497 matches
-
răsturnând valorile, acordând dreptului natural o autoritate mai mare decât legii și afirmând că felul lui de viață are același caracter ca viața lui Heracle, căci punea libertatea mai presus de orice". (Laertios, 1963, p. 315) Nu altfel gândeau și stoicii: "Zenon, în tratatul său Despre natura omului, indică cel dintâi, drept scop "viața în acord cu natura", ceea ce e același lucru cu o viață virtuoasă, virtutea fiind scopul către care ne mână natura. [...] Tot așa, a trăi în conformitate cu virtutea este
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
largă a definiției personalismului cu care lucrează C. Rădulescu-Motru poate cuprinde filosofii diferite din toate epocile istorice. De altminteri, aceasta este intenția autorului. El susține că și filosofii antici au lucrat cu un anume înțeles al persoanei, deși abia la stoici și îndeosebi la "scolasticii evului mediu" poate fi întâlnită o înțelegere a personalității apropiată de modelul ei modern. Leibniz este filosoful care a influențat viitorul personalismului prin monadologia sa. Dar abia Kant îi oferă deschiderea unui model filosofic veritabil, căci
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existențiali ai omului (condiționatul și Necondiționatul), nici așezarea omului într-un loc privilegiat (chiar locul de cumpănă între polii existenței, locul în care se află omul, potrivit personalismului energetic, nu este unul privilegiat), ci doar asumarea "destinului", cum ar spune stoicii, sau chiar Heidegger, fapt care implică libertatea de-a-fi; este vorba, așadar, de o cale prin care ceea ce este omenesc își dezvăluie "natura" (universalul). Re-cunoașterea de sine nu este, prin urmare, o fatalitate, ci mai degrabă un exercițiu liber, prezent, cu tot cu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de data aceasta într-o viziune clasică a lumii, ca încercare de cucerire și instituire a armoniei, fie pur estetice, fie moral-filosofice - timp de întoarcere acasă, de rechemare a principiului identității. Puritatea e răsplata suferinței cathartice și a durerii îndurate stoic: „Spălat de lacrimi ca o piatră de pe-un mormânt, revin acum / în mine, pur ca după o moarte posibilă. Și-a prins să-mi placă / acest eu însumi fără pată, suav și curățat de fum.” Bucuria extatică a poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
de la un trac, Zalmoxes, care a fost sclavul și discipolul lui Pythagora și care recomanda ca sufletul să fie tratat cu vorbe blânde, frumoase, cu mângâieri consolatoare, cu cântec și muzică. Ideile lui Socrate, în planul psihoterapiei sunt preluate de către stoici. Ele ne sunt expuse de L.A. Seneca în tratatele sale filozofice (De ira, De tranquillitate animi, De constantia sapientiorum etc.). Ideile stoicilor sunt preluate și de tradiția creștină, regăsindu-le mai târziu ca „tehnici” de rugăciune, de liniște sufletească și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
explicăm libertatea umană ca posibilitate de autodecizie, dezlegată de orice rațiune sau cauză exterioară 142." Într-un tîrziu, mi-am dat seama că teoria asupra lumii pe care eram pe cale să o construiesc era profund epicuriană. Epicur se opune "necesitarismului" stoicilor, moștenitori direcți ai filosofilor megarici. Afirmînd că ceea ce "este" e necesar, că realitatea e necesitate, trebuie să știi, în opinia lor, să-ți accepți destinul. Un loc aparte îl ocupă, între stoici, Crisip (280-cca 200 î.Hr.), care postulează existența posibilului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
construiesc era profund epicuriană. Epicur se opune "necesitarismului" stoicilor, moștenitori direcți ai filosofilor megarici. Afirmînd că ceea ce "este" e necesar, că realitatea e necesitate, trebuie să știi, în opinia lor, să-ți accepți destinul. Un loc aparte îl ocupă, între stoici, Crisip (280-cca 200 î.Hr.), care postulează existența posibilului: "Tu, [Crisip] spui: "Evenimente care nu vor avea loc sunt posibile; de exemplu, e posibil ca această piatră prețioasă să fie spartă, chiar dacă nu trebuie să fie niciodată."143." Respingînd "necesitarismul" filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Crisip (280-cca 200 î.Hr.), care postulează existența posibilului: "Tu, [Crisip] spui: "Evenimente care nu vor avea loc sunt posibile; de exemplu, e posibil ca această piatră prețioasă să fie spartă, chiar dacă nu trebuie să fie niciodată."143." Respingînd "necesitarismul" filosofiei stoicilor, Crisip refuză "argumentul leneș" pe care aceasta îl conține, respectiv ideea că omul nu e în nici un fel responsabil de ceea ce i se întîmplă, din moment ce tot ce se întîmplă trebuie să se întîmple. Recunoscîndu-i o anumită libertate, Crisip salvează responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
