2,691 matches
-
STRĂINI, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017. Printre străini Mă-nclin în fața voastră, Cei ce munciți printre străini, Cei întristați cu inima sihastră Și unde trandafirii-s numai spini. Femei frumoase și cu ochii stinși, De lacrimile ce adesea au vărsat, Obrajii fini și de durere-aprinși, În dorul celor, ce-acasă au lăsat. La sacrificiul vostru mă înclin, La vrerea voastră de mai bine, Dar cât de-amară-i cupa cu venin? Cât arde dorul, ce vine
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
adăugat, Femei frumoase care nu mai râd, Femei cu suflet trist, nemângâiat. Citește mai mult Printre străiniMă-nclin în fața voastră,Cei ce munciți printre străini,Cei întristați cu inima sihastrăși unde trandafirii-s numai spini.Femei frumoase și cu ochii stinși,De lacrimile ce adesea au vărsat,Obrajii fini și de durere-aprinși,În dorul celor, ce-acasă au lăsat.La sacrificiul vostru mă înclin,La vrerea voastră de mai bine,Dar cât de-amară-i cupa cu venin? Cât arde dorul, ce vine
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
agonizam ca pe-o cruce. Călăii stihiali mai zdrobeau mădulare-mi cruzi, /și-amușinau hiene zburlite, gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” / Am tresărit și ridicând mâna /am alungat, blestemând, arătarea nătângă- /ca tâlharul din partea stângă /pe Răstignitul de pe Căpățână. Se-nvolburase bezna, ca-n seara aceea de Vineri grozavă, /și mi-era sete
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
începeam să o urmăresc pas cu pas. Cum o vedeam că are mai multă treabă într-un loc, îi făceam semn lui tata-mare și tiptil ne furișam pe ușa din spate în bucătărie și de acolo în cămară. Cu lumina stinsă, aștepta puțin ca să ne convingem că nu există niciun pericol să fim prinși. Tata-mare punea mâna pe borcan și cu un calm care mă enerva, începea să desfacă sfoara cu care era legat celofanul. Nu bănuisem niciodată de ce era așa
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
taina între noi rămână. Nu a fost mai bun vreodată cașul, Alte veri nici se mai pomeniră: Zilele cu soare se gătiră, Ierburi crude aromesc imașul. S-a ivit Luceafărul de seară: Poartă cu mândrie plin ciubărul; Cu reflexe negre stinse - părul - Prin amurgul palid ca de ceară. Stau dulăii credincioși de pază- Bolta înstelată se rotește, Timpul obosit se despletește, Muntele tăcerilor visează. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: La stână / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319, Anul
LA STÂNĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357254_a_358583]
-
bună, puișor!... (se aude un sforăit ușor, când intră colonelul) - Dodoloanță! (îl observă că are ochii cîrpiți de somn) Do-do-loan-ță..., ce faci în timpul serviciului?... - Or-do-na-ți!... dom' colonel. - Să ordon!?... Cui să dau dispoziții, când ordonanța mea doarme? (cu o vocea stinsă) Știai că plec?... - Hm... (tresare, silabisind) A, vă du-ce-ți la o-dih-nă, iar eu... vai de capul meu, ce-am să fac singur? - Cum îți permiți!... Asta numești tu, odihnă, sergent ingrat? Află că plec la Satu Mare ca să verific niște incapabili
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
Ploua fără contenire încă din zori, iar pe seară ploaia se întețise. Marea fremăta, înecată în cenușiu. Rafalele răbufneau înăuntru ori de câte ori vreun client trecea pe ușă, iar covorul de la intrare era jilav. Neoanele de la firmele magazinelor din preajmă erau toate stinse și pe stradă nu se zărea nici țipenie de om. Când trecea câte o mașină, stropii de ploaie se vedeau în lumina farurilor. Mă pregăteam să închid casa de marcat și să sting luminile în hol, ca să mă retrag, când
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
pe atunci ținea în mâini frâiele învățământului timișean, un activist suit la lumina zilei din penumbra mediocrității: „Măi, bagă la cap. După cartea asta am învățat și eu. Voi mai puteți face una ca asta? Răspunsul fu timid cu glasul stins, dar uluitor în același timp: „Nu putem tovarășe prim, că n-avem cu cine. Au fugit toți”. A răsuflat ușurată toată lumea. „Îi mulțumesc și azi lui Dumnezeu”, îmi spune vestitul colecționar, „că de la bun început nu m-a turnat nimeni
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
