482 matches
-
bontului ombilical, suprafața pielii și zona perineală. Pentru a înțelege cum reușește această bacterie să patrundă, să infecteze și să se raspândească în organism, în ciuda mecanismelor de apărare proprii organismului, și cum se explică varietatea clinică a afecțiunilor determinate de stafilococ, este important de cunoscut structura acestuia și modul de acțiune. Stafilococul auriu (S. aureus) își exercită patogenitatea atât prin structura sa cât și printr-o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel: Stafilococul auriu secretă un număr mare de
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
reușește această bacterie să patrundă, să infecteze și să se raspândească în organism, în ciuda mecanismelor de apărare proprii organismului, și cum se explică varietatea clinică a afecțiunilor determinate de stafilococ, este important de cunoscut structura acestuia și modul de acțiune. Stafilococul auriu (S. aureus) își exercită patogenitatea atât prin structura sa cât și printr-o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel: Stafilococul auriu secretă un număr mare de toxine: De asemenea, stafilococul secretă un număr de enzime care au
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
varietatea clinică a afecțiunilor determinate de stafilococ, este important de cunoscut structura acestuia și modul de acțiune. Stafilococul auriu (S. aureus) își exercită patogenitatea atât prin structura sa cât și printr-o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel: Stafilococul auriu secretă un număr mare de toxine: De asemenea, stafilococul secretă un număr de enzime care au diverse roluri în patogenitate, dar care sunt utilizate și ca markeri în diagnosticul infecțiilor stafilococice: Manifestările clinice ale infecțiilor produse de stafilococul auriu
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
cunoscut structura acestuia și modul de acțiune. Stafilococul auriu (S. aureus) își exercită patogenitatea atât prin structura sa cât și printr-o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel: Stafilococul auriu secretă un număr mare de toxine: De asemenea, stafilococul secretă un număr de enzime care au diverse roluri în patogenitate, dar care sunt utilizate și ca markeri în diagnosticul infecțiilor stafilococice: Manifestările clinice ale infecțiilor produse de stafilococul auriu se datorează fie toxinelor secretate de acesta - intoxicații, fie înmulțirii
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
Astfel: Stafilococul auriu secretă un număr mare de toxine: De asemenea, stafilococul secretă un număr de enzime care au diverse roluri în patogenitate, dar care sunt utilizate și ca markeri în diagnosticul infecțiilor stafilococice: Manifestările clinice ale infecțiilor produse de stafilococul auriu se datorează fie toxinelor secretate de acesta - intoxicații, fie înmulțirii bacteriene - infecții. Intoxicatiile stafilococice sunt: Principalele infecții sunt cele purulente, dintre care cele mai frecvente sunt: SST este o intoxicație acută amenințătoare de viață, caracterizată prin: Pentru apariția acestui
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
semnificativă. Tratamentul include administrarea de antibiotice antistafilococice, lichide, electroliți și tratamentul local al zonelor denudate. Apare ca urmare a ingestiei alimentelor contaminate cu enterotoxine stafilococice. Principalele alimente care se pot contamina sunt preparatele din carne și prăjiturile cu cremă, deoarece stafilococii se dezvoltă în mediu bogat în proteine și zahăr; prepararea termică distruge stafilococii, dar nu și enterotoxinele, care sunt stabile termic. Cel mai important factor de risc pentru toxiinfecția alimentară stafilococică este consumarea alimentelor lăsate la temperatura camerei o perioadă
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
zonelor denudate. Apare ca urmare a ingestiei alimentelor contaminate cu enterotoxine stafilococice. Principalele alimente care se pot contamina sunt preparatele din carne și prăjiturile cu cremă, deoarece stafilococii se dezvoltă în mediu bogat în proteine și zahăr; prepararea termică distruge stafilococii, dar nu și enterotoxinele, care sunt stabile termic. Cel mai important factor de risc pentru toxiinfecția alimentară stafilococică este consumarea alimentelor lăsate la temperatura camerei o perioadă mai îndelungată, în special în anotimpul cald, timp care permite stafilococilor să secrete
