3,462 matches
-
de-același neam cu mine. — Așa-i, tataie - zise Cosette și făcându-și vânt, îl cârpi scurt de la stânga la dreapta. — Da-o-ar boala-n tine de paparudă - murmură Tănase în țigănește, frecându-și obrazul. Apoi se-ntoarse spre spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai să-l răstoarne cu jilțul. — Să fie primit - spuse țiganul, scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată - zise Cosette. Cine-mi împrumută un galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
colonie de nutrii. Cresc bălăriile, urcă iedera, șindrila putrezește și-n timpul crizei dinastice din 1866, cu un trosnet memorabil, conacul se prăbușește. De aceea nu vom insista asupra descrierii lui, mărginindu-ne a spune că în momentul când Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, țigăncușa Cosette și tăcutul rapsod Broanteș intrară pe porțile larg deschise ale curții boierești, din pridvorul în stil ce mai târziu se va numi brâncovenesc, coborî să-i întâmpine, probabil vestit mai înainte de-o slugă iute de picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înaintea domniilor voastre, mulțumindu-vă că mi-ați făcut cinstea să pășiți în curte, apoi a vă ruga să socotiți că din minuta aceasta sunteți oaspeții mei, cât veți crede că veți putea răbda urâta-mi înfățișare. — Mărite boier! - luă vorba spătarul Vulture. în adevăr, nu este o prea mare mângâiere ochilor noștri a te privi, căci mai pocit chip precum al dumitale n-am văzut de când mama m-a făcut. Dar un chip azi este, mâine nu mai este, fiind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o clipă rușinați. Văzând stânjeneala lor, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu grăi: — După semnele ce le am, nu mă îndoiesc că am dinainte-mi oameni de seamă. Părea-vi-s-ar oare o greșeală de neiertat dacă aș dori să cunosc numele domniilor-voastre? — Nicidecum - răspunse spătarul. Eu sunt, de-ați auzit cumva de mine, nevrednicul spătar Vulture. — Cum să n-aud? - se miră Radu Stoenescu-Balcâzu. De numele acesta a auzit toată Moldova, ba încă și dușmanii dimprejur! Nu domnia-ta ai slujit atâtea capete de domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
După semnele ce le am, nu mă îndoiesc că am dinainte-mi oameni de seamă. Părea-vi-s-ar oare o greșeală de neiertat dacă aș dori să cunosc numele domniilor-voastre? — Nicidecum - răspunse spătarul. Eu sunt, de-ați auzit cumva de mine, nevrednicul spătar Vulture. — Cum să n-aud? - se miră Radu Stoenescu-Balcâzu. De numele acesta a auzit toată Moldova, ba încă și dușmanii dimprejur! Nu domnia-ta ai slujit atâtea capete de domn, ele căzând în cele din urmă, al dumitale rămânând, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acesta a auzit toată Moldova, ba încă și dușmanii dimprejur! Nu domnia-ta ai slujit atâtea capete de domn, ele căzând în cele din urmă, al dumitale rămânând, precum văz, pe umeri? — Numai eu știu cum se mai ține - oftă spătarul. Dânsul a fost Barzovie-Vodă. — Plecăciune, Măria-Ta! - zise cu smerenie gazda. De mult voiam să te cunosc. Din câte știu, Măria-Ta, când erai în Scaun, ai scos birul pe stupi și-ai pus bir la cărți. De unde atâtea cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pana, cu stânga scutul. Și preafrumoasa domniță? — Pe mine mă cheamă Cosette - grăi țigăncușa. — De dumneata, drept să-ți spun, n-am auzit - zise boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Pe drept cuvânt că neamul ei s-ar fi tras din Egipt - zise spătarul Vulture - dacă nu se trăgea din India. A vrut să scape de jugul turcesc și-a fugit cu noi de la Stambul. — Jugul nostru e mai blând - spuse Radu Stoenescu-Baicâzu - căci tragem toți la el: boieri, răzăși, curteni. Bici să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
capul decât la politichie. Cu vreo cinci nopți înainte de a ajunge aici la conac, pe când dormeau într-o poieniță în fân, ea se sculase tiptil și, îmbătată de mireasma ierbii și de boncăluitul viguros al unui cerb, se strecură lângă spătarul Vulture, punându-și mâna caldă pe gâtul lui. Spătarul tresări și fără să deschidă ochii, bâigui prin somn: „Fie-ți milă de copilașii mei și nu mă omorî, Măria-Ta!” Ea se lipi atunci de Barzovie-Vodă, care sforăia alături, gâdilându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a ajunge aici la conac, pe când dormeau într-o poieniță în fân, ea se sculase tiptil și, îmbătată de mireasma ierbii și de boncăluitul viguros al unui cerb, se strecură lângă spătarul Vulture, punându-și mâna caldă pe gâtul lui. Spătarul tresări și fără să deschidă ochii, bâigui prin somn: „Fie-ți milă de copilașii mei și nu mă omorî, Măria-Ta!” Ea se lipi atunci de Barzovie-Vodă, care sforăia alături, gâdilându-l cu un fir de iarbă sub ureche. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
