492 matches
-
Ch.), personalitate covârșitoare în cultura romană, care a introdus la Roma toate criteriile filosofiei grecești, pe care și-a însușit-o de la filosoful epicurean Philon din Larisa (conducătorul Academiei din Atena), refugiat în 88 î.Ch. la Roma, și de la stoicul Diodotos, pe care îl va găzdui și de care îl va lega o lungă și frumoasă prietenie. Legătura cu civilizația greacă se va face și prin vizita pe care Cicero o întreprinde la Atena și în cetățile grecești din Asia
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
uomini e le cose"217. În cele din urmă, Ulise se hotărăște să rămână la Itaca: "Restero a Itaca per sempre". Și el începe să-și scrie aventurile, Iliada și Odiseea. Itaca a devenit spațiul scrisului. La Ovidiu, la unii stoici și la câțiva părinți ai bisericii primitive, Itaca era emblema nostalgiei aspirației spirituale. Întoarcerea pune capăt aventurii și lasă loc idilei, fapt cântat de către Du Bellay 218. Ferice de drumețul vâslind ca și Ulise/ Or ca vestitul lânii din mit
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îndoială, niciodată o problemă printre altele: care e locul, dacă inițial nu al semiologiei, măcar al problemelor semnului? Ce tematizări i-au fost favorabile sau au ocultat-o? Ce discipline au găzduit-o, au refuzat-o ori au contestat-o? Stoicii formulează în Occident prima semiologie. Constituită între logică și gramatică, ea se situează de partea logicii. Aici rămâne situată pentru Sextus Empiricus, neoplatonicieni, preafericitul Augustin, logicienii și scolasticii medievali, Locke, Leibniz, Berkeley, Hume, Vico, Condillac, Diderot, logica matematică ș.a. între
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
partea a Ii-a a "Organon"-ului. Pentru Aristotel, hermeneutică nu înseamnă deci că gândul poate fi interpretat prin analiza expresiei. Nici în momentul stoic, hermeneutica nu e prezentă, deși se recurge la interpretarea mitului, considerat a fi o alegorie. Stoicii nu mai acceptă sensul literal, pentru că interpretarea literală a mitului ar duce la impietate față de divinitate. Ei caută dincolo de sensul direct al expresiei alte sensuri. 86 Această metodă de explicitare a textelor este alegorică. Termenul de "alegorie" vine din grecescul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
se adaugă cunoașterea figurilor retoricii, cel puțin a celor mai importanți tropi și stiluri. La Fericitul Augustin apare cu claritate forma creștină a ceea ce este principiul hermeneuticii: distincția și corelația obligatorie dintre gând și expresie. El distinge, la fel ca stoicii, între un logos interior, gândirea, și un logos exterior, rostirea. Mai nuanțat, distincția se face aici între un limbaj interior, "al inimii", și unul exterior: încarnarea spiritualului în corporal este, ca întotdeauna, imperfectă. înțelesul este mijlocit de cuvinte vorbite sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o deosebită pasiune pentru filozofie, insuflată, după propria-i mărturie, de reprezentanții principalelor doctrine din acea vreme (epicureismul, stoicismul, neoacademismul) pe care îi audiase la Roma sau în Grecia, cu unii dintre ei păstrând relații chiar familiare (cum ar fi stoicii Diodotus și Posidonius, academicienii Philon și Antiochos). Cicero se va dedica întru totul filozofiei după anul 56 î.Hr., când, dezamăgit de situația politică, caută un rost al existenței sale în scris, propunându-și să dea Romei o literatură filozofică proprie
Marcus Tullius Cicero () [Corola-website/Science/296779_a_298108]
-
servesc nici unui scop. Dăunătoare - printre operele literare sunt unele perverse, demoralizante și dăunătoare; orice teorie care se ocupă de astfel de opere devine și ea cu necesitate dăunătoare. Muzica era privită ca o forță puternică și folositoare de către pitagoricieni și stoici pentru că se credea că ea dă curaj soldaților, potolește mânia, stârnește bucuria sau îi alină pe cei suferinzi. Pentru sceptici, această forță era o iluzie atâta timp cât existau oameni asupra cărora muzica nu avea efect. Dacă există oameni care sub influența
