9,106 matches
-
de baie ajunsă în curte, la umbra liliacului. La rădăcina acestui ciudat obiect doarme umbra pisicii Lucky de care atît te-ai temut și încă te mai temi încît deși mă privești nu mă mai vezi. Cum ne mai orbește spaima, păsări și oameni deopotrivă. 7. Pe zidul înalt unde ai zburat îți încălzești aripile strălucitor de negre, aproape albastre, ciocul tău delicat, de culoarea mandarinei seara. De aici mă privești ca de la egal la egal cu ochii tăi de chihlimbar
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
morții cu farduri alese. aici am îmbrățișat moartea cu o iubire nimănui dăruită. nopți la rând m-a hăituit cățeaua furioasă. să mă prindă să-mi smulgă inima să-și facă mărgele din ochii mei. aici mi-au jurat iubire spaima nebunia și câțiva bărbați. ea i-a pedepsit. nu intra aici, călătorule. foarte iscusit trebuie să fii, tămăduitorule. ca să poți rămâne îți trebuie crucea spada cartea crucea spada. cum o să desparți tu apele de uscat coșmarul de zori cum o să
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
aici. nu ai ajuns. nu vei ajunge. pentru că au ridicat între noi munți de conserve biblioteci au dinamitat podurile. mult înainte de a ne fi născut. ți-o dăruiesc. pagina asta scrisă cu cerneala neagră a așteptării. cu sângele îngroșat al spaimei. sânge bolnav. în care ura își tot aruncă semințele de câteva generații. mă vor. morții mei dragi. o clipă nu m-au părăsit. și tu nu mai vii nu mai ajungi nu-mi mai ajungi. și eu nu am decât
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
cei de un neam cu el, toți cei umiliți, persecutați, hăituiți, cu care se identifică cel puțin în forul lui interior, dacă nu în gura mare. Să fi fost această suferință sursa deprimării sale aproape constante, a oboselii de viață, spaimelor și neliniștilor care-l bîntuiau? Răspunsul este, cred, da, dar... Desigur că atmosfera din ,imensa uzină antisemită" care devenise statul român, nesiguranțele, amenințările, amărăciunile și privațiunile generate de catastrofa războiului, în care fiecare zi aducea noi măsuri opresive împotriva evreilor
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
zdrobind sub tălpi lumina roșie scânteietoare. Se auzea în toată clădirea zăngănitul insuportabil și inconfundabil al unui brad dărâmat. Toată lumea dădea năvală în biroul doamnei Ropot, în frunte cu asistenta Eliza, și vedea chipul patroanei - mereu imperturbabil - desfigurat acum de spaimă, și pe Grigore Micu - cel mereu pașnic - privindu-i dârz, cu un zâmbet biruitor pe față. - Mi-am dat demisia! le striga. Eu am curajul pe care voi nu-l veți avea niciodată! Nu știa prea bine când avea s-
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
de negustori italieni, flamanzi și germani. Palatul regal se afla în interiorul zidurilor vechii fortărețe moștenite de la arabi, pe culmea celei mai înalte coline ocupate la vremea aceea, și era complet înconjurat de rețeaua urbană. De aceea nu se poate înțelege spaima de lupi, insistent menționată, a unui D. Manuel, dîrdîind înfofolit în blănuri, lupi care bîntuiau orașul, completînd imaginea unei Lisabone mizerabile și pustii, cu ulițele băltind (deși trebuie spus că străzile erau pietruite încă din secolul al XIV-lea), copleșită
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
sau o osterio-scleroză cerebrală". Ultimele silabe și vocale le-a rostit atât de repede, atât de înfierbântat să le știe smulse odată de pe buze, încât și acum, când gândește la felul cum le-a rostit, tot îl mai apucă o spaimă ciudată și cam copilăroasă. "Bre omule, parcă-i fi copil!", se ceartă el cu oarecare îngăduință. Dar își dă seama că aceste cuvinte nu trebuie să le adreseze trupului, ci sufletului și în fața acestei priveliști neașteptate, i se face un
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
o lăsase ca nefolositoare și făcând din miezul rărunchilor hac!, ca și când ai avea să despici un nod care se ține prea înverșunat de mijlocul lemnului, sparse țeasta care se ivi în calea loviturii, piezișe și ochiul lui din dreapta zări cu spaimă cum sare în lături, ca o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
în mijlocul covorului, incapabil să reziste șocului. Papagalul forțează evadarea din colivie, izbindu-se cu capul de gratii și emițând țipete stridente. Placidele broaște țestoase cu sediul în dormitor se înghesuie cu totul sub carapace. Vecinii se sufocă de indignare, de spaimă sau de ambele. Din pereți țâșnește o babilonie metalică fără răspuns. Ești în toiul asediului condus de Rammstein, în plină ofensivă Napalm Death, în miezul sfidării orchestrate de Anthrax, Sepultura, Urge Overkill, Concrete Blonde, Screaming Trees, Nash Kato, Meat Puppets
