34,645 matches
-
unei maturi în mijlocul flacărilor". Să-și fi simțit de pe atunci Alecsandri viitoarea încremenire în ipostaza de poet al neamului, al cărui nume va fi atașat pe parcursul secolului trecut, nu fără concursul binevoitor al posesorului, la orice eveniment sau manifestare a specificului național? Deocamdată pare să contrarieze această emblemă și toate poncifurile didactice rezistente și astăzi, cei doi puțind fi surprinși "alergând în jurul mobilelor, ca niște copii de școală". Pe masura ce intimitatea se concretizează în frazele jurnalului, denunțul modelelor comportamentale și al convențiilor
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
tipic raport de spionaj - poate oricînd confirmă această ipoteză. O viziune realistă și demitizanta îl are ca obiect și pe Coresi - că tipograf dispus "să-și ofere serviciile cui plătea" (p. 232). Volumul cuprinde mai multe secțiuni: prima e consacrată specificului romanității românești și dezvolta cîteva contribuții importante ale autorului în domeniul lingvisticii romanice: diferența dintre romanitatea de limbă și cea de cultură, rolul pe care l-au jucat, în definirea profilului limbii române, fidelitatea lingvistică, continuitatea mobilă, occidentalizarea romanica tîrzie
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
reamintit rolul important al influenței slave - și în general a influentelor neromanice specifice zonei (maghiară, germană); pentru o perioada ulterioară, se descrie concurența între influență culturală germană și cea franceză. În genere, se susține necesitatea de a integra, pentru înțelegerea specificului limbii române, comparația romanica (sînt dese referirile la dialectele italienești) și balcanistica. Studiile mai "tehnice", de fonetica istorică și de gramatică, au obiecte alese tot dintre aspectele cele mai controversate și insuficient studiate ale limbii române: dativul posesiv, pronumele dînsul
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
mai mult decît oriunde, în spectrul sau de "aristocratizare" recentă, dinamica și critica, al cărei blazon autentic (salvator) îl constituie vocația și conștiința estetică. Cu o bună intuiție, ea își îngroașă acele trăsături care-i scot mai bine în relief specificul. În carnavalul boieriei în care a ajuns a lua parte cu grație, mască să e cea de amazoana. O amazoană-artistă, care nu se ferește de iconoclastie, lovind fără cruțare în prestigii pentru multi intangibile. Despre opera wagneriana Parsifal, care s-
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
a lui. Reputația profesorului clujean era totuși bine stabilită. Cîțiva dintre foștii lui studenți erau deja prezențe remarcabile în viața literară. Grupați în jurul revistei Echinox, universitari, cei mai mulți sau răspîndiți prin școlile și publicațiile transilvănene, ei purtau mai departe acel amestec, specific profesorului, de severă erudiție ardelenească și de imaginație meridională, nemaiîntîlnit la predecesorii lor. în puteai observa cum un spirit călinescian, liber și inventiv, se grefa pe o formație central-europeană de care Clujul nu dusese lipsă. Ar fi de notat în
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
înregistrată) între cei trei poeți care l-au cunoscut cel mai bine: soția lui, Nora Iuga, și prietenii de-o viață Constantin Abăluță și Valeriu Mircea Popa care, explorînd spațiul inconfundabil numit de ei Zona Almosnino, încearcă să-i contureze specificul. "E o zonă - spune C. Abăluță - compusă din scriitura lui și din elementele omului care era de o bunătate și de un dezinteres total... în ceea ce privește propria persoană.[...] Această zonă ni s-a transmis și ni se transmite în continuare. E
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
ar trebui neapărat să avem propriile noastre comedii TV de situație, deși nu văd vreun motiv evident pentru care acestea nu pot exista. Ce-i drept, conținutul (dacă se poate întotdeauna vorbi despre un conținut) anumitor talk-showuri are un cert specific național, cu toate conotațiile (inclusiv negative) pe care le presupune termenul. Mi se pare însă de domeniul evidenței faptul că în România nu există o tradiție culturală echivalentă celei care peste Ocean produce filmulețe simpatice, istețe și relaxante precum Seinfeld
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
de mijloc ale secolului, anume lui Duke Ellington și lui Count Basie. Hit-uri de foarte largă audiență din repertoriul celor doi monștri sacri, ne-au fost reamintite de "Big Band Radio" condus de Ionel Tudor. Muzică de caffé-concert cu specific de local, ar gândi, zâmbind, unii dintre noi. În fond o muzică de un pitoresc evocator al perioadelor interbelice, a deceniilor de mijloc ale secolului, cu entuziasme, visuri și speranțe "à l'americaine". Entuziasmele i-au animat, în mod cât
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
