1,495 matches
-
săi. Locuința lui Kalman avea marele avantaj că era situată în plin centru, pe o stradă care pornea din piața unde se aflau Catedrala Catolică și statuia ecvestră a lui Matei Corvin și dispunea, în subsolul clădirii, de o încăpere spațioasă și luminată, devenită, după ore de lucru susținut pentru amenajarea ei, atelier de tâmplărie. Kalman instalase în atelier un pat primitor și, cu timpul, această încăpere izolată de vacarmul exterior va deveni locul meu preferat de pregătire pentru examene. Kalman
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
are doar de apăsat pe a doua piatră de jos În sus, din colțul peretelui. Zidul scârțâi ușor și Începu să se ridice. Amir și Nogodar intrară, apăsând piatra la loc, iar zidul coborî. Se aflau Într-o Încăpere destul de spațioasă, În care, lucru ciudat, ardeau torțe la colțuri. „De asta era nevoie de aer...”, se gândi Ștefănel. Încăperea părea pustie, dar, la o privire mai atentă, În partea de jos a pereților se puteau vedea trei cufere vechi. În ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
firească urmare a unei vechi stări de fapt. În definitiv, aparțineau unor lumi diferite, care se intersectaseră doar din Întâmplare. - Pot să-l văd? - Desigur. Oană intră În salonul verde, amenajat acum ca o cameră de spital. Era o cameră spațioasă, cu ferestre largi ce dădeau spre Canal Grande, cu numeroase taburete și scaune elegante, așezate În jurul unei canapele pe care era Întins contele Matteo Frassetti. Această amenajare menținea eleganța și aerul aristocratic al palatului, dar căpitanului i se păru absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
boem. Grație simplificărilor eroice ale lui Haussman, orașul era mult mai ușor de condus, de administrat și de „descifrat”. După cum se Întâmplă În cazul majorității proiectelor ambițioase de impunere a unei ordini moderne, noua capitală creată de Haussmann, impunătoare și spațioasă, avea și o latură negativă. Ierarhia spațiului urban, pentru care centrul reconstruit al Parisului constituia modelul de referință, presupunea deplasarea populației sărace către periferie. Cel mai grăitor exemplu este Belleville, un cartier muncitoresc din nord-estul capitalei care, În 1856, devenise
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
câteva minute am bătut la ușa secretarului cu propaganda. Mi-a deschis secretara din anticameră. Mi-a zâmbit ușor și m-a poftit în încăperea din dreapta, însoțindu-mă cu o tavă cu trei cafele. Am intrat într-o încăpere largă, spațioasă, elegantă, cu o mochetă vișinie. La biroul din mijlocul încăperii ședea Panaiotache, "omul negru", îmbrăcat într-un costum de tergal, de culoarea vișinei putrede, cu o cămașă albă ca spuma laptelui și o cravată cu nodul mic, cu niște dungulițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
timpanele, erau prea mulți să le poată face față. Vrăjile lui erau ineficiente. Al doilea cap s-a furișat în camera lui pe cînd era plecat la școală și, cînd a ajuns acasă, Alin a găsit o încăpere ceva mai spațioasă, dar încă nu știa de ce. Apoi, după masă, cînd din reflex a căutat telecomanda pentru a aprinde ecranul televizorului și consola, pașii pe care-i făcea zi de zi și pentru care se grăbea să ajungă mai repede acasă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
frunze, flori și fructe în viața mea imaginară și reală. Una dintre neliniștile cotidiene este aceea de a face loc creației - nu numai în spațiul interior, dar chiar în cel real, fizic. Problema ordinii în apartamentul meu de patru camere spațioase - invazia hârtiilor, a cărților răspândite peste tot. În fiecare zi îmi propun să fac ordine, să văd mesele goale, așteptându-mă să pun o foaie albă de hârtie pentru a scrie câteva rânduri sau a trage câteva linii ale unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din toate părțile și nimeni nu voia să primească decât jumătate din cantitatea repartizată. Pentru un gram de sămânță era necesară o cantitate foarte mare de frunză de dud, hrana de bază a micilor viețuitoare, și de o cameră aerisită, spațioasă și foarte curată. În primul an nu am știut ce înseamnă un gram de sămânță. După ce am împărțit sămânța, profitând de neștiința mea, unii au luat mai puține grame astfel încât „m-am pricopsit” cu cinci grame de care trebuia să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