domn. — Și turcilor? întrebă Barzovie-Vodă. — Mai am Dealul Măgurii, de unde ies pe puțin 200 de saci, barabule una și una, cât un cap de copilaș. Pe astea le trimitem peșcheș la Poartă. — Da’ Sima-Vodă nu știe încă de ele? - zise spătarul Vulture. — Ba știe, da’ nu știe la ce-s bune. A trecut în toamnă pe-aici, a luat o barabulă, s-a uitat bănuielnic la mine și m-a întrebat ce-i cu ea. „O legumă proastă, Măria-Ta, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sol cu ele, să le spună acelora cum trebuie să le mănânce, că de-apucă sultanul să guste una crudă, ne pierdem capetele. Dar dacă mănâncă una friptă, Scaunul e-al dumitale, Măria-Ta. Ia spune-mi, boier Radu - zise spătarul - câți știu până acum în Moldova cum se mănâncă barabulele astea? — Păi acum suntem trei - răspunse Radu Stoenescu Balcâzu. Eu, țiganul care le frige și - aici boierul roși ușor - o fată care mi le aduce mie înăuntru, seara, după ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Radu Stoenescu-Balcâzu. De curiozitate ne uitarăm pe fișele colegului nostru cu descrierile. Tot ce-a pregătit pentru episod e propoziția: „Bine friptă, carnea bourului era excelentă”. Nici cu dialogurile nu stăm mai bine. Iată unul din ele: „— Bună carne! - făcu spătarul Vulture. - Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu Stoenescu-Balcâzu”. Păi ce acțiune să construiești cu asemenea cuvinte? Ca să nu mai vorbim că tot ce ne-a furnizat colegul cu personajele au fost trei slujnicuțe care aduceau tăvile, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lemn o oală în care mai sfârâiau încă zeci de barabule curățate și tăiate cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării. Bine friptă, carnea bourului era excelentă. — Bună carne! - făcu spătarul Vulture. — Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Cât despre barabule - zise Barzovie-Vodă cu gura plină - dacă aveam vreo cinci saci când a năvălit Megler-Pașa în odaia de culcare să-mi citească firmanul prin care m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
curte, strânși unii într-alții, dormeau caii lor. Pe ulițele Ieșilor am fost ajuns din urmă de Broanteș, lăcrimând de durere, căci păgânii, prinzându-l în bibliotecă, îi crestaseră limba. Am ținut-o tot o fugă, ca telegarii, până la casele spătarului Vulture, pe care Sima-Vodă îl avea ca dușman. Pe dimineață era deja pe drumul spre Cetatea Albă, unde spătarul și-a adus aminte că ține ori o ibovnică, ori niște stupi, oricum - un loc unde să ne putem întrema. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de durere, căci păgânii, prinzându-l în bibliotecă, îi crestaseră limba. Am ținut-o tot o fugă, ca telegarii, până la casele spătarului Vulture, pe care Sima-Vodă îl avea ca dușman. Pe dimineață era deja pe drumul spre Cetatea Albă, unde spătarul și-a adus aminte că ține ori o ibovnică, ori niște stupi, oricum - un loc unde să ne putem întrema. Episodul 183 O SISTEMĂ DE APĂRARE — Dar să lăsăm aceste triste întâmplări, căci, orice s-ar spune, un domn schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ține ori o ibovnică, ori niște stupi, oricum - un loc unde să ne putem întrema. Episodul 183 O SISTEMĂ DE APĂRARE — Dar să lăsăm aceste triste întâmplări, căci, orice s-ar spune, un domn schimbat e un domn trist - grăi spătarul Vulture, aruncând un os unui câine mare, ciobănesc, ce adăsta prin curte - și cu cât e schimbat mai des, cu atât tristețea e mai mare, căci tristeții sale i se adaugă tristețile mai mici ale supușilor ce-l urmează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-a putut vedea când am ajuns, nu erau stupi. Și nu întâmplător. Ca să înțelegeți de ce aveam o ibovnică tocmai la Cetatea Albă, cale de nouă poște bune de Ieși, trebuie s-o iau mai de departe. Eu am fost spătar de tânăr. Eram de-a dreapta lui Vodă, Vodă-Mandrea era pe-atunci, Dumnezeu să-l ierte, și nu-mi mai încăpeam în piele de mândru. Numai la ziua de mâine nu mă gândeam. într-o zi vine lângă mine logofătul Dorchan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au împăcat și l-au dat pe paharnic în izmene