4,267 matches
-
sau cum se simțea. Mergând automat, se opri o clipă, îi aruncă o privire plină de regrete și intră. Nu părea una de-a lui, dar faptul nu-1 ușura. Era doar o altă față a aceleiași probleme. Imaginea ei îi stărui o clipă, așa neclară cum o înregistrase, apoi o uită. Păstră în memorie doar un sentiment nașpa al aceluiași oft. Apartamentul său era împărțit, după amenajare, în două. Salonul și camerele (două) pentru oaspeți se distingeau printr-un lux imaculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Iar asta, ei bine, face, până la urmă, deosebirea clară dintre luptători și pierzători: primii răzbat în bătălia vieții, depășind toate obstacolele, ce aceasta le așază de-a curmezișul în drumul lor, căci lumea cinstește pe cel ce, spre țintă mergând, stăruiește 1, iar ceilalți, din motivele lor, se limitează repede, se opresc la succese minore, se amestecă prin lume și se pierd în mulțime, trăiesc la întâmplare, îmbătrânesc pe nesimțite, la timpul cuvenit mor și nimeni nu va ști vreodată că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu tine, prostule! Însă lucrul acesta este pe cât de adevărat, pe atât de tulburător și de nesănătos fericirii... Și, cu toate că mă chinui în permanență să mi-l scot naibii din minte, el se încăpățânează să revină mereu la loc, astfel stăruind cu îndârjire împotriva mea! Asta mă face să fiu trist, încruntat și fără speranță mai tot timpul. Totuși, mai exact, ce anume este tristețea? Aici, cred că sunt tot atâtea răspunsuri corecte, câți oameni nefericiți sunt pe lume, căci fiecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Mesia, cel așteptat de toată lumea, să vină și să o mântuie: „Eu vă botez cu apă spre pocăință, Mesia vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc, spre mântuire”. Da, asta știu, răspunse Bart, dar în mintea sa mai stăruiau și alte întrebări. Te ascult, îl îndemnă Arm, hai spune. Bart se aplecă puțin deasupra tastelor ca să nu bată greșit, așa cum i se întâmpla atunci când nu era prea atent, și îi spuse că lui i se părea curios că în
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să aibă și ei nevoie de medicamente, ca să vadă cum e”. Rămase pe gânduri, cuprinsă de neliniște: dacă Bart era bolnav ? Dar atunci ar fi putut să o caute pe mess, ar fi putut să-i spună, desigur... Și totuși, stărui ea, ceva trebuia să fie, o legătură exista, desigur, între postările lui tot mai telegrafice și absența de pe forum și mess. Ar fi putut să-l întrebe direct, dar simțea că are nevoie de o certitudine, înainte de a discuta problema
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Aceasta bolborosea mulțumiri în neștire, lucru care o încurca și mai rău pe Crăița. Scotoci prin rucsac și scoase dulciuri, sucuri, ciocolată. Le deșertă în poalele fetiței și plecă în grabă. Chipul ei, uluit, înfometat și murdar, avea să-i stăruie în minte multă vreme... Colega ei nu comentă și nu o întrebă nimic. Era și ea uluită. O mașină le claxonă. Era cel care, la intrarea în sat, le spusese că e medic și le arătase drumul spre casa familiei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să transforme orice discuție într-o ceartă. Da, asta părea să fie un dar al ei și nu vedea cear fi fost de făcut ca s-o convingă să se mai schimbe și ea puțin... Un citat din Borges îi stăruia în minte, tot mai des. Am păcătuit cu cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, am fost nefericit. Nu, nu putea fi nefericirea cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, dar era un sâmbure
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
respira ca într-o seră și se gândea că mișcarea prin aer liber avea să-i facă bine. Mai era însă și altceva. Visul pe care îl avusese peste noapte și în care se făcea că Arm se întorsese îi stăruise toata ziua în minte și își simțea sufletul apăsat de tristețe. Dacă ar fi știut Camelia ce-l frământa, când serviseră împreună micul dejun, înainte de a pleca fiecare pe alt drum de acasă, ce figură ar mai fi făcut! Dar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
simplu element de contrast, ci reprezintă o adâncă echilibrare a tonului și a ritmului romanului. Nicolae Manolescu pledează pentru un Pirgu inclus printre crai, văzând în el un personaj cu un rol mult mai important decât se socotește îndeobște: Am stăruit pe observația că nu originea nobilă (și cu atât mai puțin pretenția ei) legitimează titlul de crai, ci altceva, acel donjuanism referitor la viața boemă și ușuratică, pe care, Ťoameni fără căpătâiť, personajele o duc: și dacă ei doar se
