218,930 matches
-
uman foarte larg, și nu un instrument de cenzură sau un cîntar necruțător pentru performanța individuală. Atunci cînd acest fenomen va fi studiat istoriografic și critic în toată extensia și profunzimea sa, cînd Balcicul va fi restituit artistic și moral spațiului nostru cultural așa cum se cuvine, arta românească, în ansamblul ei, dar și resorturile noastre sufletești, vor fi percepute mult mai corect și mai nuanțat. Un pas important către acest moment îl face acum cartea Balcicăi Măciucă, un pas provocator și
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
albine, au fost aduse la Muzeul Național de Artă din colecțiile Muzeului de Artă Modernă din Saint-Etienne, constituind, după aproape șapte decenii de absență inexplicabilă, prima expoziție Victor Brauner în România. Un timp atît de îndelungat de exil tacit din spațiul nostru cultural, în condițiile în care s-a manifestat, totuși, o dorință imperativă, uneori de-a dreptul furibundă, de a ne recupera, fie și tardiv, marile valori culturale împrăștiate prin lume (a se vedea, în acest sens, recuperarea sistematică a
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
relativ tîrziu, în 1966, deși familia lui, Hary Brauner și Lena Constante, a trăit permanent în țară, cu excepția peroadei cînd au fost ei înșiși exilați prin pușcăriile comuniste, cu alte cuvinte chiar dacă erau condiții particulare pentru o legătură reală a spațiului nostru cultural cu marele artist, el n-a ieșit ni-ciodată, pînă acum, dintr-o proiecție vagă și dintr-o reprezentare strict protocolară. Cum o asemenea situație nu este, în mod cert, una deliberată, cum nu pot fi găsite explicații rezonabile
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
realitate exclusivă am crezut cu o naivitate de multe ori ipocrită. Există în această enormă construcție a lui Victor Brauner și o anumită dimensiune temporală, dar ea însăși una instabilă și echivocă, oscilînd permanent între rememorare și premoniție. Dacă pe spațiul mic al evenimentelor strict personale, artistul pendulează între mitologie și predicție atunci cînd imaginează obsesiv personaje cu un singur ochi, sau cu ochii în plin proces de metamorfoză și de evaziune, în planul mare al existenței speciei el se comportă
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
ori "țicnit", încă din anii tinereții, după cum o atestă Șerban Cioculescu. Exponent al unui comportament aberant, nebunul e un personaj din nomenclatorul comicului, opus eroului tragic sau insului care ilustrează puterea. E un soi de ființă amfibie, prezentă atît în spațiul realității, cît și în cel al imaginarului (Enid Welsford), atît în contingent, cît și în idealitate: "Bufonii și nebunii medievali se află la hotarul dintre viață și artă: nu sînt niște extravaganți ori niște nătărăi, în sensul cotidian, nici comedianți
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
de la situarea lor în epicentrul celor două universuri, ambii reprezentînd "intelectualul care se interoghează dramatic, căutînd măsura dreaptă în relația sa cu lumea, dragostea și moartea". Apostol Bologa se dovedește a fi egotist, în alt mod și în limitele altui spațiu simbolic; amîndoi sînt alcătuiți pe o "schelărie rigidă și livrescă", fără putința de adaptare și au "nostalgia cuplului primordial", izbîndind să ajungă, în plan ideatic, la "suprema reușită revelatorie a ordinii ascunse a lumii", aceasta fiind accederea la solidaritatea universală
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
în privința apartenenței înșelătoare sau parțiale la ironica, ludica generație '80). Mircea Dinutz - Popasuri critice, Editura Psyhelp, Biblioteca Revistei de cultură 13 Plus, Bacău, 2001, 216 p., 65.000 lei Cu volumul de proze al lui Călin Blaga intrăm într-un spațiu al Cetății (topos structurant al acestora, arhitectură și comunitate deopotrivă, castel, casă, sală de spectacole, ș.a.m.d.), dar în același timp al unei periferii formale (greu de încadrat, ele ar putea fi revendicate ca texte sf ) și imagistice (lumi
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
pe niște pătrate inefabile". Călin Blaga - 15 păcate. Molia magnifica, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2001, 144 p., f.p. II A apărut la noi o primă carte din opera lui Paul Virilio, arhitect și autor de texte de critică socială a spațiului, "un rezistent al orașului, al contactului, al proximității: al coordonatelor și al perspectivei; un ireductibil adept al păstrării dualității subiect-obiect" (Bogdan Ghiu, Prefață). Spațiul critic este o analiză a dispariției realului așa cum îl știm noi, a cetății și a fațadelor
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
primă carte din opera lui Paul Virilio, arhitect și autor de texte de critică socială a spațiului, "un rezistent al orașului, al contactului, al proximității: al coordonatelor și al perspectivei; un ireductibil adept al păstrării dualității subiect-obiect" (Bogdan Ghiu, Prefață). Spațiul critic este o analiză a dispariției realului așa cum îl știm noi, a cetății și a fațadelor sale într-o lume în care viteza distruge limitele și le transparentizează: "de la palisadă la ecran, trecînd prin incinta de piatră a întăriturii, suprafața-limită