legat turcilor. Episodul 184 S.R.L. Episodul 185 SE SCHIȚEAZĂ UN PLAN DE ACȚIUNE — înțeleg c-ați ajuns la Cetatea Albă - zise boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. Și după aceea? — După aceea - răspunse spătarul Vulture - înțelegând că sultanul nu ne cere totuși capetele, am purces spre Stambul, să vedem care-i mișcarea. — Și sultanul? — Sultanul e un om de statură potrivită, și-are un obicei care pe mine mă scoate din minți: își troznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sultanul nu ne cere totuși capetele, am purces spre Stambul, să vedem care-i mișcarea. — Și sultanul? — Sultanul e un om de statură potrivită, și-are un obicei care pe mine mă scoate din minți: își troznește mereu degetele - spuse spătarul Vulture. — Are și-o aluniță lângă sprânceana dreaptă - completă Barzovie-Vodă. — Nu era aluniță, era neg - spuse spătarul — Interesant - murmură boierul. Și ce v-a spus? — Să ne întoarcem acasă, că dacă nu suntem vinovați, va trimite el oaste să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Sultanul e un om de statură potrivită, și-are un obicei care pe mine mă scoate din minți: își troznește mereu degetele - spuse spătarul Vulture. — Are și-o aluniță lângă sprânceana dreaptă - completă Barzovie-Vodă. — Nu era aluniță, era neg - spuse spătarul — Interesant - murmură boierul. Și ce v-a spus? — Să ne întoarcem acasă, că dacă nu suntem vinovați, va trimite el oaste să mă suie înapoi în Scaun - răspunse Barzovie-Vodă. — Nu mai e de așteptat - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. Sima-Vodă trebuie dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suntem vinovați, va trimite el oaste să mă suie înapoi în Scaun - răspunse Barzovie-Vodă. — Nu mai e de așteptat - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. Sima-Vodă trebuie dat jos înainte de venirea osmalâilor. Pe când ajung eu, treaba să fie făcută. — Ușor de zis - spuse spătarul - dar cum? — Aveți în vedere barabulele? - întrebă Barzovie-Vodă. — Și pe acestea - răspunse Radu Stoenescu-Balcâzu. E o împrejurare de excepțiune, care nu suferă amenare. Inemicii țerăi sunt cu ochii pe noi. Dar să facem câțiva pași, căci, cu iertăciune zic, urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe acestea - răspunse Radu Stoenescu-Balcâzu. E o împrejurare de excepțiune, care nu suferă amenare. Inemicii țerăi sunt cu ochii pe noi. Dar să facem câțiva pași, căci, cu iertăciune zic, urechile muiarelor nu sunt făcute spre auzi asemenea lucruri. Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și gazda se sculară și ieșiră în curte. La masă rămăsese tăcutul Broanteș și Cosette. Era liniște. De undeva se auzea gângurind o turturică. Cosette ridică privirea și se uită în adâncul ochilor lui Broanteș. — O auzi? - suspină ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și astea și-o luaseră în cap. Episodul 196 A DOUA VENIRE îN SCAUN A LUI BARZOVIE-VODĂ (Iî în vremea când vestea fugii lui Sima-Vodă se preumbla pe ulițele târgului, dinspre sud, trecând lunca Bârladului, se apropiau de Ieși Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, rapsodul Broanteș și țigăncușa Cosette însoțiți de boierul Radu Stoenescu-Balcâzu și de-un pâlc de slujitori călări ai acestuia. Veneau în două căruțe cu coviltir, ca și cum ar fî negustori, iar în a treia aveau ascunși sub boarfe zece desagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ieși, să vadă dacă zvonul e adevărat, iar dacă el se adeverea, să-ncerce să afle cum ar privi boierii pământeni o a doua venire în Scaun a lui Barzovie-Vodă. Zis și făcut: slujitorii încălecară și a doua zi dimineață spătarul Vulture și Cosette, ieșind să se spele puțin la un pârâu ce curgea pe sub deal, îi zăriră pe cei doi intorcându-se dar nu singuri, ci însoțiți de un întreg alai boieresc. Spătarul Vulture fugi la cort și-l trezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
făcut: slujitorii încălecară și a doua zi dimineață spătarul Vulture și Cosette, ieșind să se spele puțin la un pârâu ce curgea pe sub deal, îi zăriră pe cei doi intorcându-se dar nu singuri, ci însoțiți de un întreg alai boieresc. Spătarul Vulture fugi la cort și-l trezi pe Barzovie. — Măria-Ta, vin boierii! — Să intre! spuse Barzovie, stăpânindu-și cu greu calmul. Boierii intrară unul câte unul pe sub perdelele cortului aliniindu-se în fața lui Vodă. Acesta îi recunoscu fără greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]