3,241 matches
-
veniți oricând aveți voi chef, le strigase Fana, cu vocea ei cântată, plină de chemare și, înainte chiar de a ieși cu mașina din curte, Carmina se gândi, încurcată, la Sidonia, ce-o aștepta cu sufletul la gură să-i spulbere temerile. Cu ceafa sprijinită de suportul scaunului, cu ochii grei, parcă lăsați spre obraz, Ovidiu conducea în tăcere, lent, fără să forțeze comenzile, femeia avea impresia că dintr-o secundă în alta pleoapele i se vor lipi și mașina își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul dintre colțuri îndoit, nodul la cravată destul de stângaci făcut, deja îl percepea, îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea bărbatului și apoi se spulbera... Câtă amărăciune se așternuse apoi după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aveam umbrela la mine, am stat in cofetăria de lângă uzină. Am mâncat o prăjitură. Ieri n-a plouat, Carmina, tu mă înnebunești pur și simplu. A plouat alaltăieri. Alaltăieri, la dracu, ce importanță are, voiam să spun că ploaia a spulberat o zi din cele trei. Atunci am venit acasă foarte grăbită. Nu încetase ploaia dar mă plictisisem să tot stau în cofetăria aia. Era goală, murdară, bâzâiau muștele. El asculta plat, neguros și dintr-odată, la una din vorbele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe loc, nimic nu mergea ca lumea, mai era și tatăl meu, ruda prin alianță care îți strica dosarul și o mulțime de alte neajunsuri. Fleacuri, fleacuri, fleacuri, Carmina. Toate astea sunt fleacuri. Au fost, s-au dus, s-au spulberat. Ea respiră adânc și aplecă aprobativ capul. Își așeză a împăcare mâna în părul lui. Se arăta încurcată, nu voia să mai scormonească trecutul, era încă șocată de acea forță paralizantă a voinței lui Ovidiu, atât de disonantă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se puteau lămuri multe lucruri, nu? Adevărul, te asigur, e cu totul altul, păcat, mare păcat că nu l-ai înțeles. Adevărul era, continuă în sinea ei Carmina, că-mi pierdusem încrederea în voi, niciodată nu ați încercat să-mi spulberați îndoielile. O idee, odată emisă de voi, devenea paratrăsnet, nu se discuta, pe urmă a fost căsătoria mea cu Ovidiu, pe care voi dintr-o ochire l-ați categorisit "lichea sictirită", m-a obsedat tot timpul expresia asta, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nervos și nesigur, să înceapă cu o ploaie deasă de întrebări rostite una după alta, fără nici un moment de pauză, tot mai agitat, atunci când i se părea că sesizează ceva neclar ce trebuia neapărat edificat, trebuia să încerce să-și spulbere suspiciunile și de aceea revenea la aceleași întrebări, o punea să repete pe faze, pe etape, cum petrecuse câte o după amiază, situată undeva în urmă și devenea după receptarea răspunsurilor tot mai nemulțumit, mai neîncrezător... Atunci când ea simțise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
planurile. Dorea să scurteze lenta desfășurare a relațiilor ce se înfiripau între ea și omul acela. Se temea să nu se trezească și să se răzvrătească împotriva sa. O singură ezitare, o singură remarcă cinică adresată sieși și ar fi spulberat tot ceea ce acum construia la repezeală. Nici nu a simțit cum au trecut orele. Pielea i se înroșise și o ustura. Trebuie să plec de pe plajă i-a spus Carmina, altfel mâine o să fie de rău. Uite ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parcă s-a micșorat, dar totul este atât de bine coordonat mișcărilor mele încât mă simt deplin stăpână. Privirile spectatorilor se leagănă parcă sub mișcările mele. Panglica zboară ca un fulg, străpungând aerul cu viteza unei păsări. Dar visul se spulberă curând. M-am trezit din somn, fără a fi aflat dacă devenisem sau nu campioană. Am rămas doar cu regretul neîmplinirii și cu amintirile unui vis de neuitat. Alina Moise, clasa a V-a C Cartea, prietena mea Ce prieten
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
