1,136 matches
-
său : „Amelia sufăr,/ Dar nu pot mirosi ovreicile./ Iubesc mai mult pe fratele tău/ decât pe tine,/ du-te !” (Contimporanul, nr. 77, 1927). Explicația mitologico-teologică Duhoarea pe care o degajă „evreul imaginar” este un motiv stereotip secundar, generat de motive stereotipe primare : el miroase urât pentru că ar fi fost blestemat pentru deicid, pentru că ar fi vrăjitor („Evreul are atâta vrăjitorie cât păr au nouă vaci”, susține un vechi proverb german, folosit și de Martin Luther ; <endnote id="cf. 3, p. 20
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În cataloage se con semnează „feti di creștini ci să află slujând pi la jâdovi”, acuzația de corupere sexuală este subînțeleasă. „Bănuiala compromiterii femeilor creștine - comentează istoricul Mihai-Răzvan Ungureanu - decurge din aceste inventare nominale de contacte individuale, contribuind la identificarea stereotipă a evreului din orașe ca om de joasă morală și corupător de minore creștine etc.” <endnote id="(814, p. 30)"/>. Acuzații similare au fost aduse evreilor și În perioada interbelică, În reviste românești antisemite, precum Porunca Vremii : chipurile, codoașe evreice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Olga Goldberg- Mulkiewicz, pentru mentalitatea tradițională poloneză, evreul este În primul rând cârciumar, În al doilea rând comerciant și abia În al treilea rând cămătar <endnote id="(127, pp. 87-89)"/>. Determinată de unele realități istorice, dar și de reflexe mentale stereotipe, această reprezentare arbitrară a structurii ocupaționale a evreilor În vechea societate poloneză este totuși sugestivă. Și În folclorul polonez evreul este asociat cu banii, În zeci de ipostaze. Iată doar două exemple : pe de o parte, pușculițele populare pe care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi regele vostru. „Așa să fie, evreule !”, răspund „soldații” <endnote id="(70, p. 156)"/>. De regulă, În această postură - de rege demonic care Își subjugă supușii cu ajutorul băuturii - era receptat cârciumarul evreu În cultura tradițională poloneză <endnote id="(368)"/>. Imaginea stereotipă nu diferă substanțial de modul cum era perceput evreul cârciumar În cultura est-europeană, În general, și În cea românească, În special. În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi de pe zidurile bisericilor românești În secolele XVII-XVIII, „crâșmarul” arde În „râul de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(427, VI, p. 466)"/>. Comen tând piesa, B.P. Hasdeu pare să confirme existența acestei practici <endnote id="(246, p. 43)"/>. Leon Volovici este de părere că, În bună măsură, lui Vasile Alecsandri i se datorează apariția imaginii evreului stereotip cu toate viciile lui, inclusiv acela de „otrăvitor” al țăra nului prin rachiu. Această imagine caricaturală a evreului nu a intrat doar În inventarul de clișee al târgovețului, ci și În mentalul politicianului. Când, În 1864, de exemplu, se dezbate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
românilor. „Această reputație nu e susținută numai de dușmanii evreilor - În scopul de a-i prezenta cât mai periculoși -, dar chiar de bieții evrei Înșiși” <endnote id="(510, p. 119)"/>. Clișeul pozitiv basculează În contrariul său, păstrându-și totuși caracterul stereotip. Inteligența evreului, se crede, Îi face viclenia mai primejdioasă. Sociologii au observat existența acestei teme antisemite : „Evreul este o amenințare serioasă tocmai pentru că este un adversar valoros” <endnote id="(424, p. 120)"/>. Așa cum observă Leon Volovici, Emil Cioran Îl elogiază
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Spaima de care sufereau călătorii evrei era deci perfect justificată. „Ai văzut tu vreodată jidan să tragă cu pușca !”, spune un personaj din proza lui Panait Istrati <endnote id="(723, p. 584)"/>. O seamă de proverbe și zicători probează imaginea- stereotip a evreului fricos și, ca atare, lipsit de aptitudini războinice : „Cal verde, armean cuminte și jidan pușcaș nu se poate”, „Jidan călare și grec verde dracul a mai văzut”, „E un erou, măcar că e ovrei” (proverbe românești ; <endnote id="cf.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a avea toate defectele atribuite „evreului imaginar” (cf. Emile Littré, Dictionnaire de la langue française, 1863-1873, s.v. Juif). Și În limba engleză, a fi receptat ca „evreu veritabil” Înseamnă mai degrabă să ți se pună În cârcă un set de vicii stereotipe. „E evreu, mon ami - spune un personaj dintr-un text de George Orwell -, un evreu veritabil ! Și nici măcar nu are bunul-simț să-i fie rușine de asta” <endnote id="(697, p. 159)"/>. Este distanța care, În limbaj popular, se măsoară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care fusese jidov În tinereță, și binevoise Dumnezeu a-l face să cunoască credința cea adevărată”. Genul acesta de povești intră În marea categorie a legendelor etiologice. Din ele aflăm cum au fost stabilite, o dată pentru totdeauna, „caracteristicile etnice”. Gândirea stereotipă este dusă În acest caz până la limită. Totul este redus la un singur „semn cultural” (șurubul pentru neamț, cetera pentru țigan, munca pentru moldovean etc.) sau numai la câteva astfel de „semne”, considerate a fi definitorii pentru o etnie. Această