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
drame sublime e îndeajuns de meschină: o slugă ("mizerabila de servitoare, o dobitoacă!", nu-i așa?) încurcă răvașele, identificate prin culori pastel. Repetarea scenei o bagatelizează, făcînd din Zoe o biată închipuită, rătăcită într-o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular, un paj meditativ și o nebunie dată, înadins, fantelui disprețuitor. Vestigii romantice. Se vor pierde și ele, în zeflemeaua epilogului la O alergare de cai, "o convorbire atât de prozaică", în refuzul, deghizat într-o deraiere a limbii, de-a
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
frig. Afară nu-i frig. în odaie, în mijlocul ei, nu-i frig. Frigul vine din zidurile astea groase... Patul în care stau culcat e lipit de zid. E frig pe lângă ziduri. Codri întregi să azvârli în sobă, acest frig va stărui, intact, în temelii. Fiindcă moartea, trecutul nu le poți încălzi cu nimic. Războinicii puși pe jafuri care străbăteau }ara Bârsei... Cetățile ridicate: Feldioara, Râșnov, Bran, Prejmer... Oștile lui Bathory care au asediat și cetățuia de alături, de aici, de lângă Hărman
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
în lume, această haină a smereniei neîncrezătoare: Și semănați, ca noaptea ce vă naște,/ Sfiială și-ndoieli unde-ți cădea,/ Căci Cel-ce-știe însă nu cunoaște,/ Varsă-ntuneric alb cu mîna mea." (Epigraf). Dincolo de jocurile de cuvinte, ape-ape de suflet tulburat, stăruie o nevoință refuzată celor care știu, și menită tuturor cîți caută a cunoaște, pe propria-le carne în care se bat îndoieli. Și decît dorința de a crede, îndoită de temerea că n-o faci, nu e jertfă mai mare
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
să-l contrapună lui ... Bizet. Urmarea este un portret atît de encomiastic că pînă și Beethoven ar fi fost invidios pe autorul operei Carmen. "Am ascultat ieri - mă veți crede? - pentru a douăzecea oară capodopera lui Bizet. Din nou am stăruit pînă la capăt într-o blîndă reculegere, din nou am reușit să nu-mi iau cîmpii. Această victorie asupra nerăbdării mele mă surprinde. Cum ne mai desăvîrșește o asemenea operă! Ascultînd-o, devii tu însuți un fel de Ťcapodoperăť. Într-adevăr
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
un sistem educațional cum este cel care persistă în învățământul românesc, în care spiritul critic nu prea este stimulat, aplauzele pot fi înșelătoare, deruta din spatele lor nu poate fi exclusă. O toamnă memorabilă Toamna anului 1944 și anul 1945 îmi stăruie puternic în amintire. Imaginea miilor de tineri întorși de pe front și care asaltau porțile universităților, dorința lor de a începe o viață nouă, setea lor de cultură și de instruire m-au marcat atât de puternic, încât acum, dacă este
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
legate prin dragoste oarbă se naște filmul, iar Almodovar o spune la sfârșit prin vocea lui Mateo. Filmul trebuie dus la bun sfârșit, chiar și dacă ești orb. Această metaforă a cinematografiei și maestrului său de lumini și umbre, regizorul, stăruie în sufletul nostru la lăsarea cortinei, o minunată declarație de dragoste.
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
nivel pictural, Faulkner sugerează un univers populat cu figuri desprinse din creația decadenților englezi. Margaret Powers e descrisă, explicit, ca un personaj descins din seria desenelor lui Aubrey Beardsley - și nu ne rămâne decât să ghicim care din eroinele aceluia stăruia în mintea lui Faulkner: regina Guinevere? Irodiada? Salomeea? Isolda? Mesalina? Sau vreuna din eroinele semi-abstracte, „Femeia din lună", „Apoteoza", „Pisica neagră"? Oricare dintre ele, sau toate la un loc. Suferința crudă și maternitatea deturnată fac din acest personaj un punct
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
stratul hipnotic: "Mi-ar plăcea - de ce nu - / să locuiesc în turnul de fildeș / oaspete al propriei mele tăceri // cu lumea pierită / prin cețoasele văluri / cu lucruri aduse la irealele lor dimensiuni // într-un somn visător / aș străbate abisul unor duminici // stăruind în penumbră / mireasma și ea dilatată / ar tremura ca argintul // cu gînduri neretușate / aș pătrunde în răsfrîngerea clipei / doar în umbrele ei" (Miezul lucrurilor). De fapt e o "chemare de dispariție", căci în "haosul tîrziu" al unei asemenea deconectări "trupul
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