orice copil din întreaga lume. Ingrid Năstase, clasa a VI-a E Visul Delirul febrei în care mă găseam îmi aducea extraordinare imagini ciudate, ființe deosebite și miraculoase ca formă și comportament. Din când în când, grozavul vis îmi era spulberat de compresa rece ce-mi atingea calda frunte. Ideile îmi reveneau, ba parcă și mai multe și mai miraculoase, ființe invizibile care strigau, se zbăteau, făcând parcă un groaznic torent de căldură insuportabilă. Liniștea era apăsătoare, începeam să mă trezesc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe ăsta! Iolanda, adună, te rog, cortul. Îl cumpără dom' profesor. 4. Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil. Se mai liniștea la gândul că, Într-o bună zi, Îl va face cadou cuiva care va ști să-l prețuiască și să se bucure de el. Prilejuri se vor ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Surprins, Brândușă rămase o clipă cu sticla În aer, apoi mai trase o dușcă zâmbind Încurcat, adică, de, se mai Întâmplă. Nu apucă să așeze sticla pe podea lângă piciorul lăzii care Închipuia masa, că un alt sughiț veni să spulbere Încrederea lui Brândușă În puterile tămăduitoare ale „Borsecului”. Înainte de a se Înfuria și a se recunoaște astfel Învins, apucă din nou sticla cu pricina și, ridicându-se greoi, o apropie de bec. O scutură bine, apoi așteptă Încordat ca bulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întrucât poate primejdui activitatea glandelor seminale și a testicolelor, dacă domnișoara știe cumva ce sunt coaiele. Ignoranța ca dovadă a buneicuviințe și a unei creșteri alese, de care nimeni nu se Îndoia În cazul domnișoarei Koblicska, crescută la Ursuline, fu spulberată brutal printr-o neașteptată mișcare de Încuviințare grav-senină a capului ei gingaș, provocând pe cale de consecință domnului Coriolan Moduna un scurt seism urmat de o moleșeală plăcută, cum numai recunoașterea târzie a vanității lumii Îți poate prilejui. Coriolan Închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încetul cu Încetul, undeva În Ungaria, lăsând În urma lor peste pistrui o dantelă de Bruges din sarea cea mai pură și mai fină. Pentru el, Apudul rămăsese scăldat pentru totdeauna În lumina de mai, pentru că explozia de gaz, care le spulberase apartamentul și odată cu el părinții, avusese loc Într-un mai obișnuit, cald, prietenos, Încântător. Pierduse tot, din neglijența altora, și nimeni nu-l va putea despăgubi vreodată. Pentru că nu există Asigurări Împotriva uitării. Cartierul său, „Bosnia”, avea un nume straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care le lăsară să cadă cu bufnet pe pardoseală; apoi ieșiră zicând Să trăiți! ducându-și câte o mână la cozorocul caschetelor negre cu cozoroc lung deasupra cărora scria cu alb O.W. Urcară În mașină și porniră În trombă, spulberând zăpada de lângă trotuar. El rămase În prag cu scrisoarea Iolandei, două rânduri doar: „Marfă de calitate livrată la timp. De rest mă voi ocupa mâine”. De bucurie, Îi venea să sărute cele două baloturi lungite În mijlocul holului ca două foci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
P. P. Negulescu). Nu este loc pentru grandomanie și aere apanaj al necunoscătorilor și al celor de rea-credință, spre a se ajunge până la sacrificarea intereselor naționale (subminând legitimitatea drepturilor dobândite de România în acea vreme); din fericire, aceste aberații sunt spulberate de fapte: statul român a continuat să existe ca membru și ca actor al societății internaționale, mergând treptat pe drumul cel bun. Dovada care izbește chiar și pe răuvoitori o constituie prezența României pe arena internațională, pozițiile promovate de ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