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
nu mai este deci determinată de ceremonialul deschiderii porților, de ritualul procesiunilor, defilărilor", accesul în oraș este marcat de sisteme electronice de audiență (camere video cu circuit închis, porți magnetice, detectoare, radare), ruptura de continuitatea nu se mai operează în spațiu, ci în durată (închideri de fabrici, greve, etc.). Teledetecția sateliților și obiectivul camerei de filmat înlocuiesc "profunzimea cîmpului suprafețelor expuse observației (directe) în profitul profunzimii timpului de înregistrare (indirect) al datelor numerice", orașul fiind, nu explorat, ci supraexpus. Limitele nu
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
de fabrici, greve, etc.). Teledetecția sateliților și obiectivul camerei de filmat înlocuiesc "profunzimea cîmpului suprafețelor expuse observației (directe) în profitul profunzimii timpului de înregistrare (indirect) al datelor numerice", orașul fiind, nu explorat, ci supraexpus. Limitele nu mai țin de categoriile spațiului, ci, tot mai mult, de cele ale timpului: diferența dintre centru și periferie se face între un timp de lucru și un timp al vacanței. Preferința pentru informația indirectă, mediatizată, în detrimentul observației directe (inclusiv în știință, unde rezultatele experimentelor sînt
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
generală criză a noțiunii de dimensiune "ca discurs de măsurare a unui real oferit la toți în mod vizibil". Universul mare și microuniversul se confundă dintr-o prea mare profuziune a datelor, într-o "criză a întregului, criză a unui spațiu substanțial (continuu și omogen), moștenit de la geometria arhaică, în beneficiul relativității unui spațiu accidental (discontinuu și eterogen) în care părțile, fracțiile (puncte și fragmente diverse) redevin esențiale". Principalul efect al erei tehnologice este modificarea reperelor, realizat și prin aducerea în interiorul
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
oferit la toți în mod vizibil". Universul mare și microuniversul se confundă dintr-o prea mare profuziune a datelor, într-o "criză a întregului, criză a unui spațiu substanțial (continuu și omogen), moștenit de la geometria arhaică, în beneficiul relativității unui spațiu accidental (discontinuu și eterogen) în care părțile, fracțiile (puncte și fragmente diverse) redevin esențiale". Principalul efect al erei tehnologice este modificarea reperelor, realizat și prin aducerea în interiorul locuințelor a lumii mari (televizor, Internet, care telescopează spațiul și îl distorsionează) sau
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
în beneficiul relativității unui spațiu accidental (discontinuu și eterogen) în care părțile, fracțiile (puncte și fragmente diverse) redevin esențiale". Principalul efect al erei tehnologice este modificarea reperelor, realizat și prin aducerea în interiorul locuințelor a lumii mari (televizor, Internet, care telescopează spațiul și îl distorsionează) sau prin modificarea duratei zilei (care nu mai e vechea zi-lumină, ci un continuum temporal). "Apocalipsa după Virilio" este mai curînd un scenariu posibil și o denunțare a lumii electronice care alungă prezența, o simptomatologie a anilor
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
o simptomatologie a anilor '80 (cartea a fost scrisă în 1983) cu depopularea metropolelor sau hiper-concentrări urbane, endo-colonialism (Apartheid-ul Africii de Sud), războiul nuclear mereu iminent spre finele războiului rece, primele discuții despre Statul Unitar, terorism, ș.a.m.d. Paul Virilio - Spațiul critic, prefață de Bogdan Ghiu, Idea Design & Print, colecția Panoptikon, Cluj-Napoca, 96 p., f.p. Atașat Cetății, Ciprian Mihali încearcă să afle în ce constă cotidianitatea în perspectiva ei temporală, după ce o altă lucrare a sa, Sensus communis. Pentru o hermeneutică
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
la intersecția unor coordonate spațiale și temporale care se întrepătrund, se implică și se modifică reciproc, în așa fel încît această realitate pare guvernată mai curînd de un soi de principiu al indeterminării spațio-temporale, în care timpul se spațializează iar spațiul însuși se temporalizează". Dar cum putem vorbi de timpul cotidian? Evident, situîndu-l la o altă intersecție: "la intersecția mai multor temporalități, unele dintre ele ciclice, altele liniare, unele cantitative, altele calitative, unele interioare, altele exterioare" (pe care autorul le analizează
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