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
termică distruge stafilococii, dar nu și enterotoxinele, care sunt stabile termic. Cel mai important factor de risc pentru toxiinfecția alimentară stafilococică este consumarea alimentelor lăsate la temperatura camerei o perioadă mai îndelungată, în special în anotimpul cald, timp care permite stafilococilor să secrete toxinele. Simptomele debuteaza în scurt timp după ingestia alimentelor, cu grețuri, vărsături, dureri abdominale și diaree uneori severă. "S. aureus" este cel mai obișnuit agent al infecțiilor pielii și țesuturilor moi, infecțiile fiind produse de obicei de către flora
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
în administrarea de antibiotice antistafilococice local și/sau sistemic și ingrijirea leziunilor locale, unde este cazul și drenaj chirurgical (furuncul, carbuncul). Infecțiile respiratorii cu "S. aureus" se pot produce fie datorită florei de la nivelul orofaringelui, fie datorită diseminării hematogene a stafilococilor, de la un focar intravascular de infecție (endocardita inimii drepte, tromboflebita septică). Infecțiile cu stafilococ pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator, determinând: rinofaringite, faringo-amigdalite, traheite, bronșite, pneumonii, empiem, sinuzite. Etiologia stafilococică a pneumoniei este neobișnuită, dar când apare poate
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
este cazul și drenaj chirurgical (furuncul, carbuncul). Infecțiile respiratorii cu "S. aureus" se pot produce fie datorită florei de la nivelul orofaringelui, fie datorită diseminării hematogene a stafilococilor, de la un focar intravascular de infecție (endocardita inimii drepte, tromboflebita septică). Infecțiile cu stafilococ pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator, determinând: rinofaringite, faringo-amigdalite, traheite, bronșite, pneumonii, empiem, sinuzite. Etiologia stafilococică a pneumoniei este neobișnuită, dar când apare poate avea o evoluție severă. Factori predispozanți pentru pneumonia stafilococică sunt: instituționalizarea în unități de
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
dispozitivele de fixare interne sau externe. Durerea, febra, inflamația și scăderea mobilității sunt semnele care pot apărea în osteomielita protezelor. În multe cazuri se produce desprinderea protezei necesitând îndepărtarea chirurgicală a acesteia. "Artrita septică" este localizarea infecției la nivelul articulației, stafilococul auriu fiind cea mai frecventă etiologie la adulți. Factori predispozanți pentru artrita septică sunt: utilizarea de droguri intravenoase, artrita reumatoidă sau alte afecțiuni articulare, traumatisme, utilizarea sistemică sau intraarticulară a steroizilor. Localizările cele mai des întâlnite sunt genunchii, articulația șoldului
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
proprietăți conferă rezistență la toate antibioticele care au în structura lor beta-lactamine (peniciline și cefalosporine). Testarea tulpinilor rezistente se face prin testarea sensibilității la meticilină; dacă tulpinile sunt rezistente la meticilină înseamnă că sunt rezistente la toate antibioticele beta-lactaminice. Acești stafilococi se numesc stafilococi meticilino-rezistenti (Engleză: MRSA - "Methicilin resistent Staphylococcus aureus"). Antibioticele de elecție pentru aceste tulpini sunt Vancomicina, Linezolid, Fosfomicina, care sunt rezistente la acțiunea beta-lactamazelor secretate de către stafilococi.Pentru tulpinile sensibile, antibioticul de elecție rămâne Oxacilina. Infecțiile grave care
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