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
legănat prin care se strecura geamătul subțire al mamei îmi îndrept găteala mă târăsc pe acoperișul de ceară al minții la ureche îmi atârnă Mărgăritarul lui Vermeer pe deget port inel din solzi de sânge tămăduitor în pieptul meu trăiește spaima ca un cameleon uneori îmi zâmbește o fetiță dintr-o fotografie Aud un scârțâit: să fie pantoful de metal al lunii? sau ușa prin care dispari, rece ca un perete de pe care tocmai s-a desprins varul? să fie vocea
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
erau șapte la număr înalte mult prea înalte le puteai bănui șoldurile sânii goi brațele încolăcite deasupra capului frumusețea plămădită din lut semănau cu niște lumânări în întunericul osos Mă zidește un om seară de seară cu mâinile pline de spaimă și eu strig să mă lase în pace el mă liniștește sărutându-mă apoi își duce lucrul mai departe zidindu-mi fiecare încheietură până ajunge să-mi zidească și aerul cu gura lui amară Stau stau așa pierdută ca un
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
de a nu se fi exprimat într-o carte pe măsura talentului dovedit în textele risipite prin ani și publicații. Însă ca să-i apreciezi vitalitatea trebuie să adaugi că în același timp era de o îndurerată fragilitate lăuntrică, hăituită de spaime nemărturisite și mereu la un pas de a-și pune capăt vieții, ceea ce a și încercat în clipa înmormântării soțului ei Paul Georgescu. Realitatea este că fosta premiantă de onoare a liceului Notre-Dame de Sion, una din strălucitele absolvente ale
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
poate fi mângâiată sau poate vândută unui stăpân mai bun ”grăuntele de grâu căzut pe pământ roadă multă va da” Fărâma reavănă încă mai ține loc cald unui suflet geamăn mereu dăruit cu amintirea cărnii de muritoare Computerul decupează nervurile spaimei Ce îngânare a lumii de dincolo ce îngânare Pentru cine bat clopotele ...pentru mine bat clopotele pentru plânsul fericit dar și pentru plânsul în temere al celei nevolnice niciodată proprietare de sicomori nici liberă ca pasărea cerului adesea ispitită de
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
noapte va fi bine în cap lumea veghează. c-o dăltiță fină de oțel, s-o sculpteze mîna visează.) sînt unele nopți... sînt unele nopți înguste cît o lamă de cuțit. inima ca o limbă de clopot răstoarnă valuri de spaimă. vîntul se prăvălește pe-acoperiș, moartea surîde și-și sporește galopul. înăuntru cînd noaptea își scoate soarele net și verzui din pămînt toate-și pierd carnea. numai sîngele fîșîind în urechi e real, numai mîinile care-și ascund paloarea, peste
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă. e o veșnică lumină albastră ștergînd contururile. unde sînt eu amurgul se prelinge ca melasa caldă peste salcîmi. nervii atinși de arcușul nedeslușitei spaime hașurează aerul. văd o fereastră. din chenarul ei negru fulgeră scurt lumina unei mîini. ce bun e plînsul de ușurare. cîtă lentoare... cîtă lentoare în aburul verzui. ploaia cade-cade pe fața mea, a lui. o pată de lapte acrit iese
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
iluzii; Numai fragmente, în zadar încerc să le-adun, întregul se refuză; Dar există întreg? Expediție într-o zi de toamnă Am pornit spre moarte; Totul era veșnic Și știut, din carte, Râul mare, negru, Un vâslaș bărbos, Suflete de spaimă Tremurând pe jos; Galbenul de plată, Neștiut răstimp, Dincolo de apă Malul fără timp; Flăcări roșii, nalte Și grădini de vis, Rândul la pedepse, Totul era scris; Nici un pas degeaba, Orice drum, un cerc, Nici o întrebare N-am putut să-ncerc
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
mare. XXXI. Pe vârful muntelui tău în adâncul inimii punctul slab al iubirii m-am bucurat toată viața potrivindu-mă de minune cu grădinile suspendate; dar asta nu-i de nasul tău dimpotrivă, și cu siguranță am pierdut urma cumplitei spaime de-a muri mâine pe vârful muntelui tău. XXXVII. În fața patului Dragostea mea nici laie nici bălaie, dușman de moarte-al iubirii cândva, a ajuns în fața patului chiar cu umbra-i bicefală; asta-i cu cântec, asta-i bună! XLI
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
-ți soporific darnic Și vei visa cum lacul te iubește, Mîlul, mieros, te zgîrie, firește, Nufărul mov îți trage ca un clește Coapsa din noaptea înspumată groaznic. Inima-mi fu chircită, izbucnește Mereu, mereu se-nalță, prăbușește. Și între coaste spaima-mi se pitește Încă puțin, cît să-ți cînt vorbe, harnic...
