912 matches
-
să fie bine în lume. Prepelicarul, o femeie în toată firea de treizeci și patru de ani, trei luni și patru zile, stătea așezată pe o stâncă, în zdrențe și cu părul negru căzându-i peste fața măslinie. Strângea în mâini două sticluțe. Cea din mâna dreaptă era plină cu un lichid de un galben strălucitor. Cea din mâna stângă era plină cu un lichid de un albastru deschis. Culoarea țâșnea frenetic de pretutindeni, cu excepția pielii mele. Am simțit cum prin dreptul soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
peste comorile sale a alungat înnorarea de-o clipă. — Am fost în vale, ca să văd dacă Demonii învolburați sunt liniștiți astăzi, a spus ea. Sunt liniștiți. E în regulă. Dar vocea îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit un om în drumul spre oraș, a spus ea distantă. Mi-a dat astea. — Ce sunt? Cine era? De ce ți le-a dat? — Era un neguțător ambulant. Se numea domnul Sispy. Un om de treabă. Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ciudat nume, Sispy. Mi le-a dat pentru că le-am vrut. — Și la ce-s bune? Mă vor păstra tânără, a spus ea, strângându-le și mai tare. Sau cel puțin asta de-aici o va face, a ridicat ea sticluța galbenă. — Pentru cât timp? am întrebat timid. Umbra de pe cer reveni. Pentru totdeauna! a strigat triumfătoare Prepelicarul și apoi a izbucnit în lacrimi. Strângând-o în brațe, ud de lacrimile ei de bucurie temătoare, am întrebat: — Cealaltă ce face? Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Singur în cortul său, Vultur-în-Zbor scormonea furios pe sub podea. Apoi le-a găsit: pe cea galbenă și pe cea albastră. Dacă e să trăiesc Afară, și-a spus el, aș putea măcar să-mi ofer un avantaj. A golit până la fund sticluța cu lichidul dătător de viață. Avea un gust dulce-amărui. A pus sticla albastră în buzunar. Am amintit faptul că viața printre axoni m-a pregătit în multe feluri pentru insula Calf. Unul dintre ele era acesta: l-a învățat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
găsit-o pe Livia Cramm moartă, cu amândouă mâinile înțepenite ca niște gheare în jurul propriului ei gât. Cana cu apă era răsturnată, iar grămada de pilule considerabil micșorată. Abia mai târziu în dimineața aceea Vultur-în-Zbor a descoperit că prețioasa lui sticluță, fiola cu lichid albastru, dătător de liniște, dispăruse. S-a dus să-i ceară socoteală lui Deggle, care stătea întins, ca de obicei, pe canapeaua acoperită cu brocart din camera de lucru, cu veșnicele sale veșminte întunecate potrivite măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lucru, cu veșnicele sale veșminte întunecate potrivite măcar de data asta cu situația. — Livia nu părea genul care să se sinucidă, a spus el. — Care-i genul ăla, prostule? a întrebat Deggle. Era bătrână. Nu știi nimic despre o oarecare sticluță dispărută, așa-i? a întrebat Vultur-în-Zbor. — Ești tulburat, i-a zis Deggle. Știi că-mi placi. Ceea ce-ți trebuie ție acum, băiete, e să te rupi de toată povestea asta. Ia tu iahtul. Plutește spre, ha, ha, albastru. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
timp, trebuie să știi ceva despre Sispy. Deggle a ridicat capul. Părea încurcat. — Sispy, s-a gândit el, Sis-piii. Ce-i asta, bătrâne Vultur? Vreo supă? Sună al naibii de cunoscut. — Știi prea bine. Sispy. Sispy, neguțătorul ambulant. Cel cu sticlele, Lokki. Sticluța albastră. Ți-o amintești pe Livia. Vultur-în-Zbor se străduia să sune amenințător dar Deggle a râs fericit. — Mmm, a zis. Desigur, Livia - prin care înțeleg că te referi la doamna Livia Cramm, văduva lui Oscar Cramm, regele tinichelui - e moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sunt îvorba lui) deschis la minte. Din fericire. Dar astăzi deschiderea la minte a fost supusă unei încercări neplăcute. Grimus a adus cu el ceva din Călătorie. E prima dată când acele universuri pătrund într-al nostru. A adus două sticluțe. Una plină cu un lichid galben. Una cu lichid albastru. — Galben pentru viața veșnică. Albastru pentru moartea veșnică, a spus. Acesta e mărețul său plan. Astea sunt cuvintele lui. Sau cam așa ceva, din câte îmi amintesc eu. Suntem acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bursă doi poli de la tac-su“. Nu l-am înjurat. Am bâiguit ceva și am plecat. După aproape 30 de ani, am intrat iarăși în acel bloc, împins de nu știu ce demon al amintirii. Stătusem pe o bancă, îmi băusem obișnuita sticluță de votcă și mă lovise dintr-odată curiozitatea: unde stătea Eftimiu? Nu-mi mai aminteam unde era apartamentul în care fusesem. Am rătăcit mult prin încrengătura de culoare, cu treceri dintr-o aripă în alta a clădirii. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura cheii. Metalul a țiuit ca un fier Încins, Învăluit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fuseseră Învelite cu grijă În fâșii de pânză străvezie, Îndărătul căreia se aflau coconii. Insectele Îl pândeau, frecându-și ușor lăbuțele păroase; ochii lor roșii stăteau ațintiți asupra lui Noimann, urmărindu-i cu atenție fiecare mișcare În spațiu. Noimann deșurubă sticluța pe care o purta asupra sa și trase cîteva Înghițuri din lichidul arămiu. Din nou, aceeași transpirație binefăcătoare Îi răcori pentru o clipă tîmplele. Șuvița rebelă făcu o mișcare și reveni la locul ei, lipindu-se de frunte. Senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau poate era ketchup?! Ținea, de asemenea, minte și momentul când Mathilda, scăpând ca prin minune din mâinile sale, deschisese ușa și fugise pe scări... Noimann râse, apoi se Întoarse În sufragerie și Începu să golească, dând pe gât, toate sticluțele ce se Întâmpla să-i iasă În cale... Era și de mirare că după o astfel de escapadă Noimann mai era Încă viu... Pe tunica de „amiral” apăreau acum tot alte culori și alte inscripții. „Gillette series. Foam. Moisturising. With
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vuiesc deasupra capului?! Noimann scăpase de ele. În locul lor, acum fâlfâiau În jurul lui fluturi de lumină. Bucuria de a trăi ce se revărsa din cer asupra lui trebuia sărbătorită. Noimann Își duse mâna spre buzunarul de la piept, unde se afla sticluța plată de coniac, pe care o folosea, de obicei, În situațiile de criză. Dar se răzgândi: mahmureala Îi trecuse aproape cu totul. Noimann reînviase. Pe stradă pășea acum un alt Noimann. Prospăt ca un nou-născut. Stomatologul Își privi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
coniac, un strop, un singur strop de alcool putea să-i șteargă din memorie această pată de neliniște ce se numea Mathilda. Mathilda plecase, dar lumea nici nu Începea și nici nu se sfârșea cu ea. Noimann apucă din nou sticluța și, rotind-o În bătaia soarelui, sorbi câteva picături din ea. O căldură plăcută, ca un bulgăre de lumină, Îi cuprinse stomacul, răspândindu-se În tot trupul. Stropi luminoși de foc Îi străfulgerau venele, urcând de la stomac la creier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vreme pe peron, citind graficul de trenuri, sosiri-plecări, afișat În fața uneia dintre intrări. Își pipăi cu grijă buzunarul de la piept. Portofelul era la locul lui. Îl scoase și numără bancnotele. Spre mirarea sa, nimeni nu-i atentase la averea mobilă. Sticluța plată se afla și ea, bine pitită, În celălalt buzunar. Noimann o cercetă din ochi. Sticluța era plină. Stomatologul făcu câțiva pași până la Pizzeria Piramida, unde Își comadă o plăcintă cu mere și o cafea. Cafeaua o bău turnând câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
grijă buzunarul de la piept. Portofelul era la locul lui. Îl scoase și numără bancnotele. Spre mirarea sa, nimeni nu-i atentase la averea mobilă. Sticluța plată se afla și ea, bine pitită, În celălalt buzunar. Noimann o cercetă din ochi. Sticluța era plină. Stomatologul făcu câțiva pași până la Pizzeria Piramida, unde Își comadă o plăcintă cu mere și o cafea. Cafeaua o bău turnând câteva picături de Alexandrion În ea, cu gândul să se dreagă. Cât despre plăcintă, simpla ei vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pantofiori de balerină. Noimann avea, uneori, obsesia soldaților. Ei Îi apăreau În fața ochilor sub diferite forme, Îmbrăcați În uniforme de roșiori sau În cele de camuflaj. Udătura trebuia adusă. De fapt, Noimann o avea la purtător. Trebuia doar să scoată sticluța plată din buzunarul de la piept și s-o treacă peste buze. Versurile Îi sunau În urechi, În ritmul roților de tren. Fiecare țăcănit le amplifica rezonanța lăuntrică, relevându-i lui Noimann mereu alte Înțelesuri, din ce În ce mai legate de propria sa viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
