1,505 matches
-
putea distinge cercetașii ce le deschideau drumul. Grămezi imense de nori albi se înălțau ca niște turnuri în înaltul cerului; căldura zilei prevestea vara - vremea când războinicii se puteau elibera de armuri, călătorind goi până la brâu. La orizont, distingea pintenul stâncos de pe care turnurile în parte prăbușite ale cetății Vesontio împungeau cerul. Un arc de dealuri joase și împădurite anunța cotul râului ce curgea pe sub zidurile sale. Traversând râul, avea să lasă în spate Sapaudia și, o dată cu ea, visul său, planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
repeți ceea ce știu toți. Toți cartografii ar trebui să așeze Mississippi În aceeași amplasare și să evite originalitatea. O fi plicticos, dar omul trebuie să știe unde se află. Nu putem să punem Mississippi să curgă o dată și către Munții Stâncoși. Acum, după cum știe toată lumea, abia În ultimele două secole majoritatea oamenilor din țările civilizate și-au revendicat privilegiul de a fi indivizi. Înainte erau sclavi, țărani, salahori, chiar și meșteșugari, dar nu persoane. Este clar că această revoluție, un triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ea. Dar a avut noroc; fiindcă n-a declanșat o avalanșă în toată regula. N-a tras după ea, în căderea de zece metri, decât o cantitate mică de pietriș și alte resturi. Jos, s-a oprit într-un castron stâncos și neînsuflețit. Piciorul i se răsucise dureros spre interior. Era clar rupt. Durerea i-a explodat în picior, gonind plăcuta hipotermie. Când, în sfârșit, Jina a plâns, lacrimile ei erau născute mai curând din furie decât din suferință. Peruzeaua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-o caute în continuare în lungul râului. Luni de zile după ce își revenise, bărbatul pleca în fiecare dimineață pe malurile apei și urmărea tot felul de urme de pași care se ițeau din albie și se îndreptau înspre morenele stâncoase. De vreo două ori l-a văzut și bătrânul Ellis, trecând cu barca lui cu motor, dar Zach s-a ascuns în spatele copacilor și l-a evitat. Nu era în stare să îndure gândul c-ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
război cu sfârșit cel puțin nesigur, sultanul nu dădea dovadă de o ușurință criminală. Urmarea evenimentelor avea să le dea dreptate: castilienii ripostară punând stăpânire pe cea mai puternică fortăreață din partea dinspre apus a regatului, Alhama, înălțată pe un pinten stâncos. Iar strădaniile disperate ale sultanului de a o recuceri se dovediră zadarnice. A început astfel un mare război, un război pe care musulmanii nu-l puteau câștiga, dar pe care l-ar fi putut, dacă nu evita, măcar amâna. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în computere și un stomatolog neamț au fost găsiți într-o parcare cu fețele zdrobite. Cred că eram în stare de șoc sau ceva asemănător. „Ai fost așa de norocos, atât de norocos“, am murmurat eu, privind în jos spre stâncoșii Rockies sau Smokies sau Ropies prin plafonul alb alcătuit din zăpadă și conturul norilor... În fotoliul alăturat stătea tolănit un tânăr elegant -costum de vară sobru, ten de californian, păr des pieptănat fără cărare. Am crezut că e actor. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
delecteze cu încercările lui Vultur-în-Zbor de a o rezolva. Iată elementele ghicitorii: Un loc numit Abisinia. Caracteristicile lui veneau din numele pe care gorful îl luase din mintea lui Vultur-în-Zbor. Era un abis uriaș, un canion îngust ai cărui pereți stâncoși ajungeau până la cer. Și, tocmai pentru ca să adauge un factor temporal problematic, acesta se îngusta treptat. Stâncile se îngroșau pe ambele părți și păreau chiar să se unească deasupra, astfel încât, în timp, urmau să formeze un mormânt de piatră. La baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ochii) s-au trezit pe un munte Calf preschimbat într-un mod ciudat, un munte Calf pe care Virgil, Liv, casa lui Liv, ba chiar și măgarul lui Liv erau reduse la dimensiunea unei fărămițe spectrale, pe care rămăseseră promontoriul stâncos și pădurea, ambele părând diferite, deși arătau la fel. Probabil că schimbarea cea mai șocantă, mai greu de acceptat chiar decât stafiile lui Virgil și Liv, se afla deasupra lor. Norii dispăruseră de pe vârful muntelui. Vultur-în-Zbor a fost surprins să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
