52,663 matches
-
al meu nu l-am lăsat normal să pună mîna pe nimic: îngeru' mamii, tu să stai normal liniștit, în fotoliu, că știi că ești beteag. Nu-ți dau nici să bei normal numa' păhăruțu' ăsta și-am ascuns normal sticla. Da' cum noi normal nu ne vedeam capu' de treabă, cu porcu', cine-i avea lui grija, el, drăguțu', o găsit sticla în dulapu' de haine și numa' ce-l văd normal că-i lucesc ochii. Ce-ai făcut, flaorea
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
știi că ești beteag. Nu-ți dau nici să bei normal numa' păhăruțu' ăsta și-am ascuns normal sticla. Da' cum noi normal nu ne vedeam capu' de treabă, cu porcu', cine-i avea lui grija, el, drăguțu', o găsit sticla în dulapu' de haine și numa' ce-l văd normal că-i lucesc ochii. Ce-ai făcut, flaorea mamii? Nu ți-am zis normal să bei numa' păhăruțu' ăla? Acuma normal dacă ți se face rău? L-am dus în
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
în fiecare clipă altfel de lung, altfel de lat. Și ultimul etaj - o fructieră imensă plină cu becuri. Atunci, demult, cînd au fost aprinse, filamentele au început să crească la fel ca firele de iarbă și au spart cojile de sticlă și nu s-au mai oprit din creștere nici pînă în ziua de azi. Eu le-am văzut în viset cum erau înainte de-a fi sparte. Pe mine și pe miel o să ne cunune o preoteasă. Preoteasa asta e
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
heinrich pe bunicul meu cînd lumina pleca ei uite că mă încăpățînez să nu arunc portretul lui Bismark la coș și nici poza charlottei cu mustață ce amar e creionul chimic pe limbă hei hei ulanii mei husarii mei cînd sticla ochiului se aburește e semn că noaptea a fost scurtă și ursul hibernează în containăr eu n-am amitirile voastre spunea cocostîrcul aterizat pe coșul cu rufe murdare am fost circumcis de un spațiu anume enormitate tu dureros de dulce
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
scările bibliotecii cu o carte în mînă și gînditor se-nchide într-o statuie Muzeul satului Duminica orășenii se duc să ia aer în Dumbrava Sibiului văd unii dintre ei prima oară cocioabe de lemn acoperite cu paie icoane pe sticlă prinse cu ștergare-n perete farfurii pictate atîrnînd la grindă oale de lut și linguri de lemn cuptorul boltit peste vatră de unde ieșea pîinea coaptă rumenă ca jarul în spuză canceuri răspîndind miros de busuioc unde vinul auriu făcea mărgele
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
măceș precum albinele roind în clopotnița neagră a bisericii țintind în călcîiele norilor - din vale urcă praful și claxoanele mașinilor odată cu turiștii veniți să filmeze veșnicia despuiată pe vîrful unui munte amurgul întețește încă o dată rugul și-n zgomot de sticle sparte de cruci și țigări aruncate-n fîntînă se stinge viața vrăjitoarei - adierile rășinii de brad împrospătează pînă-n zori aerul satului învăluit în neguri deasupra lor cetatea pare o corabie ce-n soare se înalță cînd crezi că se scufundă
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
ore de somn și o oră de comerț afectuos între sufletul meu și sufletul dumneavoastră. Nu mint. Am atîta nevoie de liniște, de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu apă care, deși fără dop, stînd culcate pe o masă, nu curgeau! Asta-mi provoca o frică nesfîrșită. Apoi scaune ce, luate de spătar pentru a fi mutate, și-l lungeau în sus ca și cum ar fi fost din
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
cosiță dintr-un fuior de funigel. Seara doar se va înălța la cer, spre a avea de unde să coboare atunci când va simți că se apropie visele. Negre, roz, albe, goale de orice invenție. Ca o trestie, ca un tub de sticlă prin care curge un fum purpuriu. O clepsidră prin care îi alunecă sufletul. Orice e cu putință, zici. Dar nimic nu ajunge. Până la urmă Până la urmă vin cohortele de păsări și leagă cu o frânghie de întuneric malurile. Idolul lor
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
reușite, nu puține, totuși, și care salvează volumul de la a fi ceva marcat de „anxietatea influențelor.” De pildă: “Te vor înghesui-n ciupercile netoate/ te-or limbui cu limbile croate/ din sânii tăi cu sfârcuri verzi pătrate/ vor trage-n sticle votca ta de lapte/ și o vor bea cu gânduri nespălate/ și te-or trânti atât cât ești pe spate/ râzând suflecați cu totul până la coate.” Gheorghe Vidican, Utopia nisipului, Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2003 Vasile Dan, Carte vie, Ed.