concert organizat și susținut de Orchestra Filarmonicii din Arad, cu sprijinul Fundației de asistență umanitară "Pax Romana", de asemenea din SUA. Au fost sărbătorite două dintre marile personalități ale lumii jazz-ului, creatori și muzicieni interpreți ce au marcat însuși specificul acestei muzici în zona de trangență a muzicii de divertisment, de local, cu jazz-ul mai elaborat sau cu jazz-ul simfonic. George Gershwin și Duke Ellington sunt personalitățile sărbătorite în acești ani în lumea muzicii inclusiv pe meridianul muzical
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
sărbătorite în acești ani în lumea muzicii inclusiv pe meridianul muzical al Aradului cu prilejul centenarului nașterii lor. Talent muzical uriaș, George Gershwin este cel care, în deceniile de început ale secolului, stabilește relația de cultură profesională între fenomenul jazzistic specific american, drept folclor al lumii celei noi, pe de-o parte, și pe de alta, muzica de tradiție academică, între fenomenul improvizației spontane - sufletul însuși al jazz-ului, și formele, genurile muzicii culte. Este un hibrid căruia Gershwin îi găsește
"Marele Jazz" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17252_a_18577]
-
poeziei în chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut șansa unei rapide instituționalizări precum exponenții primului val (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe etc.). Poate și pentru noutatea izbitoare a producției d-sale, cu nimic specific îndatorată poeților noștri dintre cele două războaie, abruptă ca o stîncă spre care nu există poteci. Împrejurare care-l face, firește, mai enigmatic, mai incitant pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau într-alta, e nevoită a
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
crede, în anul 2000, că playboyul român e o variantă a lui Mitică înseamnă a nu avea habar nici ce e playboyul, nici ce e Mitică. Trecem peste alte enunțuri discutabile sau fade spre a ne opri la unul mai... specific: "Are prietene "homosexuale" și e tentat de sex în trei, cu cea mai bună prietenă a ei". Nu înțeleg de ce termenul "homosexuale" este pus între ghilimele, că doar "homo" nu înseamnă "bărbat", ci "asemenea" (gr. homos), iar lesbienele sînt și
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
care, în treacăt fie spus, omul de pe stradă încă n-a aflat esențialul: anume că ne va aduce bani tuturor. Din păcate, cetățeanul de rînd n-a fost lămurit cum se cuvine că - dincolo de orice speculații sofisticate pe marginea raportului specific sau globalizare, aliniere flexibilă sau izolare bățoasă ș.a.m.d., integrarea noastră în piața comună înseamnă mai ales bunăstare. Ea a început deja să se apropie de noi sub formă de fonduri, și, reacționînd decis odată în plus, președintele țării
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
merita un spațiu ceva mai larg decît cele 3 pagini (64-67) existente) textelor funerare, precum și o prezentare interesantă a versificației și a onomasticii inscripțiilor. Partea centrală a volumului (p. 81-302) cuprinde transcrierea epitafelor (editorul a lucrat îngrijit, atent la respectarea specificul regional al textelor), urmată de scurte comentarii. Adresate unui public italian, textele apar, firesc, și în traducere în limba lui Dante. Textele au o structură similară în marea majoritate a cazurilor; ele sînt alcătuite din 3 părți: în primele două
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
prezență, cum ar spune Maurice Blanchot) și text. Cel din urmă se nutrește din "tulburarea" celei dintîi, cu toată aparența de independență a ambilor factori, ei determinîndu-se reciproc, poemul nefiind, în cele din urmă, decît o devisceralizare nu doar a specificului său, ci și a vieții: "intru în mine deschid cartea și ard/ colecția cu viețile tale.// tu intri în tine îmi întorci spatele și spui:/ nu mă citi. nu mă citi.// tremură cîntarul infirmului: poemele își vînd/ măruntaiele în plină
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
îmbină moraliile negative cu cele pozitive, oscilează între poli, fac compromisuri afective etc. Unii aspiră declarat spre elevație, beatitudine, sacralizare. La antipodul lor, autorul Scrisului agonic dă glas unei frustrări la un mod absolut, se pune, hotărît, sub emblema damnării. Specificul său îl reprezintă respingerea oricărei medieri, a oricărei departajări morale. De unde un discurs dur, compact în natura sa rebarbativă, ca un pat de fachir, așternut cu ascuțișuri de cuie. Atenția cititorului e orientată, clipă de clipă, spre performanțele negației, căci
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
care stabilesc legătura textului jurnalistic cu stilul conversațional al momentului - și elemente populare de sursă predominant literară, care pot crea o impresie de oralitate dar se folosesc de fapt mai mult în scris; acestea din urmă contribuie la a marca specificul stilului publicistic în contrast cu discursul cotidian. Mi se pare de pildă interesant că anumite cuvinte considerate populare sau regionale, deci de uz limitat, revin destul de des în textele jurnalistice, ca alegere conștientă, "estetică", impunînd o modă care nu reflectă neapărat uzul
