523 matches
-
fi putut să-l numească pe fiul ei, n-a numit pe nimeni. Prefera să-și asume riscul de a muri fără moștenitor, asemeni tatălui său, asemenea tuturor alor săi. Terken nu e mulțumită, n-ar fi astfel decât dacă stirpea ei ar fi asigurată cum se cuvine. Este totuna cu a spune că nu-și dorea nimic mai mult pe lume decât căderea În dizgrație a lui Nizam, piedica În calea ambițiilor ei. Pentru a-i obține ordinul de condamnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește ...regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche, cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își construiesc personajele, respectînd măsura, armonia și adecvarea, În contrast cu cei ieșiți din minți
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
atunci? Ooo... cât de furios eram! Mulțumesc că m-ai protejat chiar dacă nu aveai nici un motiv s-o faci. Sinceritatea ei mă calmă. "Nu te înmuia, Împărate! Ea e o Allston. Neamul lor e trădare și nimic mai mult. Toată stirpea ei. Trimite-o de lângă tine! Te rugăm!" Sfetnicii erau tare încăpățânați. Am s-o trimit când va deveni, într-adevăr, o amenințare pentru mine, la fel cum am făcut și cu Govar." "Să nu zici că nu te-am avertizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sat cuprins de flăcări. - Într-un fel ai dreptate, rosti hârâit și grav divinitatea centrală. A fost nevoie de acest singular concurs de împrejurări ca să vă iviți voi, viermii acestei Terre. A fost nevoie de experiența giganticelor reptile, ca să apară stirpea măruntelor mamifere. Cele câteva mii din zorii timpurilor s-au prăsit, ca să acoperiți acum Pământul cu miliardele voastre de trupuri terminate cu o gămălie puțin cugetătoare. - Ce caut aici? Ce vreți de la mine? se lamenta ciudat glasul lui Homer; părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
au hotărât să țină câinii închiși în magazii, în beciuri, chiar și în casă, nu cumva vreun bezmetic, de spaimă - ori chiar într-adins - să-i ia drept lupi și să repete istoria. Erau câini de soi, prăsiți din aceeași stirpe: venise, cu mulți ani în urmă, un muntean cu vreo trei, patru: săreau și la urs. S-ar fi năpustit și asupra lupilor, sigur, dar confuzia, atunci, ar fi fost și mai mare. Pe care să-l omoare omul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
adevărul: trei luni mai târziu, Augustus l-a adoptat pe Tiberius, deschizându-i larg porțile imperiului. Gajus nu făcu nici un comentariu. Întrebă doar: — Și mama? Pe-atunci era o copilă. Îi rămânea cel de-al treilea frate, ultimul bărbat din stirpea lui Augustus. Nu împlinise încă șaisprezece ani, dar a fost acuzat că-i nestăpânit, agresiv, trufaș din cauza puterii sale. Maștera a reușit să-l trimită în exil pe insula Planasia, de parcă ar fi reprezentat un pericol pentru imperiu. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numelui său și că i se respecta memoria. Când ajunse la acest punct, un grup de nobili senatori protestă. Le răspunse: — Julius Caesar a așezat o statuie a Cleopatrei, mama singurului, adevăratului său fiu, lângă statuia zeiței Venus Genitrix, mama stirpei Julia. Cred că vă aduceți aminte... Întreaga Romă a alergat să o vadă. Mi s-a spus că era minunată, din bronz aurit ce strălucea în soare, goală precum Venus. Însă a fost distrusă și topită. Pe când vorbea, încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i sfaturile cu un surâzător: „A trebuit să hotărăsc altfel“. La rândul lui, Împăratul vedea în el un vechi slujitor al lui Tiberius, poate chiar un complice - și, instinctiv, îl ura. De zile pline de neliniște avea parte și mândra stirpe a Pisonilor, moștenitorii lui Gneus Calpurnius Piso. „Experții în otrăvuri“, murmurau oamenii când îi vedeau trecând. Iar dacă poporul nu uita, erau slabe speranțe să uite Împăratul. Prin urmare, când, la sfârșitul primului an de domnie, Gajus Caesar căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dumnezeu. În fond, orice crimă comportă participarea lui Satan, ca spectator ori ca interpret activ. Prin urmare, autoritatea Comunei are nevoie de mai multe detalii pentru a lua o inițiativă atât de gravă, mai cu seamă față de o femeie de stirpe regală. Noffo Dei avea din nou fruntea acoperită cu picături de sudoare. — Iarăși cu legenda fiicei lui Manfredi... Ești Încăpățânat precum catârii din ținutul dumitale. Ți-am spus că nu această acuzație i se aduce femeii. Dante Îl