îndemnat-o, ai ceva împotrivă ca domnul Sartre să-ți citească poeziile? - Tom, te rog, nu! a protestat ea. Eu nu fac decât să mâzgălesc. Mă amuz, noaptea, să mâzgălesc versuri. - Marion, după părerea mea ai niște poeme frumoase, am stăruit eu. Domnul Sartre a adăugat: - Te rog, du-te dumneata până sus și adu-le! Așa că am urcat și le-am adus... Ei bine, Sartre a fost de-a dreptul impresionat. Trebuie să menționez, însă, că Miss de Beauvoir a
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
apodictic. De la orice metodă se poate culege câte ceva, nici una să nu subjuge. Din cele câteva precizări de mai sus, s-ar putea deduce, greșit, că Marian Papahagi se lasă cucerit mai cu seamă de teoria criticii. Așa că fără a mai stărui pe acest traseu, trebuie văzut numaidecât că toate cărțile sale (bine fortificate teoretic) conțin admirabile analize consacrate unor scriitori români și străini, de preferință italieni. Exercițiile de lectură introduc noi accente și împrospătează aria referințelor în legătură cu Arghezi ("jocul de-a
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
întregului manuscris. Și, cum majoritatea povestirilor se axau îndeobște pe istoria personajelor pe care viața i le-a scos în cale, asupra lor s-a concentrat interesul scriitorului, ele devenind, până la urmă, personaje principale ale narațiunilor. Asupra lui Kir Nicola stăruind mai mult decât asupra altora, la revizia textului." Studiul elaborat de Constandina Brezu-Stoian reprezintă o remarcabilă contribuție la cunoașterea începuturilor literare ale lui Panait Istrati și a evoluției creativității sale artistice.
Primul manuscris al lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7972_a_9297]
-
gâde/ ce bate din întunecate pleoape", "sora cea mai mare a tăcerii", Doamna Neagră, Mijlocitoarea, "un soare negru ce răspândea întuneric și frig", "fecioară cu sânii de negură, mater dulcissima"; adeseori o capră sau căpriță a cărei urmă de copită stăruie-n albia somnului, la limită între simbolul matern și ființa înfricoșătoare: "Un șarpe se cuibărește/ în sânul tău, Mijlocitoareo, /tu continui să mergi/ șchiopătând, târându-ți copita de lemn/ înnoptând pe-apucate" ( Nimeni nu-i însoțește). Ca și melcul (simbol
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
energie, eventual, îndelunga preparare a noii izbucniri, repaosul, în-seamnă ocrotirea instinctului. Nimic nu tulbură repetata înfruntare dintre trufia Voinței și aviditatea primară. Se poate formula obiecția că un termen al ecuației (clica) e estompat. Iată un aspect asupra căruia am stăruit, altădată, cum am făgăduit, în analiza Franciscăi. Oricum, acolo unde lipsește sentimentul vinei, nu are loc nici raportarea la un comandament mai înalt, la ideea -Adevărului și a Dreptății, marile încăierări se petrec în afara universului moral. De altfel noțiunile de
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
interpretări apărute în presă. Scrie, prozatoarea, cu rigoarea omului de știință, acomodat cu toate sursele de cunoaștere ale lumii contemporane: "Ani mai târziu am citit într-o revistă că OZN-ul de la Chiraleș e doar una dintre aparițiile luminoase care stăruie în preajma locului unei tragedii, sute și chiar mii de ani după ce aceasta s-a întâmplat. Pe Internet, informația e iarăși puțină, așa că e greu ca cineva interesat să afle adevărul despre amploarea tragediei: Unul dintre evenimentele interesante întâmplate în Chiraleș
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina râncedă", obsesia conjurației, faptul că planul oniric, categoric reușit, e diminuat de cel trivial, popular, al unor intrigi de cartier, apoi autorul nu se mișcă liber în zonele conceptelor, iar în jurnal, "prea stăruie în preocupări legate de reclama cărților, de audiență, de răsfăț" (p. 320). Observații șfichiuitoare primește și C. Țoiu, pen-tru romanul Căderea în lume, unde dezgustul față de comunism este asociat figurii unei străine, o evreică, mod neîndemânatic și nefericit de a
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
de propriile interese făceau planuri pentru a-i lua locul în funcția de director al Teatrului Național. Prin iulie 1944 "un literat din Comitet (Comitetul de lectură al Teatrului Național din București - n.n.) s-a prezentat mareșalului Antonescu și a stăruit să-i încredințeze lui postul de director". Mareșalul i-a cerut ministrului Ion Petrovici înlocuirea lui Rebreanu, pentru că "având o maladie prelungită și poate nevindecabilă, Teatrul nu este cârmuit așa cum tre-buie". Ministrul a refuzat hotărât solicitarea Conducătorului Statului care a
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]