4,156 matches
-
să-l ascult! cum și în dimineața aceea, atunci, când... iată, se apropie desculț, prin colbul verii, se așează lângă mine, pe pragul porții, aprinde încet și molfăie tacticos o țigară din mahorcă și ziar, mă scrutează lung, pe sub streașina sprâncenelor stufoase și albe, oftează o dată, mai oftează o dată, zâmbește enigmatic și răscolitor o dată, enigmatic și răscolitor de două ori, tace puțin, mai tace încă puțin... și-mi spune șoptit, dar foarte clar: uite, azi, oleacă mai încolo, cam când trece
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor by http://balabanesti.net/2012/12/19/ma-sui-pe-patul-din-tinda-si-incerc-sa-mor/ [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
DAN PURIC - DESPRE OMUL FRUMOS, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/ Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?// ...Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la țară, ... Citește mai mult „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?//... Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.”(Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU by http://confluente.ro/articole/gheorghe_constantin_nistoroiu/canal [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
să-l întorci pe cel cosit azi. Îl luăm pomâine de dimineață. -Cum zici tu, Mărine. Pe mâine dimineață, la revedere Ioano! -La revedere, Colaie! răspunde Ioana, aplecată să strângă străchinile de pe masa mică, unde mâncaseră, scăpând o privire pe sub sprâncene, fără să vadă ai ei. ** L-a ajutat Colaie pe Marin cam toata vara și toată toamna la muncă. Jupân Tanasie, cârciumaru, a și zis: -‘’ Bă nu-i a bună cu prietenia asta dintre Mărin al lu’ Sandu lu Din
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1429078587.html [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
casa lui Mărin. Colaie tocmai intra în curte cu carul plin cu lemne. -Colaie, mergi cu noi până la post. Ne dai o declarație și poți veni să-ți descarci carul de lemne. Colaie se uită la oamenii legii cam pe sub sprânceană. Atunci ieșea și Ioana din casă. Colaie se uită la ea lung și oftă din băierile inimii. -Bine, domn șef, merg. Ioano, tu să nu mă aștepți, poate că eu o să întârzîi mai mult. Colaie pleacă între cei doi. La
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1429078587.html [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
precum am stabilit? interveni Laura chicotind. Aici este terenul tău. Nu m-ar deranja, dar prefer un loc retras, cu puțină lume, cu protocol obișnuit sau... deloc. - Protocol lipsă? Unde crezi că s-ar găsi așa ceva în Sinaia? ridică el sprâncenele, zâmbindu-i șăgalnic. - Unde? ... La vila în care stau eu. Gazda poate primi comanda, iar preparatele ei sunt excelente. În plus, nu ne deranjează nimeni și... - Și cum rămâne cu „terenul neutru”, precum am stabilit? întrebă Iustin, râzând cu poftă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1428358894.html [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
cu siguranță cuantică, cvasi-demiurgică efigia de VULTUR UNIC, zvâcnit în tăriile cerului, de unde, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, a cucerit aplauzele frenetice ale spectatorilor și sufragiile unanime ale regizorilor, criticilor și istoricilor de teatru, de pe toate continentele. Văzând lumina sub geana și sprânceana Castelului Bran, ale Reginei Maria și ale Prințesei Ileana, trăindu-și vârsta de aur, copilăria, în Țara Branului (Bran=Brâu/ Curcubeu), Poartă a Carpaților, protagonista acestui volum-album probează din plin că: 1. Viața, soarta și zborul său profesional i-au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/dan-lupesculeni-epilog-deschis/ [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Fata din vis Am risipit o lacrimă-n vânt În miezul unui somn de vară Când ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în
GABRIEL TODICĂ by http://confluente.ro/articole/gabriel_todic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
iubit!... Când te întorci? Iar pleci departe? Citește mai mult Fata din visAm risipit o lacrimă-n vântîn miezul unui somn de varăCând ploaia s-arunca-n pământ,Din nou, în flori, ca să răsară.Pleoapele mă ascundeau de nori,Privind atent pe sub sprâncene,Cum tu, în vis, mi te cobori,Iar sângele în noi ne geme.În plete îmi zvâcnea o tâmplă,Pulsând în ritmuri ancestrale...Eram doar noi și ce se-ntâmplă,Că-n vis, noi nu purtam sandale?Zburam înlănțuiți în
GABRIEL TODICĂ by http://confluente.ro/articole/gabriel_todic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