nuca. O bate harnic cu laba. Vîntul (ipocrit) rămîne nemișcat. Îl pîndește cuminte. Nu intervine. Îl îngăduie să-și îngroape nuca meticulos. Dar, după ce l-a lăsat să-și termine treaba, îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care-și punea toate speranțele să nu fie deranjat, să nu poată fi întrerupt înainte de acea răsucire a timpului în loc. A urmat într-adevăr un somn lung fără vise, istovitor, ce a eșuat într-o criză puternică care i-a spulberat încă de la trezire orice speranță. Oboseală și deznădejde insuportabilă au urmat acelui somn. În ultima vreme dormea singură pentru a nu fi deranjată. Și-a rânduit pilulele pe noptieră pentru a le avea la îndemână, în caz că se va trezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asta nu a mai urmat nimic. Nici un cuvânt, nici un schimb de adrese, nici măcar o fotografie, nici o atingere în plus. Ca și cum dansul lor ar fi fost întâmplător, circumstanțial. A fost ultima dată când l-a văzut pe Santiago. Lumea s-a spulberat odată cu lăsarea întunericului. A rămas singură pe punte, cu ochii pironiți în noapte. Barca a început să se miște lent către ultima ei destinație de a doua zi dimineață. Gândurile ei zburau deja la Santiago, ca și cum el ar fi deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu poate fi decât certitudinea ecuației rezolvate, după șirul interminabil de calcule și soluții adiacente, urmând mult așteptatul congruent care încheia un ciclu, graficul existenței putând urca sau coborî. Principalul: onoarea lui fusese șifonată, granițele zdrobite și senzația de învingător spulberată cu acel gest de teatru desuet și de paradă: Acum lasă-mă, ai avut ce ai vrut, du-te! Era momentul crucial când metamorfoza atingea culmile disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii fără viață, capotul aruncat peste formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
numite aici nimfocite, erau reducerea la scară umană al infogalaxiilor și îngerul mare pentru noi purta înăuntru un Univers mic, parțial cunoscut, ca și cel galactic. Acolo se vedea casa Lui, în spatele frunții, de o frumusețe exotică prin care se spulberau și se nășteau gânduri ce dirijau mersul perfecțiunii, al roților mici unicelulare, al roților medii pluricelulare, al roților mari moleculare și atomice, multiplicate într-o iederă nărăvașă. O boltă cu nenumărați ciorchini aliniați ordonat pe scări bine plasate. Un tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se regrupa în tăcerea neauzită de inițiații în zgomoteric, ca apoi, ține-te, pentru a nu fi spulberat de această tornadă de urlete care se metamorfoza în tsunami-urlet, în urlet-seismic, în bombă atomică-urlet, sau urlet-supersonic, spărgând bariera de viteză a sunetului și trecând prin corpurile solide și lichide, devenind urlete care creau vid și antiurlete, asemănătoare cu plonjonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al zeițelor, să văd visul materializat, în sfârșit, defilând într-o somptuoasă frumusețe prin fața obositei mele existențe, reci, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe capul unui acrobat, dar treziră din amorțeală și timpul romantic în care se declina dragostea în Brăila, fără să vrea căzut în condițional-optativ: AR FI PUTUT FI, DACĂ AR FI TĂCUT... B ătea un vânt hain pe străzile Brăilei, spulberând frunzele uscate, paharele de plastic, hârtiile și gunoaiele din rigole. Deși seara abia își instalase cortul. Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de vagoane abia făcea față umbrelor reci care nu se mai terminau. Și Luna era un soare pentru noi, dacă vinețeala fețelor se transforma în paloare, bucurie de scurtă durată, pentru că se ivea pe neașteptate alt tren din sens opus, spulberând căldura și speranțele noastre. L-am implorat pe Hugo pentru o Lună într-un loc nestrăbătut de trenuri ori un tren cald pe linia 2, staționar. Hugo era mai sloi decât noi și mi-arată din priviri oglinzile reflectărilor. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a cărui coadă se zărea doar când se schimbau anotimpurile, el își preda plictisit ștafeta unui alt tren care apărea din sens opus cu o monotonie grea, înceată și sfătoasă, urmând ca până la trecerea lui să fim deja octogenari. Ne spulbera gândurile câte un tren Motor cu dublă comandă plin cu navetiști, sondori de la Oprișenesti. Mă-ntreb zicea Mihai Dinu în această veșnică trecere, care o fi trenul meu. Eu aș alege un marfar, spuse Gustav, pentru că e lung și pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]