copacul-mamă care ține cerurile laolaltă. Și-atunci întrebă ce fel de monștri îl rodeau la rădăcină. Alt șoc. Vultur-în-Zbor avea o amintire clară a pantelor superioare de pe muntele Calf. Fuseseră abrupte, mai solicitante chiar decât urcușul din K până la promontoriul stâncos și bogat împădurite. Avusese rețineri serioase față de escaladarea acelor înălțimi fără echipamentul adecvat. Prin urmare, a rămas uimit când a văzut înaintea lui un coridor bine curățat care mergea în susul muntelui, un șir întreg de trepte înguste de piatră ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai mic sau mai mare de morți și răniți, câteva (sau câteva zeci de) familii din țară intrau a doua sau a treia zi de doliu. Acum arată ca un deal lipsit de măreție, strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu peste mult timp de pe ele va fi cosită otava. Așa vor fi fost și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
armata sa, nu s-a putut îndura să-și lase iubitul în captivitate și a hotărât să ducă mai întâi la capăt expediția în care pornise. Călăuzită de Pinabel, a ajuns într-o pădure în mijlocul căreia se ridica un munte stâncos. Ne mai având alt gând decât să se depărteze de Bradabanta. Pinabel s-a oferit să urce muntele pentru aputea arunca o privire în zare și să vadă de nu află cunva vreun adăpost pentru noapte. Cu această minciună el
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vasul său într-un port al tatălui meu, unde m-am îmbarcat, Pornind cu un vânt bun, dar după câteva ore s-a stârnit o furtună puternică. Zadarnic se strânseră pânzele; vântul ne purta cu iuțeală direct către un țărm stâncos. Nevăzând altă nădejde de scăpare, Oderic m-a lăsat într-o luntre, în care a coborât și el cu câțiva dintre oamenii săi și ne-am îndreptat spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și când simții pământul sub picioare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vasul său într-un port al tatălui meu, unde m-am îmbarcat, Pornind cu un vânt bun, dar după câteva ore s-a stârnit o furtună puternică. Zadarnic se strânseră pânzele; vântul ne purta cu iuțeală direct către un țărm stâncos. Nevăzând altă nădejde de scăpare, Oderic m-a lăsat într-o luntre, în care a coborât și el cu câțiva dintre oamenii săi și ne-am îndreptat spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și când simții pământul sub picioare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a praf de pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era un punct firesc al traseului care scurta ocolurile Drumului Mătăsii, ieșind mai aproape de granița cu China. Prin urmare, Cuceritorii se grăbeau. Dacă se grăbeau și aleseseră această scurtătură, Însemna că până acolo nici o caravană nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe lume, Jonathan. El nu-și crede urechilor. Vrei bani? — O, nu este nevoie să fii rău cu mine în privința asta. Îmi trebuie ceva ca să mă pun din nou pe picioare. Când închid ochii, văd acea terasă minunată pe promenada stâncoasă și pe mine în fața ei, ținând un mic heruvim în brațe. Nu am bani. Domnul Spavin îi administrează până împlinesc douăzeci și unu de ani. Mătușa Berthilda scuipă pe alee. — Samuel Spavin. Întotdeauna o să-mi stea în gât acel Samuel Spavin. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dacă ne cățărăm până pe marginea râpii de-acolo. — Stai! E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l oprească, dar omul escaladă peretele de piatră, agățându-se de vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu! E îngrozitor! strigă el pe neașteptate. Exclamația lui îi surprinse pe toți cei de jos. — Ce este? Spune, ce vezi? Omul stătea tăcut ca și cum ar fi fost amețit. Unul după altul, ceilalți se urcară până în locul unde stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