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
Velea și D.R. Popescu, ce aduceau un aer proaspăt în presa noastră literară pângărită de lozinci bătute în cuiele proletcultismului, la Titu coboram și cumpăram țigări - o gară mare, mohorâtă, peronul gol, acoperit cu resturi de mâncare, hârtii semințe, flegme, sticle goale, pe urmă împiegatul, un șuierat prelung, urcam, în două ore mă aflam în vechea capitală a Țării pe unde hălăduisem cu ani în urmă disperat și hăituit de caraule și tot în zile de duminică - fusesem parcă blestemat să
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
munte mă înconjoară ca un arc îndoit în slobozirea săgeții. Peisaj adânc static cu învâltorat vultur la urmă A se respira vulturii din vulturi până la multiplicare. Uitându-mă prin ochiul albastru cu pâclă la câmpul cu flori din sârmă și sticlă Cerul acesta nearat este rotund și chiar foarte pătrat. Surâd Ca și cum mi-ar fi zburat o vrabie de sub călcâiul întins. Albul - ca ultim scop al zborului Cu o daltă tai porumbeilor fulgere, ca să le albesc aripile. „- Dar sunt albe aripile
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
treceam. Pe majoritatea ferestrelor erau lipite foi de carton, menite să înlocuiască ochiurile de geam sparte de bombardamente. Dar cartonul nu părea să ajute prea mult, pentru că obtura lumină și lasă să pătrundă frigul, cufundînd casele într-o dezolare oarbă. Sticlă era tot atît de prețioasă că aerul și la fel de greu de obținut. Ici și colo, cîteva ferestre își păstraseră geamurile intacte. Am putut aruncă o privire înăuntru. La lumină bolnăvicioasa a cîte unui bec slab, oamenii se strîngeau tăcuți în jurul
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
te miști, te rătăcești". Poveștile pe care le inventează cei trei autori sînt comice, absurde, actuale (Don Global este, desigur, eroul mitic al globalizării), cu o recuzită diversificată cu obiectele secolului XXI, în care intră aspiratorul, reclama, "Black Hole" și sticla de pepsi. După ce au citit extraordinara Enciclopedie a zmeilor a lui Mircea Cărtărescu, cititorii care au între 10 și 110 ani sînt antrenați pentru întîlnirea cu eroii noilor basme, cu încercările, cruzimile și gingășiile lor cu tot. Oricum, un lucru
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
de cutremur și lăsate ca o amenințare continuă deasupra capului crăpăturile în zigzag din ciment păreau viețile noastre prin care puteai să privești iarba cimitirelor răscolite de buldozere vedeai ca la trapez morții prin aer ascultai cântecul greierilor încarcerați în sticlă la lumina licuricilor spânzurați cu șireturile soldaților uitați în pământ monumente împânzeau câmpul vizual și lentilele în spatele cărora eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptând lupta cu leii ascunși în imaginația noastră cu soarele fleșcăit pe asfalt libelule fluturau artistic în
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
nouă": "În haltă se aflau circa cincizeci de bărbați uzi fleașcă, cu șepci și cu băști pe cap, care porniră spre tren cu figurile încruntate, enervați că descopereau vagoanele pline cu lume. ș...ț Cineva de pe peron aruncă cu o sticlă în fereastra unui compartiment, făcînd-o țăndări, după care mai mulți bărbați năvăliră înăuntru unul peste altul, obligîndu-i pe intruși să se refugieze pe culoar, îngroziți. Ultimul care se urcă în compartiment pe fereastră era un țigan cu acordeonul, slab, chioșpaliu
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
bărbați năvăliră înăuntru unul peste altul, obligîndu-i pe intruși să se refugieze pe culoar, îngroziți. Ultimul care se urcă în compartiment pe fereastră era un țigan cu acordeonul, slab, chioșpaliu și fără dinți în gură. Navetiștii beau țuică dintr-o sticlă de-un kil și chiuiau; cîțiva dintre ei jucau șeptic. - Cîntă, mă! urlă unul, și lăutarul umplu imediat burduful acordeonului cu aer. Cîntă-mi «Maria, Maria», că spăl briceagu-n tine. De la ce nuntă vii? - De la niște adventiști din Ciocănești. - Zi-l
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
then? - I am the only possible. Doar omul se poate lăsa pe sine moștenire. Doar noi putem instaura muzee în care chiar gîndurile noastre să fie prețoasele relicve. Moaște ilustre sau anonime - toț avem același drept de a lansa o sticlă în ocean. Să ne însemnăm cu totul. Să ne transpunem hîrtiei. Și să fim recunoscători, căci un Dumnezeu atent și onest ne va fi promis eternitatea și fără pic de ipocrizie ori condescendență chiar ne-a dat-o, lăsîndu-ne să
