3,995 matches
-
protecție îndoită a Lincolnului lui Vaughan numai când acesta se află la câțiva metri în spatele mașinii sport a lui Catherine. Vaughan trecu glonț pe lângă mine, făcându-și drum pe carosabil ca și când ar fi așteptat ca ea să facă o greșeală. Speriată, Catherine se refugie în fața unui autobuz al liniilor aeriene din stânga. Vaughan continuă paralel cu autobuzul, apoi, folosindu-se de claxon și de faruri ca să-l forțeze pe șofer să schimbe banda, se întoarse în spatele lui Catherine. Eu am ținut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat. - Da..., spuse, București... - Da, confirmă fata. - Păi, nu știu, domnișoară... Ninge, nu vedeți? - Și ce, zise fata speriată, nu mai circulă trenurile? - Știu eu... - Dar trebuie să ajung astăzi la București! Neapărat! - Hm... Șeful de gară se hotărî să nu o întrebe ce căutase atunci la Mohoreni, unde niciodată nu puteai fi sigur că va trece vreun tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ca să fiu cinstit... - Ce? - Nimic. Vei vedea. Liftul ne-a dus acolo unde voiam să ajungem. Doar că de data asta, ușile nu s-au deschis înspre o pajiște, ci către o cameră de bloc. - Asta-i tot? am întrebat speriat. - Da. În cameră erau cinci persoane. - Și... Și ceilalți? - Eh, ceilalți... mulți se dau drept unguri sau nemți sau țigani, invocă niște rude îndepărtate... Și majoritatea au făcut procese ca să fie recunoscuți drept romani. - Romani? - Da. - Bine, dar e absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
veceul. Shuoke intră în baie, neobservat de Suki, care avea ca de obicei ochii închiși. Urmări o vreme gânditor ce se întâmplă. Apoi se enervă cumplit. - Ce faci? întrebă, nearătându-și însă supărarea. Suki deschise ochii, mai mult surprinsă decât speriată. - Shuoke! Credeam că dormi! zise. - M-am trezit. Ce faci? - Vezi, nu? Ce e cu tine? Esti supărat? - Da! - De ce? Shuoke se așeză pe marginea căzii. - Nu e corect ce faci, zise. - Adică? - Adică nu e corect! Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și spunând minciuni, fiindcă știau că au ajuns să plătească pentru faptele lor reprobabile. Îi privea când judecătorii îi condamnau la moarte și vedea cum bărbați solizi, puternici, care bătuseră sau înjunghiaseră alți oameni, se transformau în niște copii mici, speriați și se văicăreau că le pare rău pentru toate faptele lor rele, pe care mai înainte tăgăduiseră că le-ar fi înfăptuit. Cu o asemenea ocupație, nici nu-i de mirare că tata și-a învățat fiii să fie cinstiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de indian și alb, cu părul lung și negru, nasul incaș și gura și ochii de european, stătea aplecat deasupra unui mic rezervor de apă și Își umplea butoiașul cu ajutorul ibricului și al pîlniei. Nu-l auzise venind și tresări speriat cînd Îl văzu apărînd ca picat din cer, chiar lîngă el. Deschise gura să strige, dar amuți terorizat cînd simți tăișul ascuțit al unui cuțit atingîndu-i beregata. - O vorbă numai și te scurtez de-un cap, l-a anunțat Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îi legă mîinile cu lanțul, petrecîndu-i-l apoi, În așa fel Încît să formeze un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreme bună sau dacă ploua cu găleata, dacă era cald sau frig, nu izbutea să evite ca lacrimile amare de teamă, singurătate și neputință să nu Îi scalde obrajii, simțindu-se mai În primejdie și mai singur decît cel mai speriat copil din lume. Astfel se scurseră două luni lungi, și de-acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție Își făcu apariția vela desfășurată și semeață a unui vapor de mare tonaj. Oberlus Îl zări primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
