4,031 matches
-
mare parte a timpului trebuie să stăm și să așteptăm. — Știu, replică unchiul, am văzut și asta prin filme. Detectivii stau în mașinile lor și mănâncă sandvișuri în timp ce așteaptă. Apoi cineva începe să tragă cu pistolul. Mma Makutsi ridică o sprânceană. — În Botswana nu se trage cu pistolul. Suntem o țară civilizată. Se cufundară într-o tăcere plăcută, urmărindu-i pe oameni cum purced spre treburile lor zilnice. La ora șapte ușa casei Badule se deschise și ieși un băiețel îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
caută ba ici, ba colo, răspunse femeia. Acu-i aici, în clipa următore nu-i niciunde. Așa-i cu domnul doctor Ranta. — Dar, în momentul acesta, unde-i? insistă Mma Ramotswe. Momentul următor nu mă interesează. Femeia își arcui o sprânceană. — Ați putea încerca la biroul lui. Are un birou aici. Dar cea mai mare parte a timpului și-o petrece în dormitor. — Aha, făcu Mma Ramotswe. Să-nțeleg că domnul doctor Ranta e un afemeiat? — Așa s-ar zice, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Poate, replică ea. Poate într-o bună zi. — Puteți studia aproape orice aici, continuă el. Cu excepția medicinei. Încă nu pregătim doctori. Nici detectivi. El păru surprins. — Detectivi? Nu poți să urmezi cursuri de detectivi la universitate. Ea-și ridică o sprânceană. — Dar am citit că universitățile din America au astfel de cursuri. Am o carte scrisă de... El o întrerupse. — Aha! Da, la universitățile americane poți să studiezi orice. Și înotul, dacă vrei, dar asta numai la unele dintre ele. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
copiii în grija lui Rose și se duse la birou devreme. Mma Makutsi ajunsese înaintea ei și bătea la mașină plină de zel, un raport. — Domnul Letsenyane Badule, o anunță. Redactez raportul privitor la acest caz. Mma Ramotswe ridică o sprânceană. — Am crezut că vrei să aranjez eu lucrurile. Mma Makutsi se bosumflă. — La început n-am avut destul curaj, mărturisi ea. Ieri, însă, a trecut pe aici și a trebuit să vorbesc cu el. Dacă l-aș fi văzut venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că suntem coada României, că, vorba ceea, de-aici ori fugi la gară, ori o iei spre cimitir, că nu mișcă nimic, dar io zic că-n vreo doi ani, cel mult, se pune pe picioare. Așa-i? - ... ridic din sprâncene și fumez în continuare. - Acuma s-am eu bani, să cumpăr vreo două-trei apartamente, c-o să le crească prețu’ de câteva ori, da’ n-am, fir-ar a dracu’ de treabă, n-am! Am să mă duc sâmbătă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
profund la tusea măgărească. *** Am adormit în fotoliu. Târziu, dar nu-mi venea să mă mișc de-acolo, chiar dacă stăteam cu ochii în ecran de pomană. Așteptam, deși știam că nu voi primi nici un mesaj. De ce să-mi scrie? Între sprâncene parcă-mi bătuse cineva un cui și încercam degeaba să-l smulg. Nu-mi dau seama ce mi-a înfiripat mintea mai târziu, de unde venea vocea aceea, dar m-am trezit calm, cu o oboseală plăcută în mușchi, cu mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scurte și aspre, parcă merg pe urma altei atingeri. E caraghios, mi se pare că abia mi s-a ridicat din brațe, mi-a rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide, așteptând parcă să-i mușc palma. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ne gândim numai la interesele noastre egoiste, dăruirea fiecăruia e importantă... - Ja, jawohl... confirm și importanța acestor constatări. - Domnule, mi se pare mie sau îți bați joc de noi? Te rog să fii serios! Sunt serios, aproape crispat, am și sprâncenele unite într-o încruntare, n-am fost de când mă știu eu așa de serios, mai că-mi vine să mă iau de mână și să mă duc acasă, să mă mângâi pe creștet, să nu-mi dea lacrimile, „seriosu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
