5,409 matches
-
nu sunt sigur. Lumea vorbește... Ce vorbește lumea? Ce vorbește satul n-oi putea spune eu bob numărat, dar cu ce vorbe m-o întâmpinat mai zilele trecute Catârcă - fostul primar - am să vă spun. Și dumneta iei în seamă spusele lui Catârcă? Nu le-aș fi luat în seamă dacă ar fi vorbele lui, dar el o fost pus să spună ce mi-o spus. Atunci, sunt numai urechi. Zi ce ți-a spus! Tocmai ieșeam de la școală, unde avusesem
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ungaria a anexat Ucraina subcarpatică. Știți ce imagine am eu acum în fața ochilor? Un leu a doborât un animal, iar la ospăț încep să se adune tot felul de fiare, care încearcă să fure măcar o firimitură - a rezumat învățătorul spusele inginerului. Imaginea prezentată de dumneavoastră este foarte sugestivă. Trebuie să ne mai imaginăm că o eventuală extindere a pretențiilor Germaniei față de alte țări va atrage după sine și hienele din jur, care stau gata să înșface tot ce se poate
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ca înainte. De vreo doi ani îs comuniștii la putere - a pornit să-i deslușească lucrurile Petrache. Cum?! Și aici s-o făcut stăpâni bolșevicii? - a sărit ca ars Costăchel. Așa-i. Rușii dictează în țara asta - și-a întărit spusele Petrache. Atunci îs în primejdie!... Doar nu ești dezertor - a încercat să-l liniștească Petrache. Nu sunt dezertor. Nu! Ferească-mă Dumnezeu! Sunt... un evadat. Și cu rușii nu-i de glumit - a precizat Costăchel. La auzul acestui cuvânt nelămurit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora mea la Buhai și amu’ ne întoarcem acasă... Gospodarul - mustăcind a râde - le-o căinat: Ei, dacă o trebuit, o trebuit! Nu te poți încontra cu nevoia!”... Am râs pe înfundate, comentând spusa babei. În cele din urmă, l-am luat peste picior pe caprari: „Măi Tânjală! Moartea-i cât capra pe tine și tu o ții hojma într-o șagă.” „Păi ce să fac, domn’ plutonier, dacă moartea-i colea în față
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
parte din nenorocirile trăite de tine au trecut - fără voie - în sufletele noastre... La tine se vor întoarce doar sub formă de simple amintiri... Spunând acestea, inginerul Cicoare a privit la cei din jur, pentru a se convinge de adevărul spuselor lui. „Da! Am avut dreptate! Uite-te la ei. Fiecare poartă pe chip un bob de negură... Asta-i pecetea rămasă după ascultarea grozăviilor povestite de Costăchel”... Când s-au ridicat de la masă, cocoșii vesteau cumpăna nopții. S-au despărțit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i baiul? - a întrebat cu nerăbdare Costăchel. Am venit să întrebăm pentru ultima oară ce gânduri aveți. Intrați ori nu în întovărășire? - a răspuns Tașmău întrebării. În primăvară vrem să intrăm cu plugurili în ogorul întovărășiei noastre - a precizat Chersân. Spusa lui Chersân a provocat din nou rostogolirea - în găvane - a ochilor lui Tașmău, care păreau să spună: „Întovărășire, dobitocule! Nu întovărășie.” Costăchel a privit scurt la Petrache, a tușit și a pornit să vorbească: Păi cine nu vă lasă să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de un așternut omenesc și de o mâncare caldă când mă întorc de pe atâtea drumuri de fier. Vreau ca soția mea să fie o bună mamă și să gospodărească cu chibzuință casa și ograda. Maria a înțeles că în aceste spuse erau și alte vorbe tăinuite, că soțul ei voia să o cruțe, că o luase din dragoste și că el își dorea, mai mult ca orice, un cămin în care să sălășluiască pacea și buna înțelegere. Când veni Simona pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rămăsesem gravidă. L-am condus la locul de veci, l-am plâns, i-am pus zile în șir flori proaspete pe mormânt, promițându-i să-i cresc copilul cu orice sacrificiu. Costache încerca, căutând vorbe alese, să mă consoleze. Din spusele lui, se înțelegea că este oricând gata să mă însoțească la altar. Suferea sincer de dispariția lui Culai. Văzând cum mă topesc cu fiece zi care trecea, știindu-mă singură, a început să-și îndesească vizitele. Nu era seară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe asfaltul a toate răbdător, Simona întrebă: Vali, ai început o discuție, dar nu ți-ai dus