-i oblig la nimic pe privitori, vreau să vadă propria lor poveste”. Păpădia bucuriei V-ați gândit vreodată că o păpădie poate fi un nume și subiectul unui tablou? O simplă păpădie, o pată de galben printre griuri și roșuri stinse, fără putere, o imagine, de fapt, a unui oraș nu tocmai animat, o păpădie așadar îți poate lumina clipa, ziua sau chiar viața într-un anumit moment. Cum bine se știe, războaiele se duc în mai multe feluri, pe „Câmpul
Agenda2005-20-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283699_a_285028]
-
fie răsucit permanent, astfel încât fiecare părticică a lui să transpire. După aprindere e necesară verificarea jarului. Spre deosebire de țigarete, trabucurile se sting de la sine dacă nu sunt fumate. Dacă trabucul se stinge, nu e nici o problemă. După eliminarea cenușii de la capătul stins, se reaprinde trabucul care, dacă nu a stat stins mai mult de o oră, are aceleași proprietăți. Trabucurile sunt produse din frunze întregi, lungi, de tutun, care reprezintă un marker al calității produsului. Scrumul rezultat din ardere nu cade imediat ce
Agenda2005-22-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283753_a_285082]
-
continuat să insist cu bătaia în ușă, de pe care, la aproape fiecare lovitură, mai cădea câte o bucată din vopseaua gri, scorojită. Mi se pare că aud printre crăpăturile acesteia un fel de răspuns. Era ca o șoaptă cu voce stinsă, răgușită, de bărbat, ce parcă venea dintr-o altă lume. Mai mult am dedus decât am înțeles, că-mi spunea să intru. Oarecum ezitând, intru în casă. Privirea mi se oprește pe un Om... Să fi avut în jur de
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând, Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
din cuvinte, ce vor fi leac ninsorilor din secolul rătăcit, iar fiecare fulg se va cerne tăcut, cuminte, până când ultimul fir de gând s-a despletit. Purtăm povara în viitor fără nicio speranță, tăciunii vor mocni, chiar de flacăra-i stinsă, doar în poeme cărbunii vor grafia altă viață, iar povara gândurilor între coperți ascunsă. 19 Noiembrie 2016 - MIT Referință Bibliografică: POVARA GÂNDURILOR / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor
POVARA GÂNDURILOR de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385031_a_386360]
-
Dar mă opresc și meditez, Mai e puțin din viața asta Și anii-aș vrea să îi stopez, Să nu adun mai mulți dar este Un vis frumos, de neatins, Voi fi cândva doar amintire, O stea sau un cărbune stins, Mai e puțin, dar visu-mi este, Un scop prin care tare-aș vrea, Când voi pleca în veșnicie, Să las în urma mea ceva, Un dor de cer să motiveze, Pe toți acei ce-au cunoscut Înfrângeri, suferinți și lacrimi, Ce
ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384341_a_385670]
-
-mi stă lipită pe la geamuri E rece caldarâmul, și e ud... Doar ploaia ce -l mai biciuie -n rafale Eu vag îmi amintesc de al tău nud Pierdut între minute siderale În bezna nopții, torturat de frig Mi -s ochii stinși, dar totuși licăresc Oricât ar fi amorul de aprig N -oi înceta în veci să te iubesc Acum m -ai părăsit, dar ce folos Tu ești fugară, nu mai ești o doamnă Iubirea mea acum e de prisos Și nu
ADIO, TOAMNĂ !.. de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384392_a_385721]
-
la un moment dat avusese în subordine 30, o, Doamne, există oameni morali!.... Asistenta încă se gândea la cele citite, o înșiruire rapidă de întâmplări, desigur reale... Diana era leoarcă de sudoare, se trezise din somn, a cerut cu voce stinsă apă, i s-a adus, a băut că prin vis și a început să povestească: -Am avut două vise cu același personaj în ele, în primul vis era un bărbat înalt, frumos, suplu, care suna la ușă casei mele cu
CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384416_a_385745]
-
ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în a morții veșnicie. În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflori iară, cu muguri în noi destine. ILUZII DE TOAMNĂ De plânsu-mi, plânge ploaia toamnei reci că, dragostea-i
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