draga lui Lilith? Mâinile lui Noimann se acoperiră de sudoare albă, rece, lipicioasă. Degetele sale galbene, subțiri, se jucau cu pachetul de țigări. Gâtlejul Însă i se uscase. Doctorul Își duse palma la buzunarul de la piept, În care se afla sticluța plată de Alexandrion, pregătită pentru ocazii de maximă urgență. Dar se răzgândi. Maxima urgență Încă nu sosise. Angoasa lui abia Începea. Inima Îi spunea că rezerva trebuia lăsată pentru mai târziu. Oare de ce Mathilda nu ținea cont de sfaturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Abstracțiunile Îi dădeau din nou târcoale. Gândul Îl ducea mereu la Oliver. Oare de ce-l obseda masterandul și toată această lume a lui pe care, la drept vorbind, n-o cunoscuse decât din povestirile altora? Doctorul Își pipăi Încă o dată sticluța din buzunar, după care se ridică de la locul lui și deschise ușa pe culoar. Câțiva călători stăteau de vorbă liniștiți, cu coatele sprijinite de bară, iar un soldat fuma, suflând fumul de mahorcă pe geamul tras pe jumătate. Curentul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plec și simțind totuși o dorință vagă de a rămâne să stau de vorbă cu Philip. Danny se Întoarse, conducând la noi o chelneriță cu cocteilurile. Philip și Sonja Își primiră băuturile cerute, iar mie mi se oferi politicos o sticluță de Piper și un pai cu dungi roșii. Penelope nu primi nimic. Hai, să bem ceva Înainte de plecare, am spus și i-am Întins sticla. —Bette, mie mi-a ajuns, Înțelegi? Dar cred că tu ar trebui să rămâi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
masă la Grill Room. La ce oră să vin? — Când o fi. Începe la opt treizeci sau cam așa. Vino cu câteva minute mai devreme, ca să putem bea ceva În baie. Zâmbi malițios. Mă gândesc serios să-mi aduc o sticluță. E ceva rău În asta? ÎÎh. Nu atât de rău ca asta... De data asta ridică o pereche de boxeri decolorați, foarte uzați, cu o săgeată deloc subtilă, de un roz fluorescent, care arăta direct spre sculă. — O sticluță e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o sticluță. E ceva rău În asta? ÎÎh. Nu atât de rău ca asta... De data asta ridică o pereche de boxeri decolorați, foarte uzați, cu o săgeată deloc subtilă, de un roz fluorescent, care arăta direct spre sculă. — O sticluță e perfect În regulă. Ce o să mă fac fără tine? am gemut eu, patetic. Încă nu mă Împăcasem cu ideea că Penelope, care-mi fusese cea mai bună - și singura - prietenă În ultimii zece ani, se muta În celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe peron, în sălile de așteptare, la bufet, la ghișeul de bilete. De parcă ar fi fost absorbiți într-o gaură neagră. Duhoarea trupurilor, izolată deodată de celelalte mirosuri ale Indiei, este șocantă. O notă distinctă de ulei de trandafir din sticluțele vreunui vânzător de parfumuri, un miros pur, necombinat, pișcător. Greieri și furnici în cort, vino-ncoace viu sau mort, își aminti brusc Pran. Acesta este mirosul dominant al englezilor, incită mulțimea, miros de căpcăun, îndeamnă la atac. Majoritatea sunt femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lighene de alamă, topoare și scaune de voiaj, săpun, tacâmuri, cuțite cu teacă și un set de echipamente de gătit, cu care încarcă patru cutii de oțel. Mai achiziționează un cort deschis pentru gătit și un dulap impermeabil plin de sticluțe de medicamente, în caz de nevoie. Pentru el, cumpără cămăși kaki, șorturi și moletiere, o pereche de cizme împotriva țânțarilor, două costume foarte ușoare de corp, din lână Jaeger, o cască colonială de plută pentru ca s-o poarte în tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintr-un singur bob de orez. În camera mea sunt și vase așezate pe suporturi cu picioare lungi, decorate cu diamante. Dulăpioare de perete sunt asemenea unor vitrine pline cu șuvițe de păr norocoase, ceasuri elegante, cutii de creioane și sticluțe decorative de parfum. An-te-hai înrămează fiecare piesă, pentru a oferi plăcere ochilor mei. Preferata mea este o măsuță de ceai incrustată cu perle de mărimea mărgelelor de sticlă. Împăratul Hsien Feng s-a îmbolnăvit din cauza solicitării pe care o presupune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]