gândul până la capăt!... Aaaa, nimic, mă gândeam în sinea mea că dacă ai fi mai prudentă, nu ți-ar strica. Simona găsi în spusele colegei sale un sâmbure de înțelepciune. Poate ar trebui să-și aleagă cu mai multă grijă prietenele, să fie atentă, chiar grijulie și atunci când pronunță unele conjuncții. Și-au continuat drumul până la bifurcația străzii principale cu strada Crizantemei. Se bucurară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că nu iubise niciodată și nici nu fusese iubită. Dar acum, după îndelungă chibzuință, când avea deja 35 de ani, voia să-i dea vieții sale un sens, își dorea un copil. Văzând privirea întrebătoare a doctorului, Simona își întări spusele: Da, da, așa cum ați auzit, îmi doresc un copil. Vi se pare firesc? conchise ea. El se arătă oarecum contrariat. În mintea sa se născu întrebarea: De ce îi făcea asemenea mărturisiri tocmai lui, care nu avea nici o tangență cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
după legi de fațadă. Fără excepție însă, atât femeile cât și bărbații își umplu viața în afara conveniențelor statuate social. Cunoașteți butada: cireșele cele mai gustoase sunt cele din grădina vecinului! Îl privi un timp pe doctor voind să deslușească efectul spuselor sale, apoi se opri, semn că discuția ar putea continua, dar pentru seara aceea i se părea că făcuse suficiente mărturisiri. Dacă-l incitase sau nu pe doctor, nu avea nici o dovadă. Dar bătălia de abia începuse... Doctorul ascultase fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la gânduri greu de pus sub control. Mâine, când vor fi și mai evidente semnele de însănătoșire, s-ar putea să gândiți cu totul altfel. Vă asigur că între temperatura care, e adevărat, îmi dă o stare de inconfort, și spusele mele, nu e nici o legătură. Să zicem că e așa, domnișoară Simona, dar aceste mărturisiri nu cred că e bine să le afișați la vedere, la lumina zilei; asemenea destăinuiri vă pot pune în posturi mai mult decât nefavorabile. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Mona cu băiețelul ei, sunt la poartă. Care Monă? făcu el înciudat. Fiica matale! Eu nu am nici o fiică. Dacă e nerușinata aceea, nu e fiica mea. Ce caută? De ce a venit? Nu i-am spus... Fără să-și continue spusele, plecă din preajma vecinei și se lipi de sicriul soției sale, cu ochii plini de lacrimi, fărâmat de durere. Vecina și fiica ei nu s-au mai întoars, neavând răspunsul așteptat de Simona. Era de înțeles că tatăl ei nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
copiii lor sunt cele mai scumpe și dragi flori. Unii copii sunt răi, vorbesc fel de fel de lucruri, tu nu trebuie să te iei după ei. O fi și tăticul lui plecat undeva... Mai știi...? Apoi, evident marcată de spusele lui Răducu, își strânse ghem șorțul de bucătărie și-l aruncă la întâmplare pe un scaun din preajmă. În clipele următoare, încercă să trateze cele auzite de la puiul ei ca pe un fapt banal, zicând în sinea ei: ,,La grădiniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ușa cabinetului. Directorul îi ieși în întâmpinare cu amândouă mâinile întinse: Uite, nici n-am comandat cafeaua ca să fie cât mai caldă posibil când vii tu. Știu că preferi lucrurile fierbinți. Teo simți o ironie fină, dar nu răutăcioasă în spusele directorului. Așa e, pară el elegant, dar de un timp o beau mai mult rece, voind în acest fel să sublinieze starea lui sufletească din ultima vreme. Directorul apăsă pe un buton discret din spatele biroului și ușa se deschise, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
scăpă prilejul să-i atragă atenția mamei sale: Uite, mămico, nenea acela e fotbalist, e tăticul lui Vladimir din grupa noastră. El l-a învățat pe băiatul lui cum să fenteze, cum să tragă la poartă... Simona trecu abil peste spusele copilului și, ca să-l distragă de la subiect, încercă pentru a nu știu câta oară să-i orienteze opiniile: Tu nu trebuie să ajungi fotbalist ca tatăl lui Vladimir, ci doctor mare, mare ca tăticul tău! Când va veni vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi așa de mândru...! Dar nu vezi că nu mai vine! Ți-am mai spus-o, o să vină chiar mai repede decât te aștepți tu! Ai încredere în ceea ce-ți spune mămica ta! Se citea pe fața lui că spusele mamei îl încălzeau și parcă îl și vedea pe tăticul lui cum îl însoțește pretutindeni, cum îl învață o sumedenie de lucruri, cum îi face jucării... * Simona se gândi că ajunsese în punctul cel mai înalt al suportabilității situației. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