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
gură de aer îmi arde plămânii iar viața mi-o scuipă în subsoluri mustind de alcool astfel sub o lună cât craniul desprins de corp al unei maimuțe în mine se strâng nebuni și copii ca într-un clopot de sticlă prin care moartea privește - întotdeauna altfel decât cum se obișnuiește să vezi - un tigru în gura unui crin tânăr decapitat. Arătarea asta e poate chiar Franz cineva s-a strecurat înăuntru în timp ce dormeam vorbește în idiș are obiceiuri ciudate și
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
E. Lovinescu recepta mirarea mea, bucuria mea, emoția mea, cu o imensă participare. După un timp de reculegere emoțională, E. Lovinescu m-a poftit să iau loc pe scaun în fața biroului său. - Te rog, scumpă amică, să moi pana în sticla cu cerneală și să dai primul autograf cu semnătură, a spus cu glas solemn. Am ridicat privirea și mi-am exprimat mirarea, neînțelegînd ce vrea să spună. - Te rog să-ți pui semnătura pe prima pagină, mi-a spus el
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
iese. Văsîi nu se descurajează, îl îndeamnă mai departe folosind formule instrumentale care-l ajută să-și ducă danțul vocal până la capăt. În acest timp, vecinii se apropie și formează un cerc în jurul lor. Două femei aduc horincă și pahare, sticlele trec din mână în mână, apar alte scaune, copiii se rotesc prin jur ridicându-și căpșoarele, oamenii se strâng laolaltă, coeziunea grupului crește. Un bărbat de vârstă mijlocie, mai puțin cherchelit decât ceilalți, își începe danțul lui pe jos, pe
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
fi trecut la ora de vară încerc să mă simt în largul meu e o petrecere la care am ajuns prea devreme nu pot să iau nimic de pe platouri fără să le stric geometria nu am cu ce să desfac sticlele e o petrecere unde nu cunosc pe nimeni chiar petrecerea mea la care nu va toasta nimeni pentru că nimeni nu mă vede cum stau neaprinsă pe tortul cu frișcă nu-mi trimiteți flori nu exist în această lume n-am
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
lumii prin care abia mai străbate amestecul de gânguriri ale bebelușilor Babilonului și rugile eremiților mai că negreșelnici, înălțate Celui de Sine Însuși necunten înzilit totdeauna de față, însă stăruind a rămânea mereu întru ascunsul chipului aproximat de vitralii cu sticla îmbătrânită în clarobscurul co-etern cu moartea ce pare ca și cum un mod de a conserva asfințitul non-stop sub care Matusalem, probabil, își rostește parafraza sacramentală: - Nu credeam să nu învăț a muri vreodată...
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
M-am îmbrăcat în cea mai mare viteză comandând în același timp un taxi, ca să ajung la timp, la Rakel și Zoltan, la vila lor din Lidingö. Taxiul a venit imediat și am luat loc lângă șofer, strângând în brațe sticla de coniac și cutia mică de ciocolată Aladin. Pe drum am fost nevoiți să ne oprim de multe ori - timpul însuși parcă se grăbea. Șoferul gemea de frustrare - peste tot oameni și mașini într-un tempo teribil. Un șarpe imens
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Nu se putea obișnui cu stilul românesc al ființei, deși a fost sclava lui preasupusă. Asta v-o spun pentru că, dacă băteai la ușa ei la miezul nopții sau la cinci dimineața, tot aia era. Intrai, intrai în vorbă, deschideai sticlele de vin roșu, puneați țara la cale și, pînă la urmă, tot îi declarai ce aveai pe suflet. Uneori îi puteai spune c-o iubești. Tot aia era. Madi se minuna mereu de lumea în care trăia. Mirarea ei s-
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
mine, m-a mîngîiat pe obraz și mi-a dat volumul " Un război de o sută de ani"-ediția a doua. A fost apropierea și despărțirea noastră, cuprinse în același prim și ultim gest. Citesc și recitesc. O nuia de sticlă, Noapte de noapte, Poem de dragoste, Capriciu, 10 februarie, sîmbătă seara, acum ...și cîte și mai cîte. Mady nu mai este. Îi privesc "chipurile" din fotografia alb-negru făcută și compusă de Tudor Jebeleanu, coperta a patra a volumului. Jumătate, Mady
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]