face o agricultură destul de performantă în acea zonă agricolă de deal. În cele două sate mai mari, de la șosea, erau magazine unde se vindeau produse diversificate de strictă necesitate. În incinta acestor cooperative de consum era și câte un restaurant spațios. Brutăria din centrul satului Ghiduleasa, care aparținea de C.A.P., asigura pâinea necesară mesei mecanizatorilor, dar și celor care nu făceau pâine acasă. Șoseaua era parțial asfaltată, iar în rest era pietruită și oarecum întreținută. Pe marginea șoselei erau șanțuri
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în apropierea unor mici plaiuri de verdeață încîntătoare, cu drept cuvânt a fost aleasă de locașul etern a celui ce n-a avut răgaz să se odihnească toată viața sa cum se cuvine. Mănăstirea se compune dintr-o biserică destul de spațioasă, care într-una din despărțiturele sale cuprinde mormintele domnilor Ștefan cel Mare, Bogdan și Rareș ș-a mai multor doamne din epocele gloriei noastre militare. În jurul bisericei sunt rădicate în formă pătrată odăile destinate pentru călugări, odăi dintre cari cele mai multe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mlaștină unde animale verzi și păsări ce se legănau pe papură își continuau vacarmul îndrăcit și neînsemnat. Îmi luam câte o carte, însă lumina cafenie a soarelui care cădea pe pagini mă orbea. Băncile de fier erau albe și destul de spațioase pentru a adăposti doi trei bătrânei care voiau să tragă un pui de somn în căldura dulce și mirosind a mlaștină care înnebunea de tot mierlele cu aripi tivite cu roșu, care încrețea petalele florilor, dar care încetinea și molcomea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu sos negru de ciocolată, cu roșii și avocado, cafea și gem de guava. Și această mâncare delicată, stranie, care îți ațâța cerul gurii, m-a provocat, în timp ce o savuram, să mă gândesc la chestiunea banilor. Casa era arătoasă și spațioasă, mai mare decât părea din afară, pentru că din grădină coborai în camere. Pereții erau roșcați, iar podelele de un roșu mai întunecat sau din gresie verde. Erau două patio, una cu o fântână și cu scăunele în formă de butoiașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cunoaște din vedere locuiesc amîndoi în același bloc de garsoniere. Salut, vecine! Haideți la mine în birou, poate fac eu rost de sudor. O ia înainte, coboară un etaj, descuie o ușă și-l invită pe Vlad într-o încăpere spațioasă, în mijlocul căreia, pe un schelet metalic, stă montată o instalație pilot pentru obținerea filamentelor-carbon. Închide ușa, apoi se apropie de Vlad și-i întinde mîna: Mihai Vlădeanu e numele meu. Mărturisesc că, deși locuim în același bloc, nu-l știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna stîngă, cu care face un semn, arătîndu-i lui Mihai drumul. Pătrund pe ușa rămasă deschisă, coboară cîteva trepte, holul se lărgește într-un fel de anticameră din care, printr-o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iese. În urma lui, Mihai încuie ușa, se dezbracă pînă la brîu și se bărbierește, apoi, îmbrăcat la loc, atent să nu i se mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece, destul de spațioasă, ocupată doar de două birouri, cu frumoase tablouri pe pereți, reprezentînd priveliști montane sau flori un tablou cu un ram cu trei boboci de magnolie atrage atenția tînărului în mod deosebit, făcîndu-l să rămînă clipe în șir cu ochii într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se pregătește un pogrom Împotriva populației evreiești”. Familia a hotărât să se ascundă În prăvălia ei, care se afla Într-un cartier creștin, salvându-se astfel de la moarte. Consulul italian la Iași, De Sotto, care a fost Încartiruit În casa spațioasă a unui cunoscut avocat evreu, Altein, a fost invitat la prânz la familia evreiască, cu două zile Înainte de pogrom, după care a părăsit imediat locuința fără să spună din ce motiv, cu toate că știa cu certitudine ce urmează să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Iași și totodată se auzeau Împușcături și deasemeni rachete luminoase zburau În toate direcțiile”. Rachetele, mărturisea evreul, au fost lansate din spitalul din centrul orașului șSfântu Spiridonț În direcția Chesturii, care se afla În apropiere, și din Chestură către locuința spațioasă a unui evreu - casă care a fost confiscată pentru a caza acolo Comandamentul german. În orele dimineții s-au Înmulțit patrulele care arestau evrei, ducându-i la Chestură. Alarma falsă din 28/29 iunie a deschis vânătoarea de evrei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