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-a pierdut sau nu a mai fost Înțeles. Explicația propusă suferă din punct de vedere logic. În definitiv, nu toți evreii sunt Înstăriți și nu toți Înstăriții sunt evrei. Logicii gândirii magice i s-a suprapus cea a gândirii stereotipe. Pierderea semnificației magice inițiale este un fenomen curent, datorat În principal erodării mentalității magice În lumea modernă. În cazul nostru, necunoașterea sensului inițial determină perplexitatea omului simplu În fața discrepanței dintre portretul general al evreului, foarte negativ („ucigașul lui Dumnezeu”), și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
stabilesc și legitimează trei practici rituale, al căror prestigiu este dat de trei Întâmplări diferite prin care Isus a scăpat de moartea plănuită de evrei. Blestemul Din cauza „infracțiunii de deicid”, portretului „evreului imaginar” i s-au adăugat alte două vicii stereotipe : mirosul urât pe care - din cauza blestemului proferat de Sfânta Maria - l-ar răspândi corpul său (vezi capitolul „Jidan murdar, jidan Împuțit”) și veșnica rătăcire prin lume, la care - conform tradiției populare - l-ar fi osândit prin blestem Isus Cristos Însuși
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de dincolo, traducere de Gabriela și Andrei Oișteanu, Editura Nemira, București, 1994 (ediția a II-a, 1996). 62. Ion Ianoși, „Prezentare” la V. Soloviov, N. Berdiaev, Gh. Fedotov, Creștinism și antisemitism, Editura Humanitas, București, 1992. 63. Viorica S. Constantinescu, Evreul stereotip. Schiță de istorie culturală, Editura Eminescu, București, 1996. 64. Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ediție Îngrijită de Iordan Datcu, Editura Grai și Suflet, București, 1995 (prima ediție : Editura Socec, București, 1915). 65. I.C. Chițimia și Stela Toma
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trufie”, „pohvală” etc.), vezi lucrările lui Leon Volovici (604, p. 60) și Dan Horia Mazilu (383, p. 157). 606. Andrei Oișteanu, „Imaginea străinului În cultura tradițională românească”, Revista 22, nr. 23, 8-14 iunie 1999, pp. 12-13 ; și Andrei Oișteanu, „Străinul stereotip. Legende de imagologie etnică”, Dilema, nr. 467, 22-28 februarie 2002, p. 7. 607. Este imaginea predilectă a evreului În Europa secolului al XIX-lea. „Evreul este temperamental antiproducător, nici agricultor, nici industriaș, nici măcar cu adevărat comerciant”, scria socialistul francez Pierre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
2010, pp. 81-84, 274-275. 910. Florin Pădurean, Stereotipuri etnice În arta românească (1848-1947), lucrare inedită, teză de doctorat la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj- Napoca, Facultatea de istorie și filosofie, coordonator științific prof. dr. Sorin Mitu, Cluj- Napoca, 2011. Pentru reprezentarea stereotipă a femeilor de diverse etnii (inclusiv evreice) În arta vizuală românească, vezi pp. 73-124. Este vorba de o lucrare remarcabilă, care sper să fie publicată cât mai curând. </endnotelist>
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru nimic în lume nu aș fi făcut schimb cu privirea blazată a acelor ochi lipsiți de entuziasm și de voioșie. Imperturbabil, funcționarul din spatele ghișeului a schimbat atît teancul de bancnote din fața mea, cît și dolarul subsemnatei, cu același zîmbet stereotip cerut de relațiile per-manente cu Măria-Sa Clientela. Simțindu-mă deodată mai bogată decît ultima doamnă Rockefeller, mi-am ridicat din gară obișnuitul meu sac de pînză cadrilată și am urcat în trenul de Pisa. În ciuda frigului umed pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și Anul nou fără să fiu arestat, mi-am închipuit că de data aceasta voi fi lăsat liniștit, dar iluzia a durat numai puține zile: în Dimineața de 4 Ianuarie mi s-a adus un ordin de mobilizare „specială”, cu stereotipa prezentare în 24 de ceasuri. Încercările mele de a-l determina din nou pe Ică Antonescu să mă lase să-mi văd de lucrările științifice, încercări făcute de data aceasta prin Ministrul Neagu, n-au avut niciun rezultat, căci mi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
unor activități casnice etc.), sociale (căutarea prieteniei unor persoane, cooperare, competiție, obținerea respectului celorlalți, afiliere la anumite grupuri etc.). Aceste scopuri generale își subordonează scopuri particulare, a căror diversitate poate fi redusă la scripturi comportamentale și comunicaționale, adică la comportamente stereotipe într-o situație dată. Planificarea comportamentelor verbale și adoptarea strategiilor de comunicare asigură atingerea scopului. Prin învățare și experiențe sociale diverse, individul învață să recurgă la acele comportamente comunicative care îi asigură atingerea scopului. 3.7. Stilul comunicativ individual Observarea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