surprinse pe toți cei de jos. — Ce este? Spune, ce vezi? Omul stătea tăcut ca și cum ar fi fost amețit. Unul după altul, ceilalți se urcară până în locul unde stătea. Când ajunseră în vârf, îi apucă tremurul. Stând pe buza prăpastiei stâncoase, vedeau nu numai Lacul Yogo și Lacul Biwa, ci și drumul spre provinciile de miazănoapte, șerpuind de-a lungul lacului. Se vedea până și baza Muntelui Ibuki. Se înnoptase, așa că nu se putea vedea clar, dar părea să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de adio, spuse Shosuke. În acele câteva momente, Shosuke și tovarășii săi culeseră și împărțiră din apa care se prelingea dintre steiurile crestei stâncoase, pregătindu-se calmi pentru moarte. Deodată, Shosuke se întoarse spre frații săi, Mozaemon și Shobei: — Fraților, ar trebui să scăpați și să vă întoarceți în satul nostru. Dacă toți trei odată ne găsim moartea în luptă, nimeni nu va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu lancea un luptător în armură. Fratele său mai mare, Mozaemon, fusese doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase sabia lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră, unul pe celălalt, de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci nenumărate se îndesau spre trupul lui Shosuke, fiecare luptător dornind să ia stindardul de comandant și capul despre care credeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le-o dădea, le spunea: 3. "Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4. Pe cînd semăna, o parte din sămînță a căzut lîngă drum: au venit păsările și au mîncat-o. 5. O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n-avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pămînt adînc; 6. dar, cînd a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Cuvîntul. 15. Cei înfățișați prin sămînța căzută lîngă drum, sunt aceia în care este semănat Cuvîntul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată, și ia Cuvîntul semănat în ei. 16. Tot așa, cei înfățișați prin sămînța căzută în locurile stîncoase, sunt aceia care, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie; 17. dar n-au rădăcină în ei, ci țin pînă la o vreme; și cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
își simulase moartea la vârsta de cincizeci și unu de ani, omorând un vagabond care trăia pe străzile New Yorkului și substituindu-i cadavrul cu al său într-un accident urmat de incendiu cu derapaj într-o prăpastie din Munții Stâncoși. Maureen, cea de a treia soție, în vârstă de douăzeci și opt de ani, încasase polița de asigurare în valoare de 1,6 milioane de dolari și pe urmă, la doar o lună distanță, își vânduse casa din Manahattan și dispăruse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nevastă. Zorii sosiră precedați de vânt. întotdeauna vântul anunța dimineața în pustiu și vaietul său în noapte părea că se transformă în plânset amar cu o oră înainte ca prima rază a soarelui să se ivească pe cer, dincolo de povârnișurile stâncoase ale munților Huaila. Asculta cu ochii deschiși, privind tavanul jaimei sale cu dungi, pe care îl cunoștea atât de bine, și i se părea că vede ghemurile de scaieți alergând slobode peste nisipuri și stânci, mereu grăbite, mereu dorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și încotro se îndreaptă, de parcă o veche, foarte veche glandă, atrofiată la restul ființelor umane, s-ar fi menținut activă și eficace doar la acest popor. Nord, sud, est, vest; puțuri, oaze, drumuri, munți, „pământuri pustii“, râuri de dune, întinderi stâncoase... Tot universul imensităților sahariene părea că se reflectă ca un ecou în adâncul creierului lui Gacel, fără ca el s-o știe, fără să fie pe deplin conștient de asta. Soarele îl surprinse călare pe mehari și se înălță deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în labirintul nenumăratelor sale contraforturi stâncoase. Controlul puțului însemna deci să-l oblige pe targuí să se predea sau să-l condamne la moarte. în mod inconștient, grăbi pasul și se surprinse aproape alergând în nerăbdarea de a ajunge cât mai repede la jeep. Luna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]