630 matches
-
putea să emită, să bată, oricât de multă monedă. Aurul și argintul monetar au un caracter ne-național, dacă îi putem spune așa. Ajunse în alte spații geografice și de interes politic, acestea puteau fi topite și rebătute cu chipul stăpânitorului teritoriului respectiv. Avuția națiunilor era un concept care abia prindea contur din punct de vedere teoretic, dar care se manifesta în viața imperiilor sau a altor organizări statale. Aurul și argintul "fugeau" sau reveneau după legi pe care oamenii timpului
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
458-459. 792 "Fiindcă crezi că păstorii și văcarii au în vedere binele lor și al vitelor și că le îngrașă și că le îngrijesc cu gândul la altceva decât la binele stăpânilor și al lor înșiși. La fel, crezi că stăpânitorii cetăților, cei care cu adevărat sunt stăpânitori, se comportă altfel față de supuși decât o face păstorul față de oi? Crezi că la altceva țintesc ei zi și noapte decât de unde să tragă ei înșiși vreun folos? Și atât de avansat ești
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
văcarii au în vedere binele lor și al vitelor și că le îngrașă și că le îngrijesc cu gândul la altceva decât la binele stăpânilor și al lor înșiși. La fel, crezi că stăpânitorii cetăților, cei care cu adevărat sunt stăpânitori, se comportă altfel față de supuși decât o face păstorul față de oi? Crezi că la altceva țintesc ei zi și noapte decât de unde să tragă ei înșiși vreun folos? Și atât de avansat ești în a știi ce înseamnă drept, dreptate
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
care o va refolosi în primul capitol al Memoriei sub noua formă a unei teme pe care vom avea ocazia să o reluăm: cea a întîlnirii între curentele memoriei. Este aici vorba despre o întîlnire ontologică între mișcarea stăpînită și stăpînitorul aflat el însuși în mișcare. Acesta este obiectul unei foarte frumoase pagini, intitulate "20 aprilie 1927, pe drumul spre Megève": "în timp ce urcam pe drumul spre Megève, din ce în ce mai sus de Sallanches, atenția mea se fixa asupra pereților stîn-coși, a arborilor cu
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
vedică posedă o serie de foneme, în special consoanele cerebrale, pe care nu le găsim în nici un alt idiom indo-european, nici chiar în iraniană. E foarte verosimil că aceste consoane oglindesc pronunția aborigenilor în efortul lor de a învăța limba stăpânitorilor lor. Tot așa, vocabularul vedic păstrează un mare număr de cuvinte anariene. În plus, anumite mituri sunt de origine autohtonă 15. Acest proces de simbioză rasială, culturală și religioasă, atestat din cele mai vechi timpuri, se va amplifica pe măsură ce arienii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și i-am înmulțit argintul și aurul pe care 1-au întrebuințat pentru Baali!" (2: 7-10). Regăsim iarăși, exacerbat, conflictul dintre Baal și Iahve, dintre o religie de structură cosmică, și fidelitatea pentru un Dumnezeu unic, creator al lumii și stăpânitor al istoriei. Osea atacă neistovit sincretismul Baal-Iahve. "Au săvârșit destrăbălări, depărtându-se de Dumnezeul lor. Aduc jertfe pe vârfurile munților și tămâieri pe înălțimile colinelor, sub stejari, plopi și terebinți" (4: 12-13). Israel și-a uitat istoria: "Când Israel era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
luminos, parcă deschide o zare, o poartă către ceva promițător. E potrivit (cum a și fost) mai mult pentru reședința unui ținut decît pentru o persoană. Or, cel care l-a adoptat n-avea înfățișarea vioaie și nici siguranța unui stăpînitor de pămînturi. Dimpotrivă, semăna (fapt care se va accentua odată cu trecerea anilor) cu un ins ieșit dintr-o țară ploioasă, rece, chircit de o durere ascunsă, fără vlagă, dezabuzat. Prin urmare, una sugera numele și altcumva arăta purtătorul lui. La
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
coagula nőker-ii (prietenii), tovarășii de arme, care depun jurământ verbal față de șef. Aceștia vor percepe de la populațiile supuse prin violență haraciul (dare în vite, iepe în lactație etc). Prin intermediul turco-tătarilor, în limba română au pătruns cuvinte care desemnează darea către stăpânitori - haraci - tribut (inițial haraci desemna masa principală a ginții) nokeri, urdie (armată, de la hoardă - ordu), tarhat - desemnând masa principală de bunuri a unei persoane, ca în expresia „cu tot tarhatul” - îndeosebi legată de viața păstorească. Din rândurile acestei „aristocrații” se
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fiind o realitate înțeleasă. Or, cuvântul la societățile patriarhale era ceva sfânt și nici nu se punea problema de înscrisuri care puteau fi încălcate. De aici, de la acești migratori și de la conștiința că puterea la vine de la Dumnezeu, de singuri stăpânitori, în manieră bizantină-imperială, se trage acea “repulsie a domnilor români față de omagiu”, în “rit” apusean, omagiu cerut de regii Ungariei și ai Poloniei lui Litovoi, Basarab, Vladislav-Vlaicu și lui Ștefan cel Mare și Sfânt care a amânat depunerea jurământului vreo