la toate antibioticele care au în structura lor beta-lactamine (peniciline și cefalosporine). Testarea tulpinilor rezistente se face prin testarea sensibilității la meticilină; dacă tulpinile sunt rezistente la meticilină înseamnă că sunt rezistente la toate antibioticele beta-lactaminice. Acești stafilococi se numesc stafilococi meticilino-rezistenti (Engleză: MRSA - "Methicilin resistent Staphylococcus aureus"). Antibioticele de elecție pentru aceste tulpini sunt Vancomicina, Linezolid, Fosfomicina, care sunt rezistente la acțiunea beta-lactamazelor secretate de către stafilococi.Pentru tulpinile sensibile, antibioticul de elecție rămâne Oxacilina. Infecțiile grave care necesită doze mari
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
la meticilină înseamnă că sunt rezistente la toate antibioticele beta-lactaminice. Acești stafilococi se numesc stafilococi meticilino-rezistenti (Engleză: MRSA - "Methicilin resistent Staphylococcus aureus"). Antibioticele de elecție pentru aceste tulpini sunt Vancomicina, Linezolid, Fosfomicina, care sunt rezistente la acțiunea beta-lactamazelor secretate de către stafilococi.Pentru tulpinile sensibile, antibioticul de elecție rămâne Oxacilina. Infecțiile grave care necesită doze mari sau infecțiile asociate cu bacteriemie se vor trata cu antibiotice pe cale parenterală (injectabilă),asociind doua sau mai multe antibiotice din clase diferite, în timp ce infecțiile pielii, ale
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
linie de produse revoluționare care pot substitui antibioticele în tratarea celor mai dificile infecții printre care si cea cu "Staphylococcus aureus". Tratamentul dezvoltat în laboratoarele ROMVAC au fost create în colaborare cu specialiștii de la Institutul ”Victor Babeș” din București. Dintre stafilococii care nu posedă capacitatea de a produce coagulază, numiți și coagulazo-negativi, cel mai des implicat în infecții la om este Staphylococcus epidermitis (stafilococul alb). Sunt cauza majoră de infecție nozocomială și infectează mai frecvent protezele, grefele venoase sau apar după
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
în laboratoarele ROMVAC au fost create în colaborare cu specialiștii de la Institutul ”Victor Babeș” din București. Dintre stafilococii care nu posedă capacitatea de a produce coagulază, numiți și coagulazo-negativi, cel mai des implicat în infecții la om este Staphylococcus epidermitis (stafilococul alb). Sunt cauza majoră de infecție nozocomială și infectează mai frecvent protezele, grefele venoase sau apar după dializa peritoneală; sunt germeni cu o patogenitate redusă, infecțiile fiind datorate mai mult vulnerabilității gazdei decât virulenței bacteriei. Stafilococii coagulazo-negativi au anumite caracteristici
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
om este Staphylococcus epidermitis (stafilococul alb). Sunt cauza majoră de infecție nozocomială și infectează mai frecvent protezele, grefele venoase sau apar după dializa peritoneală; sunt germeni cu o patogenitate redusă, infecțiile fiind datorate mai mult vulnerabilității gazdei decât virulenței bacteriei. Stafilococii coagulazo-negativi au anumite caracteristici comune: În infecțiile valvulare - bacteria este introdusă în timpul intervenției chirurgicale, simptomele putând apărea și la un an de la aceasta. Infecția constă într-un abces, care se localizează la locul unde valva artificială se leagă de țesutul
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
se localizează la locul unde valva artificială se leagă de țesutul miocardic, care, în timp, duce la desprinderea valvei cu compromiterea activității mecanice a inimii urmată de deces. Infecțiile cateterelor și by-pass-urilor sunt cauzate într-o proporție de 20-65% de stafilococi coagulazo-negativi, care produc o bacteriemie de lungă durată, cu formarea în circulația sangvină a unui exces de complexe antigen-anticorp, care printr-o reacție de hipersensibilitate poate produce afectarea rinichiului (glomerulonefrită). "Staphylococcus saprophyticus" - produce infecții ale tractului urinar la femei tinere
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
de lungă durată, cu formarea în circulația sangvină a unui exces de complexe antigen-anticorp, care printr-o reacție de hipersensibilitate poate produce afectarea rinichiului (glomerulonefrită). "Staphylococcus saprophyticus" - produce infecții ale tractului urinar la femei tinere, active sexual. Tratamentul infecțiilor cu stafilococi coagulazo-negativi constă în îndepărtarea corpurilor străine: proteze, catetere, șunturi, grefe etc. și tratamentul cu antibiotice, de preferat în funcție de antibiogramă, aceste bacterii fiind rezistente la multe antibiotice. Când severitatea infecției nu permite așteptarea rezultatelor antibiogramei se poate începe tratamentul cu antibiotice