faci tu? - Bine, tanti Clara, înghițeam eu hulpav din bunătăți. - Al cui ești tu? - A lu’ Negru, de dincolo de pod... Mă cheamă Ștefan... - Ștefan... Semeni cu Roland al meu când era mic, ai și semnul din frunte, alunița aceea și sprâncenele unite și nasul... Tare mai semeni... Avea degetele reci și îmi plăcea să-mi ridice bărbia, să se uite la mine. Într-o zi mi-a arătat fotografii cu Roland, serios, în costumaș cu pantaloni scurți și guler alb, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu ochii după furat... Și se-mbracă, își pun cercei ca curva Babilonului, cu ochi dați cu creioane albastre, cu părul ridicat iac-așa, cu sprâncene parcă-s de căneală și alte sulemeneli, cu papuci cu călcâiul ca un fus... Dacă voia Dumnezeu ca omu’ să fumeze, îi făcea un hogeag în creștet... Și, iaca, nu i-a făcut hogeag, că n-are voie să fumeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cumva pe-acolo, avocatul ei, magicianul ăla simpatic și nostim. — N-am spus că e simpatic, zise ea. Sora Katherine zise: — E încă puțin timid. În carnețel, am scris: Încă? — De când cu ghinionu’ ăla mic, zise ea și zâmbi cu sprâncenele arcuite și bărbiile duble îndesate una într-alta. Nu purta centura de siguranță. Ea zise: — Mașina s-a rostogolit chiar peste el. Ea zise: — De-asta ar fi așa perfect pentru tine. Mai-nainte, când eram încă sedată, cineva îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Zice: Hainele de care am nevoie sunt în camera ailaltă. Către Sofonda, Brandy zice: — Domnișoară Pio Rhea, e absolut necesar. Către Kitty, Brandy zice: — Domnișoară Dia Rhea, am făcut tot ce putem face pentru moment. Am făcut avansarea scalpului, liftingul sprâncenelor, rașchetarea arcadelor. Am făcut răzuirea traheii, conturarea nasului, conturarea maxilarului, realinierea frunții... De parcă ar fi de mirare că nu mi-am recunoscut fratele mutilat. Către Vivienne, Brandy zice: — Domnișoară Gono Rhea, mai am încă multe luni de Training pentru Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
perete. Brandy-land, teren de joacă sexuală pentru stele, zice: — Dă-i bătaie. Sari la când am ajuns aici și agentul imobiliar era pur și simplu un mare tăntălău. Unul din ăia care au avut bursă de studiu pentru fotbal, cărora sprâncenele le cresc unite în mijloc și care uită să-și ia diploma în ceva. De parcă eu pot vorbi, eu, cu o mie șase sute de credite. Iată-l pe agentul imobiliar care reprezintă proprietatea clubului ăstuia de un milion de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cât să se lovească de piciorul cu toc cui al lui Brandy, chicotind tolănită și pe jumătate plină de Valium, pe jumătate despuiată acolo, printre doctoriile de pe jos. E destul de deschisă ca să-i văd fața lui Parker cu singura-i sprânceană unită, și destul de deschisă ca fața să mă vadă pe mine șezând pe vasul de veceu. Brandy strigă: — Mă ocup de domnișoara Arden Scotia! Având de ales între a apuca o limbă străină și-a privi un monstru căcându-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de argint strălucind în lumina stelelor e pe jumătate ieșit de sub scaunul lui Brandy, uitându-se în sus între picioarele ei lungi. Brandy mă privește. Cu bărbia în piept, Brandy își coboară ochelarii Ray-Ban până pe vârful nasului și-și arcuiește sprâncenele desenate cu creionul dermatograf. Ridic din umeri. Cobor să-mi eliberez încărcătura drăgăstoasă. Chiar și cu portbagajul deschis, Manus nu se mișcă. Genunchii îi sunt lipiți de coate, mâinile strânse peste față, picioarele strecurate sub fund; Manus ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu-l cunoștea, nu-l văzuse încă pînă atunci, dar care spunea destul ele clar ce avea de spus. Scutură din cap și scuipă într-o parte. "Ar mai trebui să beau ceva, să-mi revin." S-a uitat pe sub sprîncenele subțiri și decolorate, "dai un marghiloman și un coniac alături? Dacă dai îți mai spun ceva." Nu prea mai avea ce să-i spună ca să-1 intereseze. Ce era de aflat aflase. Chestiunea Cocoș" nu era decît o cacealma care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
