971 matches
-
tensiune de 5 V. Intensitatea luminii și randamentul cresc prin adăugarea unui strat de material care conține un derivat de oxadiazol între polimer și catodul de aluminiu. Polimerul a prezentat stabilitate termică înaltă până la 480° C, având temperatura de tranziție sticloasă de 239°C. Polieterii aromatici 83, care conțin grupe distirilbenzen în catena principală și ciclul 1,3,4-oxadiazol în catena laterală au fost preparați folosind reacția Horner-WadsworthEmmons [47]. Grupul distirilbenzen este desemnat drept unitate luminescentă, iar segmentul care conține ciclul
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
pentru electroni, s-au obținut prin reacția Horner- Wadsworth-Emmons [48], similar compușilor 83. Polimerii au fost solubili în solvenți organici cum ar fi tetrahidrofuran sau clorură de metilen. Ei au prezentat stabilitate termică până la 345°C și temperatură de tranziție sticloasă mai mare de 110°C. Maximele de emisie ale polimerilor au fost la 519 nm și 539 nm. Au fost preparați copolimeri, 85 și 86, care conțin unități terfenil, antracen sau fluoren și ciclul 1,3,4-oxadiazol, cu bună solubilitate
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
C în azot și 290°C în aer [51]. Copolimerii 90 prezintă proprietăți mezogene, structură nematică și fotoluminescență în domeniul albastru al spectrului vizibil [52]. Solubilitatea bună în solvenți organici favorizează prepararea de filme cu grosime omogenă. Temperatura de tranziție sticloasă, în domeniul 100-120°C, permite o stabilitate bună a morfologiei filmului la temperatura camerei. Un monomer de tip AB2 a fost sintetizat pentru prepararea unui poli(1,3,4-oxadiazol-eter) hiper-ramificat 91 (Schema 3.4) [53]. Gradul de ramificare s-a
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
S/cm la 80°C și 100% umiditate relativă. Membranele realizate pe bază de Nafion au performanțe deosebite în condiții moderate, dar prezintă o deteriorare considerabilă a conductivității și a proprietăților mecanice la temperaturi mai mari decât temperatura de tranziție sticloasă (110°C). De asemenea, costul acestor polimeri este foarte ridicat [55]. Materiale cu proprietăți speciale pentru utilizare la obținerea de MPC pot fi realizate prin funcționalizarea unor polimeri datorită avantajelor pe care le au [79]: preț de cost mai scăzut
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
descompun în domeniul 425465°C, iar temperatura la care pierd 10% din greutate s-a situat în intervalul 465-520°C. Pierderea în greutate la 500°C a variat între 7,5% și 17,5% (Tabelul 3.11). Temperatura de tranziție sticloasă a polimerilor a fost în domeniul 225-337°C. Polimerul 93a, care conține două legături eterice în unitatea structurală, prezintă o temperatură de tranziție sticloasă mai mare (321°C) în comparație cu polimerul 93b (241°C), care conține legături eterice suplimentare provenite de la
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
500°C a variat între 7,5% și 17,5% (Tabelul 3.11). Temperatura de tranziție sticloasă a polimerilor a fost în domeniul 225-337°C. Polimerul 93a, care conține două legături eterice în unitatea structurală, prezintă o temperatură de tranziție sticloasă mai mare (321°C) în comparație cu polimerul 93b (241°C), care conține legături eterice suplimentare provenite de la segmentul bisfenilchinoxalinic. Datorită conținutului mai mic de unități voluminoase fenilchinoxalinice, polimerii 94a, 94b și 94c se caracterizează prin temperaturi de tranziție sticloasă mai scăzute
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