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]
-
ansamblul ei, cartea de acum ia distanță critică față de "ideile vagi și prejudecățile precise" despre domeniul studiat, de unele interpretări vulgarizatoare, desfiguratoare din anii comunismului, de interpretările false și de excluderea din cercetare și interpretare a unor întregi categorii, de spaima dispariției folclorului: "Ba că ar fi un fenomen pe cale de dispariție, dacă nu chiar mort - eroare, este viu și productiv, dacă ar fi să ne ghidăm după producția de bancuri sau legende urbane; ba că studioșii i-ar fi acordat
Cercetări folclorice actuale by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11671_a_12996]
-
îngerul da dar uite nici poemul ăsta nu se repede să-ți mănânce mâinile Cooperativa artă și precizie sau despre oboseala de a continua o anume fericire Cunosc un calorifer posac. Pe mine nu mă mai vizitează decât poezia și spaima. la 30 de ani încă mă fascinează marile teme: iubire. ură. singurătate. la 30 de ani cineva în lacrimile mele izbește cu ciocanul păianjenul din colțul camerei iar mă iubește cu voce tare sunt orașul locuit de o pisică neagră
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
Traian T. Coșovei AEROSTATE PLÂNGÂND poetului Ioan Flora Sub acoperișul din paie și stuf, nici un foc nu mai adună spaimele unei nopți de iarnă. E multă singurătate ce fierbe în oala de tuci, în gutuile de pe raft și multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul ferestrei. Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și nici
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
aceeași iarbă crescută-n dezordine. Printre referințele critice de la sfârșitul Opere-lor (totate demne de atenție), Al. Cistelecan oferă o penetrantă ,concluzie" asupra întregii creații: ,Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu afectată plictiseală și dezinteres, cu lehamite și oboseală, despre angoase și spaime, ascunzându-și încărcătura existențială sub ostentația nesemnificativității și derizoriului. Dar nucleul lor germinativ este, de fapt, unul spasmatic, iar poemele fac, în fond, operă de exorcizare." Recitind scrierile lui Virgil Mazilescu, îți pui, aproape involuntar, o întrebare: cum de a
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
trăiești ușor să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil". 2 înainte de naștere pe noi ne-au scăldat apele morții. flăcările morții ne-au ademenit în groapa roșie pregătită pentru arderea de tot înainte de naștere. din gîrliciul spaimei ne-am potolit setea și de trei ori pe zi în fața barbarilor am înghițit dumicatul de spaimă. îmbrăcați în hainele pestrițe ale risipitorilor n-am înfulecat din vițelul cel gras tăiat pentru întoarcere - am fost jertfiți cu lovituri de satîr
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
noi ne-au scăldat apele morții. flăcările morții ne-au ademenit în groapa roșie pregătită pentru arderea de tot înainte de naștere. din gîrliciul spaimei ne-am potolit setea și de trei ori pe zi în fața barbarilor am înghițit dumicatul de spaimă. îmbrăcați în hainele pestrițe ale risipitorilor n-am înfulecat din vițelul cel gras tăiat pentru întoarcere - am fost jertfiți cu lovituri de satîr bont în spatele casei. ,apă și scrum cît vezi cu ochii" au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
de miel hăcuit. măcelarul potszudek trecea arcușul peste gîtul viorii tăindu-i carotida cu scrîșnet înghețat. își afunda mîinile pînă la coate în hălci de muzică zdrențuite, dezghioca din carnea aburindă ochii albi cu miez vinețiu în care mai pîlpîia spaima vitei înjunghiate împroșcînd cu spumă roșu sidefie partiturile și primele rînduri. bemolii însîngerați clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]