preocupat. Nu-i bine, domnule, nu-i bine." Cu toate că nu avea nici un chef de conversație a înghițit momeala. "De ce nu e bine, puteți să-mi spuneți de ce nu e bine să te intereseze Cocoș și banda lui?" Ali Mehmet ridică sprîncenele groase atît de mult, încît fruntea i se încreți, vălurindu-se. "Pe mine să mă iertați că nu sînt decît un turc bătrîn care, deși e bătrîn, n-a văzut prea multe. În fundătura asta nu poți să vezi altceva decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mehmet îți poate spune totul?" N-a priceput imediat despre ce este vorba cu adevărat și de aceea a persistat în vechea greșeală. "Adică poți să-l aduci pe Cocoș aici, la hotel, în Medgidia?" Ali Mehmet a ridicat iarăși sprîncenele a mirare. "Doar ți-am spus o dată, bre, omule, ce nu pricepi, ești turc? De ce să mergi pînă acolo și să nu se aleagă nimeni cu nimic cînd poți să stai liniștit la odaie, are grijă Mehmet Ali de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iei și o poză, unii cer și poze la gazetă. N-am zis că-l aduc. Am zis că-ți spun totul, că Ali Mehmet o să-ți povestească lucruri nemaiauzite despre Cocoș și banda lui!" L-a privit întrebător, încruntîndu-și sprîncenele stufoase și ciudat de negre pentru vîrsta lui. "Nu-i același lucru?" Îi veni să rîdă. Abia stăpînindu-se, l-a întrebat cu vocea gîtuită: "Și, și ceilalți, ceilalți care au venit pînă aici după Cocoș, ceilalți tot așa au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oricînd un accident îl făcea neobișnuit de prevăzător în relațiile sale cu el, relații care ar fi trebuit să fie normale, firești, măcar prin forța lucrurilor și împrejurărilor. Cred că nu greșesc, afacerea ți se cuvine, domnule Leonard." A ridicat sprîncenele a mirare. Mihai Mihail a bătut iarăși cu vîrful degetelor în hîrtia boțită și chiar murdară de pe birou. "E un fel de carnaval, domnule Leonard, pricepi, un carnaval cu măști, cu beri, cu mititei, cu muzici, serpentine de hîrtie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase și scurte ca două lipitori adunate cap la cap, a răsturnat pietrele, era gestul care-i plăcea cel mai mult, pietrele sunau muzical și-i dădeau un sentiment de autoritate răsturnîndu-se sub palma lui . "Voiam să știu dacă știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vladia, în care cele ce priveau subiectul, adică pe alteța sa prințul Pangratty, trebuiau să fie incluse începînd de la pagina a treia și să nu treacă de a cincea dintr-un raport economic de șapte pagini, interdicția de a privi pe sub sprîncene, ori cu coada ochiului la subiect, interdicția de a se interesa prin întrebări directe sau indirecte la terțe persoane privitor la subiect, informațiile trebuiau culese prin observația proprie ori din desfășurarea firească a faptelor, interdicția de a nu depăși sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și cu ce scop?" Domnișoara K.F. avea o expresie de gheață, nici un mușchi nu tresărea pe fața ei, ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
căruia Balbo continua să descrie o nemaipomenită bătălie aeriană. Se auzeau pînă la el cuvintele și felul în care imita Balbo înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea, erau aproape o sută de oameni în casă, ce importanță avea? Și chiar dacă avea, după prezentarea protocolară oaspeții trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule de politețe. "De ce?" Ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apropiat "pe furiș" de Șerban Pangratty și i-a spus cu un ton conspirativ, inimitabil, tonul pe care îl avusese întotdeauna la Vladia cînd discutaseră despre orice, politică, vreme, femei, praful de pe uliță. "Ați reușit, prințe?" Și a ridicat din sprîncene întrebător și complice. Șerban Pangratty întinse mîna după un pahar, era îndeajuns gestul, tava plină apărea ca din pămînt, "Servește, domnule Leonard, e Martell adevărat, Cantacuzino își ține rangul". Bîlbîie a luat și el un pahar, nu prea avea chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]