explice starea prin care trecuse, faptul că îl lovise cu atâta cruzime. Nu-și dădea seama ce se întâmplase cu ea. Fusese nebună. Avea certitudinea că nu își va ierta niciodată această ieșire. După câteva momente, când receptă cu adevărat spusele copilului, îi veni să râdă, dar se abținu. Îl privi cu duioșie și din nou își reproșă maniera în care acționase. Poate îl dureau loviturile căpătate, poate și mai mult îl durea faptul că acestea veneau din partea mamei lui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
s-au lăsat cumplit amăgiți de aceste fleacuri dulci, dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din el, îmi amintesc de pomii lui moș Anton și de cuvintele mamei și zic: - Bogdaproste. Fie de sufletul celui ce a sădit acest pom sau această tufă! Fântâna lui Bulgaru În urma cutremurului de pământ din anul 1944 care, după spusele părinților mei, fusese puternic, de 7 grade, începuseră alunecări mari de teren într-o parte a satului nostru. Oamenii se vedeau nevoiți să-și schimbe locul de trai. Astfel, una câte una, familiile din acea parte a satului cereau locuri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tu care erai gata oricând să-ți dăruiești întreaga ființă pentru ea. Ai văzut!? Acuma îmi dai dreptate!? Îmi dai dreptate, Ina? repetă el, în glasul lui făcându-și prezența acumularea unei nestăvilite furii, o nemărginită revoltă. Neașteptând răspuns la spusele lui, continuă să arunce cuvintele ca pe niște pietre: nu cred să fie cineva în stare să comită o faptă mai demnă de condamnat! - Nici eu... nu cred! - Așa e! Și ceea ce este și mai grav, nici nu și amintea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Așa e! Și ceea ce este și mai grav, nici nu și amintea bine numele țigăncii, din ce șatră făcea parte. - Nu ți-a dat nici un indiciu cât de cât plauzibil? - A încercat să îngaime ceva. Nu știu cât pot conta pe cele spuse, cât de verosimile au fost mărturiile ei. Nu avem însă altceva de făcut decât să ne agățăm de firul acesta, deși e atât de subțire!... - Ce nenorocire, ce nenorocire, Ina, ce nenorocire! Olga asta a ta e un om de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
auzit și tu ce necaz a dat peste noi!? - Fără să aflu de la voi, dețin câteva informații, nici nu știu ce să zic. - Tu ce părere ai, avem vreo șansă, vreo cale de atac prin justiție? întrebă Alex, vizibil marcat de cele spuse. -Nu aceasta e chemarea justiției? Să stabilească de partea cui este dreptatea! Cât privește sentința, în cazul vostru, aceasta depinde de o serie de factori. Nu mai continuă fiindcă văzu în ochii Inei lacrimi. - Noi suntem înnebuniți, nici nu știm
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și continuară preocupările intrate în obișnuință: Alex citirea presei iar Ina răsfoirea unui roman început de câteva săptămâni pe care, după ce trecu absentă peste câteva pagini, îl abandonă. Nu avea nici un chef de lectură. Gândurile îi alergară din nou la spusele Olgăi, acolo, în spital. Reluă cartea, dar nu se putea concentra, pierdea mereu șirul rândurilor. Puse volumul pe noptieră și cu ochii țintă în tavan începu să mediteze privitor la situația lui Mihăiță. Era un copil nevinovat pe care hazardul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
frază înduioșătoare: - Nici una din noi nu poartă vreo vină, draga mea, dar acești copii trebuie să afle, e datoria noastră sfântă; și repetă: -trebuie să afle care le este mama lor adevăratăși izbucni în lacrimi. Rafira cu sufletul înghețat la spusele repetate ale Inei privea năucită în toate părțile, negăsind cuvintele potrivite. Devenise o stană de piatră. Câteva momente în biroul comandantului nu se auziră decât respirațiile celor prezenți. Fiecare din ei percepea în felul său cauza în dezbatere, dar se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]