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
diferite. Sigur, instrucția culturii retoromane în universitate ar putea constitui un domeniu unic. Pe mine m-a interesat diversitatea însă, iar un text romanș l-am privit în conexiunile lui cu alte culturi. Am dat mai multă importanță universalului decât specificului. Există și diferite moduri de a te exprima în scris: academic, literar, eseistic - și în funcție de asta îți selectezi și publicul. Pentru mine este important să citesc și literatura altor limbi, numai așa pot judeca literatura noastră. Fac critică literară pentru
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
de la detaliu ca să explic apoi epoca, artistul. Sunt acolo 52 de studii "Blitz", de 2-3 pagini fiecare. Cartea se citește ușor, e un impuls pentru cititor de a se ocupa cu fenomenul artistic. Mai înainte voiam să văd ce este specific retoroman - idiomul, tradiția etc., azi mă interesează generalul. M.P.M.: Orice lucru poate fi privit din diferite puncte de vedere și legăturile lui sunt multiple. I.C.: În toamna anului 2000 sper să-mi apară cartea pe care o scriu acum și
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
I.C.: Poate voi veți ajunge în Europa chiar înaintea noastră, a elvețienilor. Pentru noi toți e necesară integrarea europeană, căci cultura europeană în general trebuie să se apere de valul de noncultură modernă. Prin integrare înțeleg să menținem ceea ce este specific, deși o apropiere constructivă între tinerii europeni nu poate fi decât binevenită. Românii au cu ce contribui la tezaurul european, am văzut că ei sunt mândri de diversitatea lor. M.P.M.: Îți mulțumesc pentru gândurile tale bune și mai ales pentru
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
acuitate modul cum arata femeile în realitate, modul cum și le reprezintă bărbații pe femei, modul cum își închipuie femeile că le văd bărbații etc. Este de fapt un joc de oglinzi, extrem de revelator. Și toate acestea, fără a ignora specificul literaturii, al cărei farmec constă, uneori, nu numai in refuzul clișeelor, ci și în utilizarea inteligență a acestora. Așa cum poate relansa discuția despre o carte, propunând un nou mod de-a o citi, Ioana Pârvulescu poate relansa - iată - si discuția
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
pot explica în alt fel un pasaj aiuritor că acesta - escortînd un splendid vers arghezian. (Cu aripa în țarina și în vis/ Strînge la piept comoara ta deplină...): Imaginile poeziei, conchide abrupt și categoric autorul manualului, sugerează decăderea albinei din specificul activității sale." Nu mai insist asupra complicațiilor produse de metaforă, prezentată abuziv și fără nuanțe că o figură de stil handicapata, provenind automat din amputarea unei comparații. Și atunci de ce să ne scandalizam cînd elevii nu pot admite că metaforele
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
rigoare (matematică? sau muzicală?) îndărătul narațiunii, și că această rigoare face posibilă complexitatea de sens. O rigoare de rocă dură. Ca pîinea doritei întrupări. A citi Pîinea de tăcere doar ca pe un denunț (tragic) al unei însingurări a ființei (specific helvete, în chip straniu helvete, cum le place straniilor helveți însingurați să scrie) mi se pare excesiv de restrictiv. A o citi în afara gestului sinucigaș care i-a urmat - mi se pare imposibil. A spune eu însămi că Adrien Pasquali era
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
consecință unei decantări naturale sau, dimpotrivă, supunerea tezista an fața unui imperativ teoretic? Pentru că dincolo de rafinamentul și de frumusețea frusta a acestor lucrări, există permanent bănuiala unei ăncercări de adaptare, a unei dorințe de aliniere la spiritul locului și la specificul spațiului. La aceaste ăntrebări, vor răspunde, ăn mod sigur, expozițiile viitoare ale lui Bogdan Vlădută. Până atunci, o observație simplă; prima sa expoziție personală poate sugera ăntrebări, dar nu generează ăndoieli. Și acesta este acum lucrul cel mai important.
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
este singura latura asupra căreia cartea atât de bine informată a Corinei Jiva nu spune nimic (relațiile cu fiicele sale, cu fratele, de exemplu). Am citit numeroase biografii de interpreți și știu că, prin deifnitie, sunt destul de monotone: odată decriptat specificul artistic al subiectului nu mai rămâne prea mult de spus, ăn afară anecdoticului. Corina Jiva a reușit să ne comunice fascinația lui Herbert von Karajan, propunând "psihograme" credibile ale personalității sale. Scrutăndu-i chipul real ascuns sub măști diverse ea o
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]