într-o zonă a nonlibertății, în afara oricărui indiciu al manifestării ei, cel mult în pragul dincolo de care începe anevoiosul proces progresiv de eliberare. Trecând de acest prag, întâlnim o a doua modalitate de interpretare : LIBERTATEA INDIFERENTA . O întâlnim anticipată de stoici, reluată în formula lui Duns Scott: „ liberum arbitrum indifferentiae”, mai târziu în Tratatul asupra liberului arbitru al lui Bossuet întâlnim relativ recent, unele incidențe și la Albert Camus în Mitul lui Sisif, dar prin caracteristicile sale esențiale, concepția filosofului francez
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
de frică , dobândirea plăcerilor firești și a fericirii. Așadar, în viziunea lui Epicur, libertatea are drept fundament limitarea sferei de acțiune a necesității ( legității) naturale. Ideea cunoașterii realității subiective, interioare a omului a fost surprinsă și ea în antichitate. Astfel, stoicii considerau că libertatea poate fi atinsă prin adaptarea aspirațiilor și dorințelor noastre la posibilitățile oferite de cursul necesar al evenimentelor, de natura însăși. Această adaptare presupune că omul să se domine pe sine însuși, căci ” nimeni nu este un om
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
dacă nu se domină pe sine însuși”. Deci, libertatea în viziunea stoică înseamnă a te stăpâni pe tine însuți printr-o bună cunoaștere a propriilor tale dorințe și aspirații, procedând , apoi, pe această bază, la limitarea sferei lor. Omul, susțin stoicii, nu dorește ceea ce nu poate obține, ceea ce contravine destinului, ci dorește numai ceea ce are, bucurându-se de ceea ce îi hărăzește destinul. Așadar, conform doctrinei stoice, calea eliberării omului de sub dominația propriilor sale dorințe este una intelectuală bazată pe cunoșterea posibilităților
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
imposibil de modificat, deoarece este rezultatul creației desăvârșite a divinității. Omul nu numai că nu poate modifica deloc Creația divină și deci nu poate schimba nimic în Univers, dar nici măcar nu poate înțelege ceea ce se întâmplă în jurul său. În interpretarea stoicilor, evenimentele nu sunt necesare doar pentru că au un caracter predeterminat și ireversibil ci și pentru că ele alcătuiesc armonia universală, cosmică, de necuprins pentru om. Ceea ce nouă ni se pare accidental și nedorit , este în fond necesar și dezirabil în cadrul armoniei
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
atinsă prin adaptarea aspirațiilor și dorințelor noastre la posibilitățile oferite de cursul necesar al evenimentelor, de natura însăși. Adaptarea la cerințele naturii presupune ca ”omul să se domine pe el însuși ”(Epictet). Interpretarea libertății ca stare interioară îi obligă pe stoici să limiteze sfera de acțiune a destinului la universul evenimentelor exterioare; ei admit că în timp ce acest univers este dominat de fatalitate, trăirile interioare -păreri, dorințe, sentimente - depind numai de noi, fiind libere prin natura și esența lor. Astfel libertatea interioară
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
În această lume guvernată de necesitate mai poate fi vorba de libertate? Cum s-ar putea realiza libertatea umană acolo unde domnește fatalitatea? Soluția stoică presupune recunoașterea necondiționată a forței implacabile, a Necesității, a destinului asupra fenomenelor reale. În interpretarea stoicilor, evenimentele nu sunt necesare doar pentru că au un caracter predeterminat și ireversibil ci pentru că ele alcătuiesc armonia universală, cosmică, de necuprins pentru om. Pentru cei care acceptă principiul cauzalității, ideea de libertate umană este definitiv respinsă. Spinoza voia să combată
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ea rezistă mai degrabă ca temă a literaturii, decât ca dramă capitală a umanității. „Aveți moartea În mână!” Puține morți sunt filozofice, așa cum e aceea a lui Cato, model de supunere În fața Voinței Divine - după explicația dușmanului de moarte al stoicului, Cezar. Pentru că prea puține Îngemănează cele patru mari cerințe stabilite de filozofia existențialistă romană: libertas, virtus, dignitas, fides. Funcția de model a sinuciderii s-a pierdut cu totul. Din conotația pedagogică pe care o avusese În timpurile antichității precreștine n-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
avusese În timpurile antichității precreștine n-a mai rămas nimic. Astăzi, elogiul sinuciderii făcut de către Seneca În Despre providență, În care pune În gura zeității supreme fatidicele cuvinte: „Aveți moartea În mână!”, pare o poveste prăfuită, iar seninătatea atotbiruitoare a stoicilor nu mai e decât o legendă derizorie dintr-un timp apus. Bibliografia sinuciderii nu-i poate omite pe marii apologeți, după ce i-a reținut pe prigonitori. Lăsând de-o parte cazurile extreme, precum marchizul de Sade, care, În Filozofia În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