de tranziție sticloasă mai mare (321°C) în comparație cu polimerul 93b (241°C), care conține legături eterice suplimentare provenite de la segmentul bisfenilchinoxalinic. Datorită conținutului mai mic de unități voluminoase fenilchinoxalinice, polimerii 94a, 94b și 94c se caracterizează prin temperaturi de tranziție sticloasă mai scăzute față de polimerul 93a. Polimerul 94d, cu unități de fluoren, prezintă valoarea cea mai mare a temperaturii de tranziție sticloasă. Proprietățile optice ale polimerilor au fost determinate prin înregistrarea spectrelor de absorbție și emisie ale soluțiilor acestora în cloroform
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
Datorită conținutului mai mic de unități voluminoase fenilchinoxalinice, polimerii 94a, 94b și 94c se caracterizează prin temperaturi de tranziție sticloasă mai scăzute față de polimerul 93a. Polimerul 94d, cu unități de fluoren, prezintă valoarea cea mai mare a temperaturii de tranziție sticloasă. Proprietățile optice ale polimerilor au fost determinate prin înregistrarea spectrelor de absorbție și emisie ale soluțiilor acestora în cloroform. Figura 3.18 prezintă spectrele de absorbție și emisie ale polimerului 94d, ca un exemplu. Spectrele de absorbție prezintă două maxime
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
astfel de aplicații datorită combinației unice de proprietăți ca duritate, rezistență mecanică, stabilitate termooxidativă, rezistență chimică și la solvenți, performanță electrică, pe care și le mențin la temperaturi înalte [84, 85]. Totuși, ei prezintă dezavantajul că au temperaturi de tranziție sticloasă relativ scăzute. Încorporarea de unități heterociclice în catena macromoleculară a polietercetonelor a condus la creșterea rigidității rezultând compuși cu temperaturi de tranziție sticloasă și puncte de înmuiere înalte. Astfel, s-au raportat polietercetone care conțin diferite grupe heterociclice precum imidă
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
și le mențin la temperaturi înalte [84, 85]. Totuși, ei prezintă dezavantajul că au temperaturi de tranziție sticloasă relativ scăzute. Încorporarea de unități heterociclice în catena macromoleculară a polietercetonelor a condus la creșterea rigidității rezultând compuși cu temperaturi de tranziție sticloasă și puncte de înmuiere înalte. Astfel, s-au raportat polietercetone care conțin diferite grupe heterociclice precum imidă [86, 87], fenilchinoxalină [88], 1,3,4-oxadiazol și 1,2,4triazol [89], benzoxazol [90], benzimidazol [91]. Mulți cercetători au demonstrat că introducerea de
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
grupe heterociclice precum imidă [86, 87], fenilchinoxalină [88], 1,3,4-oxadiazol și 1,2,4triazol [89], benzoxazol [90], benzimidazol [91]. Mulți cercetători au demonstrat că introducerea de grupe hexafluorizopropilidenice în catena unui polimer mărește solubilitatea acestuia și temperatura de tranziție sticloasă fără a reduce semnificativ stabilitatea termică. Totodată, aceste grupe măresc volumul liber al polimerilor îmbunătățind caracteristicile lor electrice. De aceea, diferite clase de polimeri termostabili fluorurați, precum poli-1,3,4oxadiazoli, polifenilchinoxaline, poliimide, au fost intens studiate ca potențiali candidați pentru
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
din greutate în intervalul 520-540°C (Tabelul 3.14). Aceste valori atestă stabilitatea termică înaltă a compușilor sintetizați. Măsurătorile de calorimetrie diferențială ale polimerilor nu au evidențiat fenomene de cristalizare sau topire, ceea ce dovedește o morfologie amorfă. Temperatura de tranziție sticloasă a fost în domeniul 189-222°C (Tabelul 3.14). Polimerii au avut temperaturi de tranziție sticloasă înalte în comparație cu compuși similari care nu conțin unități rigide în segmentul ce provine de la bisfenol și care au temperatura de tranziție în intervalul 150-180
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