verde sperare vrea să ajungă, însă în întinderea rece sare suspendând viața într-o subțire ață. Gaura neagră ce stropește în negru universul învins amenințând moartea cu moarte de lumină nu mai are parte fiindcă s-a prăbușit în multiversul stins. FANTEZII NOCTURNE Marea de iarbă ce pe buzele colorate de flori se linge, sub cerul negru ce răspunde de lună, pe norii amintirilor se prelinge, în timp ce oamenilor multe ar vrea să le spună. Ascunde secretos lumina de noapte care nu
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
tot răscolitoare, Ne-ademenește glasu-i pe-amândoi, Ne aduce-ntreagă dragostea-napoi Și ne poartă iar pe cărări de soare. Dar rămân copacii desfrunziți și goi, Noaptea cade-ncet printre stele rare, Deși se aude, clară-n depărtare, Vocea tristă, stinsă a unui oboi. Și se întinde murmurul de jale, Până ajunge necurmat la mine, Trecând peste păduri ce-i ies în cale, Întunecând chiar zilele senine. Ne-ar mai salva doar cântecele tale, Cu mângâieri ce vin de către tine. (Leonte
OBOI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382553_a_383882]
-
plecând, probabil spre sălașele lor. Locul de păscut era înconjurat de un semicerc al brazilor înalți și mijlocii, cercul închizându-se cu cabana noastră. Unul dintre animale, se vede că se rătăcise, mugea lângă terasa unde luam masa cu lumina stinsă, fiindcă se înserase de-a binelea, doar câteva lumânări ardeau pe masă. Nu vedeam animalul, se făcuse de-acum beznă afară și în zadar, bine dispuși, îi tot repetam: „Cow, go home!” Blânda vacă întreținea conversația cu noi. Am vorbit
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
mi-am pierdut orice virtute! Zadarnic în dimineață, Soarele îmi dă avânt, să-naripez voință pe sanctuar, spre steaua mea. De-mi pun visuri și speranțe tăinuite în cuvânt, îndată sunt spulberate ca frunze de vreme rea. Cu raza privirii stinse croiesc idei din cuvânt, în toamna vieții să las rodul gândurilor scrise. În candela sufletului țin flacăra pâlpâind, izbânda visului real să-mi văd sub pleoape-nchise. Prin noaptea veșniciei cu Cer, Luceafăr și Lună, îmi duc visuri cuibărite în
RODUL GÂNDURILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384098_a_385427]
-
copil de-al lui Mandache să te ajute în treburile gospodărești. Și așa îi trebuie fân la iarnă pentru animale. Așa că îl vom recompensa cumva, că doar n-o să rămânem datori. Și așa pălăvrăgiră vrute și nevrute vreun ceas, cu lumina lămpii stinsă, deoarece prin perdelele de la geamuri răzbătea până la ei lumina lunii. - Mă frământă niște gânduri. Îmi doresc o viață mai bună pentru feciorul sau fiica noastră, să nu trudească asemenea nouă la munca agricolă, ci să ajungă la școlile înalte din
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre./ Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie;/ Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem și nu e./ Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noapte-adâncă,/ Lumina stinsului amor/ Ne urmărește încă..” Eminescu a dus o imensă activitate jurnalistică. Articolele pe care le scria constituiau o educație politică pentru cititori, prin analiza profundă asupra situației în care se afla țara. La17 ani când a scris poezia „Ce-ți
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
2014 Pleacă pădurile Moților mei, Pleacă pădurile, cele de-Acasă, Rănitul meu suflet, acolo pe stei Își frânge durerea în tulnice arsă... Mă simt de-o tristețe amară cuprins, Parcă și Cerul pe gânduri m-apasă, Pleacă pădurile, de freamătul stins Mai marilor vremii nici nu le pasă! Pleacă pădurile și-n urmă rămâne Setea strămoșilor plânsă-n izvoare, Pleacă pădurile Țării, Stăpâne, Prea-târziului nostru pune-i hotare! Referință Bibliografică: Pleacă pădurile... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PLEACĂ PĂDURILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383447_a_384776]
-
2017 Toate Articolele Autorului De s-ar opri o clipă în loc infinitul, Și-ar poposi odată cu el răsăritul, Prin versurile sufletelor poeților, Ar trăi nemurirea scrisă a sfinților!... În curgerea cristalină a lacrimilor Ar îngheța toată atingerea patimilor... Din dureri stinse ar renaște lumea, nouă, Împletind seninul cu picături de rouă... Speranțe ar înmuguri pure din pământ, Raze de început de zi le-ar legăna-n vânt, Transformându-le-n buchete de Nu-mă-uita, Ce veșnic dorurile-n ele le vor purta
POEŢILOR... ( DE ZIUA LOR) de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383528_a_384857]