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
romanizate lăsată în puterea barbarilor . Tocmai în secolul al IV-lea, secolul răspândirii creștinismului la nordul Dunării, în timpul dominației vremelnice a vizigoților și în secolul al V-lea, în timpul dominației hunice, documentele vorbesc de sate ale băștinașilor, care furnizau stăpânitorilor vremelnici o parte sau toate mijloacele de subzistență . De la Dierna la Pietroasele, Valul lui Constantin adă postea o întreagă viață romană, cu carmată, drumuri, cetăți, sate și ogoare, schimburi comerciale și, constant, infuzia elementelor romanizate și de creștinism latin. Și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
obști teritorializate a simțit nevoia unei puteri care să garanteze viața și bunurile, să apere, să arbitreze și să concilieze poziții opuse, a făcut ceea ce se numește stat, când și cei slabi și cei puternici și-au găsit un singur stăpânitor, în persoana unui domnitor care, la români, era și voievod, altfel spus era stăpân asupra pământului supușilor, dar și comandant militar. Din această cauză, domnii români, chiar dacă nu aveau nici un fel de pregătire militară, au mers în fruntea oștirilor, la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
o bază puternică, nu numai pentru educație spirituală. I.P.F. este cel Dintâiul pentru slujirea neamului în acest mod... cultural și spiritual. Probabil pregătit pentru lupta împotriva alienării mintale, promovată de televiziunea la purtător, de alegătura după ,,ochiul dracului” banul cel stăpânitor. * La rândul său, Sfinția Sa Ioachim (m. 26 aprilie 2009) mi-a acordat întotdeauna atenție și mă scotea în evidență, fie la slujbele la care am participat, fie la susținerea candidaturii în bătăliile electorale unde am reprezentat pe ecologiști (cu rezultate
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
fiecare punct își are contrapunctul, antipodul său. Zugrăvirea e polifonică, bazată pe îmbinarea celor două linii contradictorii și a ramificațiilor lor. Fiecare fapt din lumea țăranilor demască - în text sau în subtext - faptele moșierilor și ale arendașilor, o „boierime crepusculară”, „stăpânitorii de pământuri, absenteiștii”5. Opoziția apare la toate nivelurile arhitectonice: între capitole, în cadrul capitolelor, în același paragraf, scenă sau chiar frază. „Satul [Curteanca] era numai câteva bordeie, în mijlocul cărora se înălța conacul, o clădire informă cu un turn pătrat, vopsită
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
mai degrabă a neputinței de a arăta că nu există și despre aceasta se istorisesc mult mai multe, că este o insulă preafericită și le întrece pe toate cât privește abundența sa de nesocotit a bogățiilor și desfătărilor, fără nici un stăpânitor sau locuitor, cu pământuri total deosebite de cele locuite de oameni, iar bogăția celor ce le-ar stăpâni ar avea pretutindeni întâietate. Dacă mi-ar spune cineva că este astfel, eu i-aș înțelege ușor vorbele în care nu se
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Ieraticeasca ocârmuire, caterisească-se. Că cele ale Chesarului, Chesarului, și cele lui Dumnezeu, lui Dumnezeu". În comentariul la acest canon, Pidalionul spune: " În două se împarte stăpânirea și începătoria. Alta este lumească, pe care o a încredințat Dumnezeu împăraților și stăpânitorilor. Iar alta duhovnicească, care o a încredințat Dumnezeu arhiereilor și sufleteștilor iconomi. Însă una alteia este potrivnică... Aceastași necuviință urmează dacă sau împăratul va îndrăzni a intra în Sfântul Altar, sau arhiereul a împărăți și a încinge sabia. Precum o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în prevederile poetului. Obiectul (natura) precede actul creației și, trecut prin operă, obiectul iese neschimbat, ca floarea din care albina a extras nectarul. La bardul de la Mircești au dispărut temerile întemeietorilor, este, psihologic, un scriitor profesionist, un bun cunoscător și stăpînitor al uneltelor și mijloacelor sale de exprimare: "Literatura este, desigur, o vocație, literatura este însă și o practică, o îndeletnicire care necesită o pregătire și un program. Poetul are cabinetul său și tabieturile de la care nu se abate. Se supune
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în primă fază aceștia au dat dovadă de confuzie. Abia după ,,Coborîrea Duhului Sfînt” și-au înțeles mai bine misiunea. Se știe că în primele secole creștinii au fost prigoniți în modul cel mai dur. Ce-i putea face pe stăpînitori să aibe o astfel de reacție în fața unor oameni care nu-și propuneau să facă vreo revoltă, care nu reprezentau o amenințare pentru nimeni ? Amenințarea o reprezenta însuși mesajul (amenințarea mașinii de scris de pe vremea comunismului, și a manifestului care