capătul grădinii se înalță un zid din cărămizi galbene smălțuite, asemănătoare cu cele din care e zidit Institutul și decorate din loc în loc cu plăci de ceramică albastră și liliachie, care închipuie forme de delfini sau alte asemenea modele. Dreptunghiul spațios cuprins între aceste patru laturi conține „Baia Exterioară“, o întindere de apă caldă naturală (între 26 și 28 de grade în toate anotimpurile), peste care, în timpul iernii, plutește un giulgiu de abur gros. Se zice că Baia Exterioară ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adeseori închiriată pentru petreceri particulare, dar după un anumit chef despre care s-a scris în ziarele naționale, s-a renunțat la acest obicei. În partea stingă a promenadei se deschide o ușă care duce într-o încăpere ciudată și spațioasă, octogonală, numită „Baptisteriul“. Această cameră camuflează prin coloane pseudoclasice și frontispicii marea „sală a mașinilor“ sau „a motoarelor“, ca să folosim denumirea tradițională a instalațiilor. Mașinile, acum desigur modernizate, au constituit mândria unui binecunoscut inginer din secolul al XIX-lea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acestuia drumul, dacă ar fi avut intenția să se ducă la cabine, pe ușa interioară. George se retrase în coridor și intră în încăperea clinică a Bazinului Pruncilor. Această sală, care părea mică pe lângă Baia Interioară, era, de fapt, destul de spațioasă. Constituia o rămășiță a vechilor aranjamente din Institut, care precedaseră Camerele din Ennistone. Camera Pruncilor, cum i se mai spunea, păstra stilul spitalelor de la începutul epocii victoriene, neîmpodobit, cu podele din dale de piatră acoperite cu linoleum negru. Singurul farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce se spunea despre el: „că nu este un adevărat preot...“, dar nu-i păsa. Crezurile lui eretice erau, neîndoielnic, acceptabile. Acceptabile de către cine? Părintele Bernard încetase să mai creadă în Dumnezeu. Când se plimba, cum obișnuia adeseori, singur prin spațioasa și frumoasa lui biserică, se simțea din ce în ce mai conștient de absența lui Dumnezeu. Câțiva enoriași se plânseseră odată că predicile părintelui Bernard asupra închinăciunii constau în sfaturi pentru practicarea exercițiilor de respirat. Și, totuși, a existat un timp când părintele Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că pentru ea rămăsese copilăros și pentru ea se considera inocent. Așa cum îi spusese lui Emma, socotea că pe el nu-l atinsese căderea omului și că nu știa de unde începe răul. Emma stătea întins pe patul din camera mai spațioasă din față, unde, înainte de a fi împreunat draperiile, mugurii verzi ai platanului îi umpleau fereastra, iar ramurile pestrițe se legănau în vânt, profilate în lumina felinarelor de pe Travancore Avenue. Înainte de a se culca, încercase să-și îndrepte brațul ochelarilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Tom. — Au plecat cu toții? întrebă Stella. — Da, răspunse May Blackett, am urmărit toate mașinile plecând. — Și N când sosește? Cam într-o jumătate de oră o să fie aici. Stella coborâse în salonul mare al casei Maryvile, cu bovindourile lui spațioase, care dădeau spre mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el. Ce este? George! încearcă să vâre cheia în broască! Repede, repede! Diane îl trase pe Tom, apucându-l de încheietura mâinii, pe care degetele ei scurte nu izbuteau să o cuprindă. Îl duse pe palier, unde deschise un dulap spațios în perete, cu uși glisante. Împinse la o parte câteva rochii care atârnau pe umerașe, făcând un spațiu în care Tom intră, împleticindu-se. Îi șopti: — Totdeauna când vine se duce întâi la toaletă. Am să pun radioul tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apărând în compania lui George. Era genul lui. Și acum, ca prin minune, se materializase drept în fața lui, tocmai la Paris. Se apropie de ea, foarte curtenitor. Și rezultatul a fost că Diane locuiește acum la Paris, într-un apartament spațios pe Quai aux Fleurs, cu vedere spre Notre Dame. Eu însumi am vizitat-o acolo, nu cu multă vreme în urmă. Desigur că Diane și-a inventat un trecut nou, adecvat noii ei opulențe, și a făcut tot ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]