compușilor sintetizați. Măsurătorile de calorimetrie diferențială ale polimerilor nu au evidențiat fenomene de cristalizare sau topire, ceea ce dovedește o morfologie amorfă. Temperatura de tranziție sticloasă a fost în domeniul 189-222°C (Tabelul 3.14). Polimerii au avut temperaturi de tranziție sticloasă înalte în comparație cu compuși similari care nu conțin unități rigide în segmentul ce provine de la bisfenol și care au temperatura de tranziție în intervalul 150-180°C [93]. Polimerii prezintă proprietăți mecanice bune. Valorile modulului de elasticitate au fost în domeniul 1
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
ciclului 1,2,4-triazol în catena macromoleculară a unui polieter aromatic. Această combinație permite reținerea câtorva proprietăți caracteristice polimerilor heterociclici cum ar fi stabilitate termică înaltă și proprietăți mecanice bune, în timp ce legăturile eterice măresc solubilitatea și reduc temperatura de tranziție sticloasă facilitând sinteza și prelucrarea. Politriazol-eterii 99 au fost sintetizați prin reacția de substituție aromatică nucleofilă a unor bisfenoli conținând ciclul 1,3,4-oxadiazol sau 1,2,4-triazol cu diferite dihalogenuri aromatice activate [1]. Monomerii 2,5-bis(4hidroxifenil)-1,3,4-
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
hidrazidei acidului 4-hidroxibenzoic cu 4hidroxibenzoat de fenil (Schema 4.1). Polieterii heterociclici 99 s-au obținut conform schemei 4.2. Reacția de polimerizare s-a desfășurat în difenilsulfonă, în prezența de carbonat de potasiu. Polimerii au avut temperaturi de tranziție sticloasă între 182°C și 242°C, iar câțiva dintre ei au prezentat temperaturi de înmuiere între 265°C și 390°C. Viscozitatea inerentă a variat în domeniul 1,02 dL/g și 3,40 dL/g, indicând polimeri cu masă
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
s-au obținut conform schemei 4.5. Reacția de policondensare a fost realizată în amestec N-metilpirolidona/Nciclohexil-2-pirolidona sau 1,3-dimetil- 3,4,5,6tetrahidro-2(1H)-pirimidinona conținând carbonat de potasiu, concentrația în solide fiind de aproximativ 20%. Temperatura de tranziție sticloasă a polimerilor a variat între 185230°C, depinzând de natura bisfenolului și a compusului difluorurat. Polimerii au fost stabili termic, având temperaturile de descompunere în domeniul 420-460°C. Schema 4.5. Obținerea politriazol-eterilor 101. 4.2. Polifenilchinoxalin-eteri S-a dezvoltat
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
obținuți prin interacțiunea 1,2- diamino-4fluorbenzenului cu un compus tetracetonic. Polifenilchinoxalin-eterii 102 s-au preparat prin reacția acestor monomeri cu diferiți bisfenoli (Schema 4.7) [3]. Schema 4.7. Obținerea polifenilchinoxalineterilor 102. Polimerii rezultați se caracterizează prin temperatură de tranziție sticloasă în domeniul 230-315°C și temperatură de descompunere în domeniul 480-500° C. S-au obținut polimeri cu mase moleculare mari, viscozitatea intrinsecă fiind în domeniul 0,44-1,45 dL/g, la 25°C. Acești compuși au fost solubili în solvenți
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
de carbonat de potasiu și în amestec de N-metilpirolidona/ N- ciclohexil-2pirolidona sau 1,3—dimetil-3,4,5,6-tetrahidro2(1H)- pirimidinona drept solvent a condus la obținerea polifenilchinoxalin-eterilor 104. Polimerii prezintă solubilitate mai redusă în solvenți organici și temperatura de tranziție sticloasă în intervalul 190-250°C. S-au sintetizat monomeri fenilchinoxalinici homopolimerizabili 105 și pe baza lor s-au preparat polifenilchinoxalin-eterii 106, conform schemei 4.10 [5]. Polimerizarea a fost realizată în N- metilpirolidonă /toluen, în prezență de carbonat de potasiu, timp
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
fost realizată în N- metilpirolidonă /toluen, în prezență de carbonat de potasiu, timp de 6 ore la 160°C. Polimerii au avut viscozitate intrinsecă în domeniul 1,4-2,5 dL/g, la 30°C în m-crezol. Temperatura de tranziție sticloasă a fost în domeniul 206-287°C, în funcție de structura polimerilor. Acești polimeri pierd 5% din greutate la temperaturi între 491-520°C în aer și 530-550°C în azot (Tabelul 4.1). Filmele de polimeri au prezentat proprietăți mecanice bune: modulul de