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
afle cât de mare ne este credința. Sf. Grigorie de Nyssa se întreabă: „Ce s-a dorit spus, prin aceste cuvinte?” „Domnul îl numește pe vicleanul în multe și felurite chipuri, după felurimea vicleniilor lui, zicându-i: „diavolul”, „Beelzebut”, „mamona”, „stăpânitorul acestei lumi”, „ucigător de oameni”, „mincinos și tatăl minciunii” și alte asemenea cuvinte. De aceea, poate că unul din numele sub care s-ar putea subînțelege vrăjmașul ar fi și cel de ispită. O asemenea presupunere este confirmată chiar în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Crisis"179, a fost primul în care antropocentrismul culturii occidentale, exprimat prin religia creștină, este considerat responsabil pentru criza ecologică. În general, se susține că religia creștină furnizează o perspectivă antropocentrică în relațiile cu natura, îl vede pe om drept stăpânitor al lumii. Aceasta duce la o schimbare radicală în relația dintre om și natură, în sensul că dispare așa-numitul primat al naturii asupra omului, ceea ce are drept consecință interpretarea credințelor de alt tip, adică a celor care recunosc primatul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
1228, își întinsese dominația la Sud și Răsărit de Carpați, peste Țările Românești, pe urmele teutonilor și prin creștinarea cumanilor lui Bortz-Membrock, hanul de pe Nipru, devenit vasal al Coroanei Ungare. Este inadmisibilă teoria că mongolii doreau să înlăture orice alt stăpânitor lumesc sub soare, pentru că nu aveau puterea necesară și nici justificarea că „ce erau să facă ? din Rusia mâncaseră tot și trebuiau numaidecât să meargă mai departe”. În realizarea acestui scop, adică intrarea în stăpânirea Țărilor Românești, nu se putea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a trebuit să-și aline foamea doar cu pâine neagră, coaptă din făină de grâu combinată cu făină de coajă de stejar râșnită, care i s-a părut mai gustoasă decât orice prăjitură. Vitele dispăruseră, luate de tătari și noii stăpânitori, după ce au trecut în Cumania, adică în Oltenia, Muntenia și Moldova, ducând și ei mare lipsă de alimente, nu au mai permis să se taie vite, ca să fie hrăniți și prizonierii cu carne, ci acestora li se rezervau mațele, picioarele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
situația raporturilor dintre români, unguri și tătari și în următorii doi ani. Și ea nu avea să fie alta încă multă vreme, nici după moartea lui Toctai, întâmplată în anul 1312. Noul han, Uzbek, s-a impus de la început ca stăpânitor cu o mare energie. Fiu al lui Togruldja și nepot al lui Mangu-Timur, Uzbek nu avea dreptul la tron. El s-a urcat, totuși, în scaunul Hoardei de Aur, după ce l-a ucis pe Ilbas-mîș, fiul lui Toctai, prin ajutorul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
era exclusă, deoarece teritoriul respectiv, numit Paratalasia fusese alipit la Valahia Minoră de Jurg Coriat în 1374, a fost stăpânit de Petru și apoi de Roman, care se intitula, în 30 martie 1392 și 5 ianuarie 1392, mare voievod singur stăpânitor al Moldovei și întregii Valahii (Minore) de Plonini (din Țara Șipenițului) și până la Marea cea Mare. La aceste teritorii aflate în litigiu între tătari și lituanieni se referă iarlâc-ul emis în 20 mai 1393, de către Toktamâș la Tana Donului, unde
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ai lui Ahmed han, controla tot litoralul Mării Negre până la Prut. Nu-i rămânea inimosului voievod decât să înceapă tratativele pentru încheierea unei păci cu turcii, pe care o și făcu, în anul 1487, și la o colaborare cu mongolii, vechii stăpânitori ai Țărilor Românești până la 1359, contra polonilor și lituanilor. Tătarii, cu care a trebuit să colaboreze, erau cei din Hanatul Crimeii. După moartea lui Cazimir, în 7 iunie 1492, când Ioan Albert a trimis soli la Poartă pentru a reînnoi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Cei scăpați Își strigă durerea. Acesta este mesajul cărții și meritul ei de necontestat. Prioritatea i se cuvine necondiționat. Versurile - rechizit iu acuză, sterilizează prin ardere timpul eliberat, descătușat de dupa marele ’22. Meritele stilistice, limbajul elevat, prețiozitățile ce descopăr un stăpânitor versat al cuvântului Încă nepurtat, trec pe planul doi față de mesaj. Toate acestea sunt doar instrumente de cioplit chipul hidos al totalitarismului. Monstruozitatea sistemului apare În toată hidoșenia lui fascista. Și acesta-i marele merit și câștig al cărții. Un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]