transformă În numai cîteva minute vaporul Într-un fel de castel uriaș de artificii. Lemnele explodau, vergeaua de la artimon se prăbuși cu zgomot, iar pe scări și scotă se cățărau flăcările care luminau În beznă. Focile se aruncară În apă, speriate, amintindu-și fără Îndoială de erupția vulcanică, milioane de pești veniră la suprafața apei, atrași de lumina puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum vaporul lui dispărea pentru totdeauna, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreau să mi se furișeze în pat și să mă salveze. Cu toate astea, de la Seattle a devenit fratele meu. Și nu poți fi îndrăgostită de fratele tău. Brandy zice: — Vrei telecomanda? Brandy deschide televizorul și iat-o pe Evie speriată și disperată, cu părul umflat într-un curcubeu de toate nuanțele de blond. Evelyn Cottrell, Inc, rabatul preferat al tuturor, se împleticește prin publicul din platou în rochia ei cu paiete implorând oamenii să-i mănânce produsele secundare de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-l trezeau noaptea întotdeauna la aceeași oră, 3 în zori, cu fruntea umedă, acoperită de o sudoare rece. Auzise pe unul, pe altul, chiar la birou, doar se considerau o familie, nu?, auzise cum se plîngeau, unii mai convingător, alții speriați chiar de faptul că se plîng, de tot felul de nereguli ale organismului și nu-i venea decît să le-o reteze "mai terminați, parcă sînteți muieri, nu altceva, se poate găsi o plăcere, o bucurie chiar în suferință, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără nici o explicație i s-a făcut frică. Nu era un speriat, dar să ți se pară că ești singurul om viu într-o așezare în care nimic nu mișcă în afara cîinilor, și cîinilor le plac locurile pustii, nu era chiar de nebăgat în seamă. A luat-o pe mijlocul drumului, stîrnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu o voce schimbată, nu mai era deloc îngînată și adormitoare, i-a zis: Prințul Șerban Pangratty e o pălărie prea mare pentru căpățîna ta! Parcă atunci s-ar fi trezit dintr-un vis. L-a privit cu ochi nedumeriți, speriați poate, reprezentantul firmei Mott devenise pentru cîteva clipe altcineva, cu totul altcineva. Atunci i s-a năzărit picătura aceea de cer la care se uita din cînd în cînd prin crăpătura oblonului înainte de a se da jos din patul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar de miliarde, și totul în aur. Aur adevărat, nu hîrtii. Mihai Mihail se mulțumea întotdeauna cu hîrtii. Coriolan Popa nu. Între puținii săi adversari i se spunea "Iezuitul" și asta numai din pricina nepotrivirii totale dintre imaginea sa blîndă, temătoare, speriată chiar și puterea pe care o stăpînea. Sau care îl stăpînea. În ultima clipă ofițerii strînși ciotcă în jurul celor doi aviatori simțiră și ei că se apropie cineva important și făcură loc, fiecare îndreptîndu-și tunicile, aranjîndu-și un firet ori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să afle măcar vechea adresă. Știa că din adresă în adresă poți găsi pe cineva, proprietăresele fiind cele mai de nădejde în privința asta. Dar avusese noroc. Un noroc atît de mare, încît o clipă i-a fulgerat prin minte gîndul speriat că totul se va duce dracului, prea ușor l-a găsit pe Bîlbîie. L-a privit atent, ceafa proaspăt rasă, urechile mari se înroșiseră puțintel de plăcere, haina de pe el era destul de bine lucrată și dintr-un material serios. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întrebare privind Consiliul de Miniștri, dar pot să vă spun că domnul Bîlbîie, răposatul domn Leonard Bîlbîie, a pus exact această întrebare și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri? Stătea pe lada lui ghemuit, după cîte am văzut eu, ușor speriat, poate avea numai emoții, planul său reușise aproape sută la sută, obținuse ceea ce era mai important, de fapt atinsese ținta principală, dar n-a putut răbda și a întrebat "și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri?" Atunci locotenentul Georgescu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și n-ai aflat că problema Consiliului e rezolvată. Nu mai trebuie ocupat, împuțitule. Consiliul se ocupă singur!"." În acea clipă Pangratty tresări sincer speriat, Mihai Mihail a sărit din scaun, răsturnînd un teanc de hîrtii, care s-au împrăștiat pe podea. "Cum a spus, cum a spus, " Consiliul se ocupă singur!"?" Directorul Serviciului devenise brusc agitat, roșu la față, transpirase de parcă l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe creasta unui munte în ziua în care va reapărea curcubeul. Orice ar fi fost, cert era că există cu adevarat, ceea ce menținea o teamă continuă printre acești băștinași care nu duseseră niciodată lipsa de motive de a se simți speriați. La dialectul lor încâlcit, la lipsa lor de ospitalitate și la reținerea lor de a colabora se adaugă faptul că nici macar fetele de pe insulă nu păreau să aibă vreun interes de a stabili relații intime cu nou-veniții. Miti Matái ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