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
află logica și fizica (cu sensul general de știință a naturii). În logică sunt cuprinse gramatica, retorica și dialectica, urmând în esență principiile logicei lui Aristotel, la care se adaugă o teorie asupra originii cunoașterii și criteriilor adevărului. În concepția stoicilor, orice cunoaștere ajunge la nivelul conștiinței (spiritului) prin mijlocirea simțurilor. Această teorie este în opoziție clară cu idealismul platonician, după care spiritul este izvorul cunoașterii, simțurile constituind o sursă a iluziilor și erorilor. Stoicii neagă realitatea metafizică a conceptelor, ele
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
cunoașterii și criteriilor adevărului. În concepția stoicilor, orice cunoaștere ajunge la nivelul conștiinței (spiritului) prin mijlocirea simțurilor. Această teorie este în opoziție clară cu idealismul platonician, după care spiritul este izvorul cunoașterii, simțurile constituind o sursă a iluziilor și erorilor. Stoicii neagă realitatea metafizică a conceptelor, ele nu ar avea realitate în afara conștiinței. Întrucât cunoașterea înseamnă preluarea sensorială a cunoștinței obiectelor, adevărul reprezintă corespondența impresiilor noastre asupra lucrurilor. Criteriul adevărului nu poate consta în concepte, pentru că ele sunt creația impresiilor noastre
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
Din această formulă derivă noțiunea de "virtute", cu cele patru aspecte cardinale: "înțelepciunea", "curajul", "dreptatea" și "temperanța", corespondând învățăturilor lui Socrate. În timp ce în etica aristoteliană se recunoștea locul pasiunilor în natura umană, urmând ca acestea să fie reprimate prin rațiune, stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergând până la ascetism ("„askesis”"), pentru că virtutea reprezintă unica fericire. A fi virtuos, înseamnă a fi indiferent la durere și suferință ("„apatheia”") și, în același timp, doritor de cunoaștere. De aici importanța acordată științei, fizicei, logicei, pentru că ele
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
301 - 305 sub titlul de "Enneade", tot el scriind și "Vita Plotini". Cele 54 de tratatele incluse în "Enneade" sunt, de fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filosofia greacă anterioară (inspirate nu numai din Platon, ci și din Aristotel, stoici, etc.) pe baza cărora, Plotin construiește o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
Magister der Philosophie"" cu o lucrare asupra problemei morale a obligațiilor, unde opune dualismului kantian ideea unității rațiunii cu sensibilitatea. Apoi se înscrie la Facultatea de Teologie unde urmează cursuri despre istoria Apostolilor, a psalmilor și a Epistolelor, despre filosofia stoicului Cicero, despre istoria filozofiei, despre metafizică și teologie naturală și decide, între altele, să se înscrie la cursuri de anatomie. Timp de opt ani lucrează ca profesor particular în diverse familii din Berna și Frankfurt am Main, până în 1801, când
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
noi înșine. Libertatea de tip stoic pornește de la ideea că sclavul nu poate fi decât la fel de liber ca și stăpânul său. Dar ce libertate are un sclav? El are de ales între a se supune sau a fi pedepsit. Potrivit stoicilor, alegerea este a sclavului, chiar dacă opțiunile sale sunt supunerea sau moartea. De fapt, sclavul este constrâns să se supună de frica pedepsei. Adepții stoicismului susțin că pentru a fi liberi, trebuie să ne eliberăm de orice temere prin capacitatea de
Isaiah Berlin () [Corola-website/Science/303118_a_304447]
-
Cazul lui Anselm din Canterbury, care găsise acele rațiuni necesare pentru adevărurile de credință, fără a apela la autoritățile tradiției (sfinții părinți), formulând chiar și celebrul său argument ontologic, îi era cunoscut . Antecedentele acestei întrebări se găsesc în disputa dintre Stoici și Școlile peripatetice, dispută pe care Boethius o soluționase (adoptând, probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