cred că pot ajunge până acolo! Unchiul Victor lăsă undița la care meșterea, în iarbă, privi câteva clipe în jurul lui, după care, smulse două frunze imense și păroase de brusture. I le întinse băiatului și dădu din cap, ridicând din sprâncene. Sorin le apucă posomorât și dispăru în spatele unui pâlc de sălcii. Florin rânji cu importanță. El era un bărbat adevărat! Nu avea nevoie de dădăcelile unchiului, se descurca de minune la pescuit și nu-l deranja pe căpitan tocmai când
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1422779997.html [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
de îngeri, orice doare - E-un leac făcut din soare și dulceață-, Ți l-aș sorbi mereu, ca pe-o licoare, Direct din gură... să mă țină-n viață. Și te iubesc flămând, cu disperare, Când îți aprinzi luceferi sub sprâncene, De m-aș așterne-n glod, să-ți fiu cărare, Și, să-mi pășești pe suflet, m-aș așterne. Ghicesc, sub haine-ți, corpul de vioară, Cu pielea caldă și catifelată, Și te doresc nebun, ca prima oară, Și-aștept
SMARALDE ÎNTUNECATE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1443672111.html [Corola-blog/BlogPost/381848_a_383177]
-
prietenia Ancăi. Țin la amândouă mai mult decât crezi tu. - Te voi respecta și mai mult dacă..., a încercat Fănel să o convingă, privind-o în adâncul ochilor cât putea el de seducător. Gabi l-a întrerupt imediat, încruntându-și sprâncenele și săgetându-l cu o privire metalică, rece și batjocoritoare: - Hai să fim oameni serioși, Fănele! Din cele care ți-au cedat... respecți vreuna? Cu ce o onorezi? Cu promisiuni de căsătorie după... divorț?!... De asta nu vrei să ai
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_8_.html [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
dormea lângă un gard. -Știam eu că habar n-aveți! a dat din mână a lehamite nea Mitică. Iar am luat poziția de vițel, cu ochii-n sus la nea Mitică. Făcând pe supăratul, ni s-a adresat, ridicând o sprânceană: -Bă! Vreți să umpleți coșul cu ouă? Vreți să vină femeile la poartă cu ciurelul plin? -Vrem! am strigat noi, foarte convinși. -Atunci -a ridicat din nou sprânceana nea Mitică- strigați, mă, așa cum trebuie! -Cum trebuie? am întrebat, cu mutre
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427631788.html [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
la nea Mitică. Făcând pe supăratul, ni s-a adresat, ridicând o sprânceană: -Bă! Vreți să umpleți coșul cu ouă? Vreți să vină femeile la poartă cu ciurelul plin? -Vrem! am strigat noi, foarte convinși. -Atunci -a ridicat din nou sprânceana nea Mitică- strigați, mă, așa cum trebuie! -Cum trebuie? am întrebat, cu mutre de viței curioși. -Uite-așa: „Câțu-Mâțu-ntoarce pârțu/Două ouă-ncondeiete/Pune-o bine pe perete/ Una mie, una ție/Una de tovărășie”. Eu și Mărin ne-am uitat ca proștii
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427631788.html [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
întoarce pârțu’. Și ca să facă tot mai multe, trebuie să o pui bine pe perete! Uite-așa! Și făcu rapid o mișcare complicată cu mâinile, din care nu pricepurăm nimic. După această perorație, nea Mitică iar a ridicat filosofic din sprânceană: -Ei, acum ați priceput? -A-haa! am exclamat noi, iluminați de explicația savantă a lu’ nea Mitică. -Adică...spun eu, trăgând concluzia, asta era! Pârțu’ de la găină care face ouă! a-haa!..Adică, de la găini! A-haa! -Păi, cum!? a zâmbit nea Mitică
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427631788.html [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
e adevărat. Frumos, pentru că s-a născut din părinți frumoși; rupt din soare, aș zice! Din cercetarea portretelor oamenilor iluștri, bărbat mai frumos ca el nu am văzut. La Harrow, școala unde învățase, avea trăsături frumoase ale feței; ochii și sprâncenele îi erau extraordinare, părul îl avea deschis, un pic roșcat și cârlionțat; revenit la Kambridge, grație regimului sever și sportului, arăta ca o minunată vază de alabastru iluminată dinăuntru. Rupt din soare la față, dar și infirm! Avea un picior
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_mircea_1478647470.html [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
o dragoste furtunoasă, cu cele mai neverosimile situații picante, după care Byron, în relațiile cu alte femei, zicea: Numai fără santimente! Caroline, măritată, reuși să se apropie de el. S-a uitat la fața lui minunată, la liniile subțiri ale sprâncenelor, la părul cârlionțat, cu nuanță roșietică pe alocuri, a ascultat un pic vocea lui moale și muzicală, despre care copiii vorbeau: iată un domn care vorbește ca muzica, îi observă politețea exagerată, mândria fără seamăn, și în jurnalul ei notă
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_mircea_1478647470.html [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