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
nivelul cavității nazale în spațiul meningeal. În mod similar, dispozitivele amplasate la nivelul creierului și meningelui, de exemplu șunturi cerebrale, drenuri extraventriculare sau rezervoare Ommaya, pot determina un risc crescut de meningită. În aceste cazuri, este mai probabilă infecția cu Stafilococi, Pseudomonas, și alte bacterii Gram-negative. Acești agenți patogeni sunt de asemenea asociați cu meningită la persoanele cu sistem imunitar deficitar. O infecție la nivelul capului și gâtului, cum este otita medie sau mastoidita, poate duce la meningită în cazul unui
Meningită () [Corola-website/Science/308834_a_310163]
-
facultatea și și-a început cercetările, studiind creatina și creatinina sub observația profesorului Max Bürger . a descoperit, în timp ce lucra în laboratoarele I.G. Farbenindustrie, faptul că un colorant roșu, numit apoi „"prontosil rubrum"”, proteja șoarecii și iepurii de doze letale de stafilococi și streptococi hemolitici. Prontosilul era un derivat al sulfanilamidei, pe care chimistul vienez Gelmo o sintetizase în anul 1908. Totuși, Domagk nu a fost mulțumit de rezultat, neștiind dacă medicamentul va acționa la fel și asupra corpului uman. Nefericita infecție
Gerhard Domagk () [Corola-website/Science/308950_a_310279]
-
răspândite în alte părți ale corpului prin grataj. Unguentele cu antibiotice aplicate direct pe zonele infectate vindecă de obicei impetigo-ul. Uneori poate fi necesar un tratament oral cu antibiotice. Impetigo este determinat de două tipuri de bacterii: streptococul sau stafilococul. De cele mai multe ori, aceste bacterii pătrund în organism prin zonele în care pielea este lezată din cauza altor afecțiuni cum ar fi eczema, leziunile determinate de plante otrăvitoare, înțepături de insecte, varicelă, arsuri sau tăieturi. Copiii pot dezvolta impetigo după gripă
Impetigo () [Corola-website/Science/320002_a_321331]
-
a implicațiilor acestui factor este necesară distincția între colonizare și infecție. Colonizarea reprezintă prezența microorganismelor la nivelul unei leziuni, care se pot chiar multiplica, dar fără simptome sau semne de infecție. Aceste microorganisme reprezintă flora saprofită compusă mai ales din stafilococi coagulazo-negativi, specii de Corynebacterium, enterococi și fungi (51). Prezența lor nu este nocivă și ar putea să aibă un rol protector împotriva infecțiilor cu germeni patogeni și deci nu necesită eradicare. Infecția implică prezența unor microorganisme care se multiplică activ
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
de colonii/g de țesut produce 25 perturbarea procesului de vindecare (50,51). În fig 2.2 sunt redate interrelațiile dintre infecție și întâtzierea cicatrizării. Speciile microbiene cel mai frecvent identificate în infecțiile ulcerațiilor picioarelor la pacienții cu diabet sunt stafilococul aureu (cel mai frecvent și probabil cel mai agresiv), streptococi β-hemolitici și anaerobi cum sunt Bacteroides și Peptostreptococi (mai ales în infecțiile profunde, însoțite de ischemie) (50). 3. Întârzierea diagnosticului și tratamentului. Includerea acestui factor în etio-patogeneza ulcerațiilor ar putea
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
anaerobi (« floră colonică »). Germenii gram-pozitivi sunt cazza cea mai frecventă a infecțiilor superficiale, la pacienți fără tratamente antibiotice recente și cu o perfuzie sanguină periferică suficientă. Nu trebuie uitat însă faptul că tot mai multe infecții au ca și cauză stafilococul meicilinorezistent. Din păcate, majoritatea recomandărilor în tratamentul infecțiilor picioarelor la pacienții cu diabet se bazează pe consensuri și mai puțin pe studii randomizate, controlate (99,143). Pe baza unor considerații teoretice și trialuri existente 2 Funcția renală și masa corporală
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]