorcându-se pe lentilă. Dacă mutai deschizătura în podea și scoteai o funie din rucsac, te credeai direct în Lost. Dincolo de spărtura paralelipipedică, tăiată perfect în cărămidă, nu puteam recunoaște aproape nimic. Observam scena, dar n-aș fi băgat mâna în foc că și ajungea întreagă pe ecranul minții. Acolo mă chinuiam s-o instalez, ca o aplicație prea mare pentru capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întreagă pe ecranul minții. Acolo mă chinuiam s-o instalez, ca o aplicație prea mare pentru capacitatea procesorului. Lumina albăstruie, de xenon, glisa dintr-o lampă hexagonală coborâtă din acoperiș, inundând o încăpere de-aceleași dimensiuni cu sala noastră. Prin spărtura decupată precis zăreai parchetul lăcuit și forma identică a pereților. Te simțeai mic și idiot, ca la ghișeu la Circa Financiară. În mijlocul camerei, niște tipi îmbrăcați în blugi și cămăși cadrilate butonau vreo zece calculatoare, poate mai multe. Arătau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ale Năvodarilor în stânga. Șeful milițienilor purta sub braț o mapă cu fermoar și-și înjura de zor oamenii: „Dobitocilor! L-ați luat pe-ălălalt! Ăsta nu povestește ce trebuie!“ Dintr-un al patrulea calculator, pe toată întinderea dintre cameră și spărtura noastră, se desfășura deșertul Karabogaz de la Marea Caspică. Îl recunoșteam dintr-o revistă, după dunele de sare, tractoarele și vagonetele corodate în nisipul portocaliu. Și îl mai știam și după cele trei cuvinte pe care le rosteam în minte, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
excentrică, neconvențională, care făcuse publică dorința sa de a se căsători cu vărul său Ludovic al XIV-lea și de a deveni regina Franței. Aceasta a ordonat tunarilor care apărau Bastilia să oprească focurile, permițând trupelor prinților să facă o spărtură în zidurile de apărare și să intre în Paris. Mazarin, revenit în secret în capitală, în timp ce privea pe geam cum tunurile de la Bastilia s-au oprit, a exclamat:„tocmai și-a ucis soțul!“ Pe lângă trupele prinților, care nu dădeau dovadă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
14 aprilie 1411, „să fie începând de la vadul Moldovei, care este mai jos de satul Câmpulung, cu poiana, drept la gura pârâului Geredzea, și în sus pe pârâu, până la obârșie, și de acolo la Măgura Moșului, și de acolo la spărturi și la Măgura Plopului, și de acolo la Fântâna Sărată, și de acolo, pe dealul Frăsinelul, drept la Strâmtura pârâului la vale pe Suha, unde cade în Moldova, și de acolo, peste Moldova la pârâul Cetățel în sus pe pârâul
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]