incerte în modul lor de viață, în timp ce indivizii orientați spre incertitudine acceptă elementele incerte și dezvoltă tehnici de reducere a incertitudinii. Dimensiunea masculinitate-feminitate se reflectă la nivelul persoanei prin rolul psihologic de gen. Rolul psihologic de gen masculin cumulează trăsături stereotipe ca agresivitate, tendință de dominare, spirit de competiție, iar rolul psihologic de gen feminin cumulează trăsături stereotipe cum ar fi: compasiune, sensibilitate, căldură. Astfel, s-a propus următoarea tipologie: (i) indivizi cu identitate de gen masculin (masculinitate puternică, feminitate slabă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de reducere a incertitudinii. Dimensiunea masculinitate-feminitate se reflectă la nivelul persoanei prin rolul psihologic de gen. Rolul psihologic de gen masculin cumulează trăsături stereotipe ca agresivitate, tendință de dominare, spirit de competiție, iar rolul psihologic de gen feminin cumulează trăsături stereotipe cum ar fi: compasiune, sensibilitate, căldură. Astfel, s-a propus următoarea tipologie: (i) indivizi cu identitate de gen masculin (masculinitate puternică, feminitate slabă); (ii) indivizi cu identitate de gen feminin (masculinitate slabă, feminitate puternică); (iii) indivizi cu personalitate androgină (masculinitate
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
corectitudine, disciplină, rigoare; italienii sunt petrecăreți și vorbăreți; francezii - romantici, orgolioși și naționaliști; americanii - grași, nu prea inteligenți, superficiali, deschiși, pragmatici; rușii sunt alcoolici, duri, puternici, războinici (Ultima oră, 29.05.2006). De asemenea, fiecare cultură are propriile-i vederi stereotipe asupra membrilor ei. Într-un studiu realizat de studenții Universității din București, secția de Comunicare și Relații Publice, se relevă că românii se consideră ospitalieri, ingenioși, harnici, ipocriți, leneși, ignoranți, săraci; românul tipic este bărbatul între 30 și 40 de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sau care perpetuează sentimentul superiorității prezintă un nivel ridicat de etnocentrism. Stereotipurile (vezi capitolul II, „Stereotipurile”) sunt, în general, puncte de sprijin în comunicarea interculturală, oferind interactanților puncte de pornire pentru reducerea incertitudinii comunicative. Problemele de comunicare apar atunci când caracterizările stereotipe sunt absolutizate și devin bariere în interacțiune, în negocierea semnificației și a relației. Activarea stereotipurilor atrage după sine activarea prejudecăților și a predispozițiilor cognitive. Prejudecățile sunt în lumea contemporană mai puțin de natură etnică și rasială privind o presupusă inferioritate
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Anton Pann [...] întăresc aceste caractere ale vechimii. Și ei sunt „muți”, cum s-a observat a fi Sadoveanu, în sensul că n-au o expresie subiectivă a experienței lor. Comunicarea cu lumea se face în proverbe ce condensează o înțelepciune stereotipă, atât de controlată prin vechimea rasei, încât contribuția individuală este neglijabilă. Creangă arată contemporaneitatea civilizației noastre cu cele mai vechi civilizații din lume, vârsta noastră asiatică. [...] Goga exprimă în cel mai artistic fel jalea rasei în fața tragicului național fatal, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fie”, „să nu zică că n-a făcut”. De aceea, soluția de moment a românului este adeseori machiavelică: „Se face frate și cu dracul ca să treacă puntea”. „Veșnica nemulțumire, dorința de schimbări și prefaceri, iubirea de noutăți împletite cu trăirea stereotipă, sub semnul eternității, a istoriei creionează o imagine contradictorie a lumii umane.” Aș numi această imagine contradictorie coerența clipei care asigură reașezarea lucrurilor în matca lor. 2.5. Ambivalența Ambivalența îmbracă la români diverse forme, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
toate culturile în care distanța față de putere este mare, nu se desfășoară de pe poziții interpersonale, ci de pe poziția de rol; apelul la mit (credințe, superstiții, proverbe, tradiții) este convingător „în sine”, pentru o comunitate pancronică, ancorată în valorile neamului, vehiculate stereotip prin proverbe și zicători; argumentele emoționale sunt preferate în fața argumentelor logice, acestea din urmă fiind preferate în special de persoanele instruite. Orientarea socioemoțională a indivizilor îi face să fie sensibili în special la argumentele emoționale care reflectă experiențe de grup
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Se spune că „se înțeleg din ochi”. Și ei sunt „muți”, cum s-a observat a fi Sadoveanu, în sensul că n-au o expresie subiectivă a experienței lor. Comunicarea cu lumea se face în proverbe ce condensează o înțelepciune stereotipă, atât de controlată prin vechimea rasei, încât contribuția individuală este neglijabilă. Muțeniei îi corespunde ritualitatea (Călinescu, 1941/1982, p. 976). Regulile de vestimentație sunt destul de generale și vagi (la evenimente importante „trebuie să te duci frumos îmbrăcat”, cu costum și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]