i se știrbească nimic din aură și autoritate. De aici a plecat, mai departe, ideea fundației Alekton (ceea ce nu se poate spune; "între small și big este Alekton", conchide Karteias). Pe o străduță îngustă, foarte aproape de centrul Atenei există un spațiu care poartă acest nume. Un club, un teatru mic, o galerie pentru expoziții. Așa cum se plimbă lichidul prin vasele comunicante, tot așa un iubitor de artă poate vizita o expoziție sau poate vedea un spectacol pentru ca după aceea să stea
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
și Aiax pentru armele lui Ahile căzut în luptă. Și pe când fruntașii feaci ascultă cu încântare, Ulise, răscolit de amintiri, nu-și poate stăpâni lacrimile; spre a nu fi văzut, el își acoperă chipul cu mantia. Regresiunea în timp și spațiu îi provoacă nostalgii. Nimeni, cu excepția regelui, nu observă plânsul oaspetelui. Aedul continuă să cânte fapte petrecute la Troia: și din nou, retrăind trecutul, Ulise plânge. Regele văzând suferințele eroului, oprește banchetul și îi invită pe comeseni să participe la un
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
care constituie partea centrală a Odiseei lui Homer. Ulise este un nostalgic: nostalgia este un cuvânt compus din două cuvinte grecești: nostos - ,,întoarecere'' și algos - ,,durere'', adică durerea pe care o provoacă întoarcerea fie ea în timp, fie ea în spațiu. În fond regele din Itaca se identificase cu acel eveniment emblematic care a fost războiul troian: el a rămas, spiritual vorbind, mai departe sub zidurile Troii, acolo unde reputase victorii, acolo unde suferise, acolo unde îi văzuse căzând pe Patrocle
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
de care l-a despărțit întoarcerea spre casă cu teribilele ei suferințe. Chiar și atunci când va ajunge înapoi în Itaca lui mult dorită, chiar și atunci când se va afla alături de Penelopa, gândul lui Ulise se va întoarce în timp și spațiu la zidurile Troii și la încercările la care l-au supus zeii după ,,a sfintei cetăți prăbușire''. De fapt, orice om se identifică cu un eveniment pe care, pe drept sau pe nedrept, îl socotește crucial din punct de vedere
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
Eu am rămas sub zidurile Troii!'' (Radu Gyr, Întoarcerea lui Ulise) Indiferent de adevărurile istorice ale războiului troian este, asemenea atâtor fapte ale trecutului grec și roman, cel puțin pentru europeni o realitate, o realitate eternă aflată în afară de timp și spațiu. Sub zidurile cetății lui Priam, eroii au trecut prin grele încercări existențiale, încercări rămase datorită lui Homer proverbiale peste milenii: ne regăsim permanent, în ciuda trecerii timpului și a extraordinarului progres tehnic înregistrat, în faptele petrecute la asediul cetății lui Priam
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
e un miraj, plăsmuit după culcare. Postamentul pe care e zidit romanul Povestea Marelui Brigand, deci întîmplarea care se spune că s-a petrecut odată, dar nimeni nu o mai poate reconstitui în întregime, se păstrează în penumbră. Pe un spațiu epic întins persistă fantoma vechii aventuri care nu se mai știe dacă a avut loc vreodată. În tîrg cutreieră o altă istorie, de astă dată nu abreviată, redusă la un tors, vag, incert ca în povestea Brigandului, ci dilatată cu
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
lor valoric sau care urmează acum să-și acrediteze un statut conform cu indiscutabila lor înzestrare. Expozițiile organizate pînă în acest moment, Florin Niculiu, Paula Ribariu, Sabina & Jean Negulescu și Adrian Chira, trimit implicit către intențiile galeriei și indică fără dubii spațiul valoric pe care acesta încearcă să-l acrediteze. Cea mai recentă dintre manifestările organizate aici, expoziția de pictură a Ioanei Panaitescu, are și ea multe puncte comune cu acțiunile precedente, mai ales acelea care privesc vigoarea și coerența lăuntrică a
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
imediat al exprimării, al capacității de a manipula instrumentele și limbajul, precum și la acela care privește gîndirea plastică investită în construcția concretă a obiectului, Ioana Panaitescu este o pictoriță matură, stăpînă și sigură pe sine, în ceea ce privește configurația ansamblului, gîndirea pe spații mari și discursul desfășurat, ea manifestă cîteva dintre obișnuitele simptome ale debutului. Absolventă a Secției de artă monumentală, clasa prof. Ion Stendl, Ioana Panaitescu s-a apropiat de pictura de șevalet sub semnul autoritar al unor artiști a căror prezență
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
Stendl, Ioana Panaitescu s-a apropiat de pictura de șevalet sub semnul autoritar al unor artiști a căror prezență publică a marcat vizibil ultimile decenii: Horia Bernea și Florin Ciubotaru. Știind să controleze cu ușurința și cu firescul unui monumentalist spațiile mari, să armonizeze accentul minuscul cu suprafețele ample, să elibereze dirijat energii cromatice și să tempereze efectul devastator al zonelor vide, ea a învățat repede să-și folosească aceste dexterități într-o altă perspectivă decît aceea, decorativă și impozantă, pe
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]