fără tine și tăticu. Au râs toți, mai puțin mami pentru care școala era la fel de sacră ca și icoana veche agățată deasupra patului. -Dacă nu iei premiu, nu ai să vezi nimic toată vara! mi-a spus zâmbindu-mi cu sprâncenele ridicate și cu ochii strălucind de bucuria glumei pe care o făcuse. M-am uitat la ea lung. O credeam capabilă să se țină de cuvânt. Pe cât de mult o iubeam pe mami, tot atât de mult îi știam de frică. Nu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_vii_mihaela_arbid_stoica_1335189997.html [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
în mod inedit și hazliu expresivitatea cu care poetul aleargă prin gramatica limbii române, valorificând semnele de ortografie și de punctuație: „Trăiesc în propria-mi viață, / pipăind povestea care sunt, / cu trei insomnii, / zăbovite în pântecul virgulei, / am cratima în sprânceană, / m-am născut între punct și virgulă / și n-am vreme să sughit / puncte, puncte...” (p.47). Fiecare vers poartă o încărcătură semnificativă, care dezleagă imaginația cititorilor... De o deosebită gingășie lirică este și poezia „Amintiri din copilărie”(p.45
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/In_vestiarul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Nenea Duca ar vrea să îi spună că nu merită privilegiul de a participa la un astfel de concert oricine scoate astfel de răutați despre Hrușcă, dar învățase demult lecția că nu se poate pune cu tinerii cu cercei în sprâncene. Și-ar fi schimbat locul, dar piața se umpluse deja de oameni și era prea târziu pentru a mai găsi un loc bun. Răsuflă resemnat și se concentră pe scena scăldată în luminile albastre, liniștitoare, ale reflectoarelor. În sfârșit, după ce
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1419133228.html [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
se apropie de ea și vru să o prindă, îi apăru în față un alt bărbat, înalt, suplu, într-o cămașă albă cu mâneci scurte, pantalon alb ca și pantofii la fel de albi ca întreaga-i ținută. Avea ochii strălucitori, negri, sprâncene stufoase, un nas puternic și cu pomeții feței care exprimau forța acestui bărbat misterios, cu părul negru și cârlionțat ca la un arap. Ajuns în dreptul său, o privi cu ochii săi pătrunzători, o fascină și îi subjugă voința. În acel
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Umbra.html [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
în glas se simțea nesiguranță și teamă, vocea-i tremura ușor. Andrei a privit intrigat la femeia din fața lui, avea cel mult 40 de ani, sveltă, cu părul blond prins în coc la spate cu o agrafă mare, ochii albaștri, sprâncenele șatene frumos conturate, fără a fi pensate, gene lungi, nas drept, gura cu buze cărnoase și bărbia semirotundă, îmbrăcată cu o bluză încheiată la baza gâtului și fustă lungă peste genunchi. -Ești timorată, sau mi se pare mie? -Vi se
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1478762760.html [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
în fața bărbatului. Cufundat în studiul documentelor, nu a observat, că femeia îl privea cu un fel de admirație amestecată cu curiozitate. Andrei avea ceva plăcut în înfățișare, era șaten cu părul alb cu un început de chelie, ochii mari căprui-verzi, sprâncene faraonice, nas drept, fața ovală cu buze subțiri și bărbie pătrată. -Îmi dați voie, să stau lângă dumneavoastră, Camelia a tras un scaun aproape de birou. Un timp nu a scos nicio vorbă, doar privea bărbatul din fața ei, cum conspectează din
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1478762760.html [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
Ea se uitase cu ochii nedumeriți la cei doi care discutau aprins, dar după fețele lor se putea vedea clar, că nu se certau ci, mai mult soțul o necăjea cu ceva pe soție. Privi nedumerită spre Doina, ridicând din sprâncene și din umeri, a întrebare. Aceasta îi făcu semn să aștepte. Când în sfârșit Doina află despre ce este vorba și-l luă de gât pe soțul său sărutându-l tandră, fața Adrianei se lumină. I se confirmase supoziția că
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1425226473.html [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
provenea din același mediu și era, normal, o tânără plină de talente și virtuți. Una dintre acestea, nu știm dacă talent sau virtute, era strânsa prietenie cu Sile, un tânăr frumos cu o mustăcioară de frizer și caschetă pe o sprânceană, fiind locotenent de miliție. Era el numai locotenent, însă era și foarte levent! Nu venea niciodată cu mâna goală. Ba, un salam, ba, o brânzică, ba, o conservă din carne de porc sau de pește, în fine, finețuri demne de
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1407255724.html [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]