triumfătoare. Luana, vă așezați pe covor și nu vă mișcați de aici. Nu am suficienți bani la mine și trebuie să merg să scot de la C.E.C. Nu vă ridicați, indiferent ce se întâmplă, ai înțeles? Luată pe nepregătite, fetița întrebă speriată: E departe? Micuța mea, am încredere în tine. Vin cât de repede pot. Hai, așezați-vă aici! Făcut sul, covorul arăta ca un șarpe uriaș. Sanda le așeză călare la cele două capete și dispăru. În lipsa agitației din magazin fetițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
III-a A. Copiii se învârt haotic, ridică praful și au nevoie câteva minute bune pentru a se alinia pe trei rânduri, după voci. Vocea a treia se așază strâmb și e formată dintr-o armată de băieței, unul mai speriat decât altul. Învățătoarea clasei se proptește în fața grupului, face gesturi ample, se leagănă, mimează cuvintele și stârnește râsul puștimii din sală. După tiparul folosit de ani și ani, încep să se perinde, unul după altul, corurile de pionieri din mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și fugară Și când, bătrână, abia se mișcă Ca o roată de morișcă ce deodată s-a stricat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Ciupi coardele și vioara făcu: "Scârț-Scârț!" Intră, apoi, Dan. Cum să iei dintr-o poiată O găină speriată Care, tocmai, a ouat, Că de foame a răbdat, un ou mic, handicapat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Și vioara: "Scârț-Scârț!" Apăru și Luana. Cum să iei dintr-un coteț Un porc gras și nătăfleț Care-i mare și habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
facă duș împreună. În timp ce Ernest se spăla, Luana stătea ascunsă în așternut, înfiorată. Când îi veni rândul să intre în baie, se înveli în cearșaful alb și trecu iute pe lângă el, ferindu-și privirea. La scurt timp, începu să strige speriată. El intră peste ea, îngrijorat. Ce s-a întâmplat? Luana îi arătă firișoarele de apă înroșite. Ernest zâmbi. Stai liniștită. Așa trebuie să fie... Întreaga noapte, în timp ce el dormea liniștit, fata îi privi chipul drag și trupul tânăr. Dimineață el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea intra pentru prima dată în cabinetul unui ginecolog. Când zări masa albă și suporturile metalice ce se înălțau amenințător, nu-și dori decât să se întoarcă și să fugă cât mai departe. Dar medicul îi văzuse ochii mari și speriați și înțelese că femeia se afla la primul control. Nu trebuie să vă fie frică, doamnă Escu. Nu vă rețin mai mult de câteva minute și vă promit că n-o să vă doară. Relaxați-vă, totul va fi bine. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fanteziile, visele, amintirile. Așteptase, cu o răbdare despotică, trecerea celor zece ani, pentru a-i arunca în față disprețul. Gândul că o va găsi măritată, la brațul cine știe cărui specimen masculin, îl scutura de groază. Ea, însă, i se înfățișase singură, speriată și pierdută, amăgindu-l iarăși, trezindu-i speranțele adormite. Lacrimile amare i-au luat mințile. La fel și trupul perfect, dăruirea totală, necondiționată, împletirea deplină cu inima și dorința lui. Urcară mână în mână până la nori și căzură în hăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de cafea. Se furișaseră ca hoții, neștiind prea bine ce urmau să facă, el frământat de gândul întâmplării ce putea să vină, obsedat de grija că trebuia s-o facă atent și cu o nemăsurată delicatețe. Dar ea nu păruse speriată. Mai ții minte, Luana? Ai afișat o adâncă uimire, făcându-mă să mă simt rușinat de calitățile trupului meu. Deși fusesem obsedat de gândul să nu-ți fac rău, m-ai surprins încă o dată cu dorința ta de-a cunoaște, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]