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
Au fost preparați oligomeri bis(amino)arilenfenilchinoxalinici 107 printr-o reacție de substituție aromatică nucleofilă (Schema 4.11). În funcție de raportul reactanților masa moleculară a oligomerilor 107 a fost de 6200 g/mol și 15500 g/mol iar temperaturile de tranziție sticloasă de 230°C și respectiv 250°C [6]. Oligomerii, care conțin grupe finale NH2, au fost reacționați cu 4,4'-oxidianilina și esterul dietilic al dianhidridei piromelitice folosind drept solvent un amestec de N-metilpirolidonă și Nciclohexilpirolidonă, în prezența de Nmetilmorfolină
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
pe plăci de sticlă și supuse unui tratament termic pentru efectuarea imidizării, conducând la filme flexibile care au avut proprietăți mecanice bune, alungirea la rupere fiind de 30-120%, modulul inițial de 2-2,6 GPa. Polimerii au avut temperaturile de tranziție sticloasă înalte și stabilitate termică bună în aer și azot. O morfologie multifază a fost observată indiferent de masa moleculară a oligomerului polieteric. 4.3. Alți polieteri heterociclici O serie de polieteri aromatici care conțin ciclul benzimidazolic, 108, a fost preparată
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
0,45-0,6 dL/g în N-metilpirolidonă. Pentru atingerea unor mase moleculare mai înalte au fost necesari timpi de reacție mari: 48 ore la 180°C. Polimerii au fost stabili termic până la 470-480°C și au avut temperatura de tranziție sticloasă în domeniul 220-250°C. Datorită proprietăților termice și dielectrice excelente, polipirolonele sunt polimeri scalari utilizați în aplicații practice ca materiale înalt performante, precum membrane pentru separarea de gaze sau ca materiale semiconductoare. Deficiența majoră a acestor polimeri o reprezintă solubilitatea
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
compuși cu structură aminoimidică și imidazopirolonică [8]. Policondensarea s-a realizat la temperatura camerei în N,N- dimetilacetamidă cu formarea unei structuri de amid-amino-acid, urmată de ciclizarea termică până la temperaturi de 280°C. Polimerii rezultați au prezentat temperaturi de tranziție sticloasă de 251-321°C. Ei au avut stabilitate termică bună, cu pierderi de 10% din greutate la temperaturi de peste 480°C. Reziduul rămas după încălzirea polimerului până la 1000°C a fost de 55-80%. În general, polimerii au fost solubili în solvenți
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
dioli aromatici. Acești compuși s-au caracterizat prin solubilitate bună în solvenți organici ca N-metilpirolidonă, N,Ndimetilacetamidă și chiar toluen. S-a constatat faptul că polimerii care conțin acest heterociclu au fost mai solubili și au avut temperatura de tranziție sticloasă ceva mai redusă, în domeniul 154-205°C, în comparație cu polimerii cu structuri similare ce conțin ciclurile oxadiazol sau triazol. Temperatura de descompunere a fost de peste 430°C [10]. Poli-1,3,4-triazin-eteri 112 au fost sintetizați prin reacția unor compuși difluorurați conținând
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
oxadiazol sau triazol. Temperatura de descompunere a fost de peste 430°C [10]. Poli-1,3,4-triazin-eteri 112 au fost sintetizați prin reacția unor compuși difluorurați conținând ciclul 1,3,4-triazinic cu bisfenoli. Polimerii au fost amorfi, au prezentat temperatură de tranziție sticloasă ridicată și stabilitate termică excelentă. Datorită caracterului electrono-acceptor al ciclului triazinic aceștia ar putea fi folosiți drept materiale la obținerea de diode emițătoare de lumină [11]. Politiantren-eterii 113 s-au obținut prin reacția 2,7- difluortiantrenului cu dioli aromatici, cum
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]