posibilă adjudecarea celei mai prompte soluții. Putem decela, totuși, preluând analiza realizată de Adrian-Paul Iliescu ideologiei conservatoare, câteva supoziții filosofico-politice aflate la baza acestui contruct intelectual. Este vorba, înainte de toate, despre supozițiile cognitive, care readuc în scenă atât tradiția logicii stoicilor, fundamentată pe nominalism, cât și tradiția filosofică britanică, marcată de prezența empirismului. Aceste elemente au conturat următoarele supoziții cognitive: a) neîncrederea față de abstracții impune distincția dintre tradiția continentală și cea britanică de gândire, arătând că dacă prima este una care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
libertății și experienței mele. Cred așadar că sîntem prinși ca de un val în legile simbionomice, dar că avem o mare libertate și posibilitatea exercițiului responsabilității pro-prii pe acest val. Acesta e compromisul pe care îl regăsesc și pe care stoicii l-au pus mereu în evidență întrebînd: Dacă lumea e predeterminată, care sînt rolul omului și acțiunii sale?" B.C. Ați citat Școala de la Palo Alto și Societatea pentru studiul sistemelor: cum percepeți gîndirea lui Francisco Varela? J. de R. Personal
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
interpretarea ca atare se situează într-un moment de criză, cauzat de derularea mult prea rapidă a evenimentelor. Singura strategie care mai poate da roade în această situație descrisă de Baudrillard este aceea a supralicitării voite și conștiente: "Să fim stoici: dacă lumea este fatală, să fim mai fatali decât ea. Dacă este indiferentă, să fim mai indiferenți decât ea. Trebuie să învingem lumea și să o seducem printr-o indiferență cel puțin egală cu a ei"511. Aceasta ar fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoria aristotelică a comediei și comedia atică, reprezentată în special de Aristofan. Alte cercetări despre Aristotel aparțin lui Ignat Bociort (Dinamica fenomenului literar-artistic în „Poetica” lui Aristotel, 1972), Feliciei Ștef (Câteva aspecte ale teoriei lingvistice a adevărului la Aristotel și stoici, 1980) și lui Petre Alexandrescu (Aristotel despre constituția Histriei, 1986). Asupra lui Platon se opresc Ion Banu (Platon în alte veacuri, 1979) și Constantin Noica (Înțelesul nepolitic al „Politeii” lui Platon, 1986). Seneca este examinat de Eugen Cizek (Despre redactarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
buză de jos, lipită întîmplător de bordul vasului, încît îi acoperă falca, într-un fel de îmbrățișare puternică. N-ați spune oare că întreg acest cap exprimă o uriașă dîrzenie în fața morții? Cred că această „balenă normală“ a fost un stoic, iar cașalotul, un platonician care în ultimii ani ai vieții îl va fi citit pe Spinoza. Capitolul LXXV BERBECUL înainte de a abandona, vremelnic, capul cașalotului, aș dori să aruncați o privire - cea a unui fizionomist inteligent - asupra frunții sale neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
inima curățită pentru faptul că inima avea în scrierile sale înțelesul biblic de minte, adică puterea cea mai înaltă și integratoare a sufletului. Tot la Evagrie apare controversata învățătură despre apatheia cu sensul de nepătimire și preluată de acesta de la stoici. La Cassian, cu toate că expresia de purita cordis înțeleasă ca liniște sau stabilitate trimite la sensul noțiunii lui Evagrie, ea nu apare niciodată. Termenul evagrian de apatheia era expus răstălmăcirilor, fiind caracterizat de Ieronim ca nepăcătoșenie și condamnat ca o pretenție
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
parte din terminologia folosită de Cassian, privitor la aceleași idei, apare cu aceeași semnificație generală. Cuvinte precum apatheia, gnosis și theoria au o istorie ne-creștină și o istorie creștină. ,,Their Latin equivalents were free from the fain reminiscence of Stoic or Gnostic or Platonist” (,,Echivalențele lor latine erau departe de reminiscențele stoicilor, gnosticilor sau platonicilor”). Cassian a adoptat sistemul evagrian, divizând însă existența umană în două părți și a utilizat două căi: calea virtuții pentru viața practică și calea contemplației
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aceeași semnificație generală. Cuvinte precum apatheia, gnosis și theoria au o istorie ne-creștină și o istorie creștină. ,,Their Latin equivalents were free from the fain reminiscence of Stoic or Gnostic or Platonist” (,,Echivalențele lor latine erau departe de reminiscențele stoicilor, gnosticilor sau platonicilor”). Cassian a adoptat sistemul evagrian, divizând însă existența umană în două părți și a utilizat două căi: calea virtuții pentru viața practică și calea contemplației pentru viața teoretică (contemplativă). Această diviziune este mai mult implicită decât explicită
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
c] Socrate ar fi fost de acord cu aceast] modificare a poziției sale. În mod alternativ, el ar fi oferit un model diferit de raționament, care ar include cumva deciziile instantanee, dup] cum se pare c] au f]cut și stoicii; înțeleptul stoic, dac] a existat vreodat], ar ști, în orice situație, ce trebuie s] fac]. În orice caz, toți succesorii lui Socrate - chiar și Epicur, cel aflat în c]utarea pl]cerii - au fost dispuși s] accepte dou] dintre argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]