fixă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi amintit de un amănunt uitat. — Da, am auzit-o și pe asta. Că secretul ar avea forma lui cinci, În alegorie. Îți sugerează ceva? Dante scutură din cap. Părțile mozaicului, semnul pe de cadavre, licoarea liniștitoare din Asia, stirpea Împăratului Frederic... Numărul acela nu doar sugera un mesaj de moarte. Îl urla. Se pomeni În stradă aproape fără să Își dea seama, pradă unei neliniști crescânde. Crima Îl fascina. Dar era oare just să Își dedice Întreaga lumină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre verdele din frunză,/ Iar cerul meu albastru-l amestec pe o pânză;/în amalgam de temeri și neștiute taine/ Culorile din vise mi-s prețioase haine. Violetta Petre, Timiditate. Poetă binecunoscută răsfoitorilor de site-uri literare, cu rădăcini în stirpea lui Ovidius și cu trainice afinități în inima culturală moldavă, Violleta Petre s-a impus ca o prezență bine definită în peisajul cultural al deceniilor postdecemdriste. Ce să mai zic... într-adevăr/mi-e dor de tine și de noi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o persoană nespus de serioasă. Pinky oftă. - Și ce mai făcea domnul Robin? - O mulțime de lucruri. Nu puteai să spui exact ce nu făcea. Boxa, călărea, canota, superviza afacerile unui birou de avocatură. Era un bărbat bogat și de stirpe aleasă. Ar fi putut deveni un moștenitor și mai bogat. Dar mai presus de aviatică, străfulgerări și sevicii galante, avocatură, moșteniri, proprietăți... Avea onestitatea de a pune, întotdeauna, pe primul plan, Arta. - Adică un coleg. - Dacă insiști... Dumneata ai face
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
venise sorocul, cea de-a doua scâncise ca o copilă, sfâșiată în pântec de gemeni nerăbdători: „Mamă, te rog, ajută-mă, să nu mor!...“. Ghazal se-ntreba despre toate astea, dacă le trăia respirându-le din zvonul strămoașelor, din vocile stirpei. De aceea tăcea când vreun avocat mai zelos al Organizației îi spunea, după ce se cunoșteau în barou: „Cred că pricepeți ca nimeni alta drepturile femeii occidentale, care ar putea fi aceleași și în Iran...“. Într-un fel, lucrurile deja se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că pricepe ce își spuneau. Ghazal nu îi mai vorbise de mult rudei ei și era destul de încurcată. Bătrânul ervad o recunoscu și-i răspunse la telefon cu blândețe, ungându-i urechea cu politețurile taruf-ului lor de persani dintr-o stirpe veche: — Saretoun dard nakoné, zise nora. — Rouyé mahetan ra miboosim, îi răspunse. — Ekhtiar darin. — Pahtoun ra mibossam, spuse el, ca și cum ar fi venit s-o pețească. După perfidia împăcată a acestui joc de cuvinte, vorbiră ca și cum s-ar fi despărțit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
existență estetică. Existența unor dandy care - asemenea lui Brummell În viziunea lui Baudelaire - trăiesc pururi «În fața oglinzii»”2. Tot din Însorita Italie provine un alt scriitor-dandy, mai puțin cunoscut cititorului român, Guido Gustavo Gozzano (1883-1916), reprezentantul crepuscularismului, poet din aceeași stirpe spirituală ca D’Annunzio, Însă mult mai fragil fizic, răpus timpuriu de tuberculoză. Cel care Îl pomenește Într-un scurt paragraf În cartea despre dandysm e compatriotul său, Giuseppe Scaraffia, insistând asupra amestecului ciudat de ironie și sobrietate din stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mii de pagini de documente (scrisori, jurnale, memorii, cronici mondene) În cartea pe care am citat-o nu o dată a lui Jean-Yves Tadié1. Așa cum apare prin saloane, În cafenele, teatre, muzee, tânărul Proust oferă privirii celorlalți imaginea unui rafinat, din stirpea lui Montesquiou (nelipsite mănuși gri deschis, cravate În cele mai imprevizibile culori, e drept, toate stinse, baston de bambus, o orhidee la butonieră, un aer solemn-rigid), dar și Înșelătoarea apariție a unui diletant Însetat de glorie. O spune cu cinism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru sub mantia de seară, cu „orchideea la cheutoare”, Aubrey de Vere, prin superbia lui vestimentară, descinde ca dandy din stirpea lui Baudelaire și nu, așa cum sugerează naratorul, din aceea a lui Brummell (care pretindea o asemenea simplicitate vestimentară, Încât dandy-ul să treacă neobservat)2. Traiectoria acestui dandy poate fi circumscrisă Într-un stadiu estetic kierkegaardian. De altfel, o formulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Bisericii Creștine. Isus se reveleaza astfel, nu-i așa, drept primul feminist din istoria umanității. Pe de altă parte, Maria din Magdala nu era, cum se crede Îndeobște, de origine plebeiană, și cu atât mai puțin, o prostituată. Descindea din stirpe regală - neamul lui Veniamin -, ca și Hristos Însuși, urmaș al miticului rege David. Concluzia: Leonardo da Vinci, marele inițiat, aglomerează În tabloul său indicii indubitabile precum că Sfântul Potir, Graalul, nu este obiectul din care Isus bea vin la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a fost descoperită la Biblioteca Națională din Paris, printre niște suluri de pergament care au fost denumite ulterior Les Dossiers Secrets. Corect. Titlul Întreg al documentului sună Însă astfel: Genealogia regilor merovingieni și originea diferitelor familii franceze și străine de stirpe merovingiană, după abatele Pichon, doctorul Hervé și pergamentele abatelui Saunière din Rennes-leChâteau (Aude). Elocvent, nu? Să ne Înțelegem: nu este nici o acuzație, nici un reproș În ce spun eu acum despre sursele Codului, care este un roman, cu toate că mulți au căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu erau suficiente. Ceva lipsea, și acest ceva nu putea fi suplinit nici măcar de copleșitoarea personalitate a lui Alexandru. Regele Înțelesese că legenda ascendenței sale divine (de care Încerca să-l convingă cu perseverență mama sa, Olympiada) și coborârea din stirpea zeiască a lui Amon erau argumente fragile și efemere, bune, eventual, pentru Înflăcărarea soldaților pe câmpul de bătaie, dar neconvingătoare à la long. Iar Înlăuntrul lui Alexandru Își făcuse loc o himeră care Îl orbea cu strălucirea sa ademenitoare: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unchiul Juan căzuse În mîinile unor tîlhari. Și mai era și faptul că se spunea răspicat că, dinspre partea bunicii materne, Carmen de Ibarra - Niña Carmen pentru cunoscuți - avea În vine ceva mai mult de cîteva picături de sînge din stirpea lui Atahualpa, iar o ramură a familiei Ibarra se Înrudea cu o altă ramură a familiei Pizarro. Rezultatul unui asemenea amestec de rase era o fată nu prea Înaltă, dar cu o siluetă frumoasă și provocatoare, cu chipul alungit, nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acum victime martire ale violenței asasine. Motivau de asemenea, acum pe alt ton, poate pentru ca o asemenea lipsă de solidaritate civică să nu pară prea scandaloasă, prin aceea că aveau cavourile lor istorice și că era o tradiție înrădăcinată a stirpei familiei să rămână toți uniți, după moarte, de asemenea per omnia sæcula sæculorum, aceia care, în viață, trăiseră întotdeauna uniți. Înmormântarea colectivă nu avea să fie, prin urmare, de treizeci și patru de cadavre, ci de douăzeci și șapte. Chiar și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
apăru lângă de el, și ochii lui se bucurară de prezența plăcută și de frumusețea adolescentină a femeii-copilă cu pielea tuciurie pe care o făcuse nevasta lui împotriva voinței bătrânilor, cărora nu li se păruse corect ca un inmouchar de stirpe atât de nobilă să se unească în fața legii cu un membru al disprețuitei caste a sclavilor akli. Se așeză lângă el, îl privi drept în față cu imenșii ei ochi negri, întotdeauna plini de viață și sclipiri ascunse, și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
voi, care ați copiat legile lor absurde, nu le veți respecta pe ale mele, chiar dacă ne aflăm în deșert. Pentru tine sunt un „Fiu al Vântului“ împuțit care l-a omorât pe unul de-al tău, nu un inmouchar din stirpea Kel-Talgimus ce-a făcut dreptate după o lege de mii de ani; mulți ani înainte ca vreunul dintre voi să fi visat să pășească pe aceste pământuri. Locotenentul Razman se lăsă să cadă cu grijă, așezându-se pe crusta tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
neputrezit și să se întrebe ce straniu motiv îl determinase să se ducă să moară într-un loc atât de îndepărtat. Locotenentul Razman zâmbi în sinea lui, la gândul că ar putea deveni simbolul spiritului tuaregilor în veacurile viitoare, când stirpea lor va fi dispărut pentru totdeauna de pe suprafața pământului. Un mândru inmouchar așteptând impasibil moartea la umbra mehari-ului său, încolțit de dușmani și convins că este mult mai nobil și mai demn să mori decât să te predai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]