a apela la autoritățile tradiției (sfinții părinți), formulând chiar și celebrul său argument ontologic, îi era cunoscut . Antecedentele acestei întrebări se găsesc în disputa dintre Stoici și Școlile peripatetice, dispută pe care Boethius o soluționase (adoptând, probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii postulau această tripartiție a Filosofiei). Pe de altă parte, tradiția Peripatetică susținea caracterul instrumental al
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Stoici și Școlile peripatetice, dispută pe care Boethius o soluționase (adoptând, probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii postulau această tripartiție a Filosofiei). Pe de altă parte, tradiția Peripatetică susținea caracterul instrumental al logicii: ea nu face decât să ne ajute în elaborarea filosofiei practice și teoretice. Urmându-l pe Ammonius, Boethius optase pentru ambele variante. Invocând analogia
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
cât și o metodă generală pentru toate celelalte științe. Astfel, logica este, pentru Abélard, dialectică, fie în sens restrâns (cel care se referă la dialectica în calitate de instrument pentru elaborarea argumentelor probabile, instrument al retorului sau oratorului), fie în sens larg (stoic), pentru care dialectica înseamnă logică, adică o știință. În acest sens larg, logica se ocupă cu construirea argumentelor (de ratione argumentorum compenenda), putând fi definită ca știință a discursului (ratio disserendi). Sarcina sa este aceea de a stabili adevărul și
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
301 - 305 sub titlul de "Enneade", tot el scriind și "Vita Plotini". Cele 54 de tratatele incluse în "Enneade" sunt, de fapt, comentarii asupra unor teme clasice, din filosofia greacă anterioară (inspirate nu numai din Platon, ci și din Aristotel, stoici, etc.) pe baza cărora, Plotin construiește o doctrină originală. Compuse într-un limbaj eliptic și adesea foarte obscur, cu formulări tatonante, ele expun în chip nesistematic o filosofie extrem de sistematică. Plotin a încercat să concilieze în scrierile sale exigențele raționalității
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
imaginar între un evreu și un creștin, în care Iustin relatează felul în care s-a convertit la creștinism. Căutându-l pe Dumnezeu și mai ales simțind nevoia de a se salva, a încercat să se apropie întâi de un stoic. Acesta însă nu credea el însuși în existența unui Dumnezeu, ceea ce lui Iustin i s-a părut o nebunie. A mers apoi la un Peripatetic, adică un urmaș al lui Aristotel, care i-ar fi solicitat onorariu. L-a părăsit
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
să îi conducă pe barbari, deoarece primii erau meniți pentru libertate, iar ultimii pentru sclavie. Aristotel a ajuns la concluzia că "natura unui barbar și aceea a unui sclav este una și aceeași". Diferențele etnice s-au diminuat sub influența stoicilor, care separau natura de convenție, și considerau că toți oamenii erau egali în fața zeilor, și astfel prin natura lor nu pot fi inegali unul față de celălalt. În timp, "elen" a devenit, după Isocrate, o trăsătură a intelectului și nu a
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
ani. Dacă mă gândesc la ezitările de atunci. În viața mea sunt mai disperat și mai pierdut decât atunci. Ce-am adunat? Nimic. Am ignorat câțiva ani defectele mele, am trăit că și când nu ar fi existat. Am fost stoic. Era eroism? Nu, nu mi-a fost greu deloc. Și apoi, la primul asalt al "neliniștei îngrijorate" am recăzut în nisipurile mișcătoare. Din martie mă frământ. Numele nu importă.. Sunt ele oare altceva decât nume fortuite, nume întâmplătoare - dacă nu
Cesare Pavese () [Corola-website/Science/311361_a_312690]
-
încă de la nașterea sa. Sunt șapte greșeli care apasă, după el, ca un blestem asupra civilizației europene. Primul defect este învățătura cu privire la păcatul originar. Schnädelbach crede că învățătura paulinică a corupt concepția din Vechiul Testament. În vreme ce ideea de "humanitas" provine de la stoici, din tradiția iudaică vine ideea omului ca o creație a lui Dumnezeu. Dar, adaugă Schnädelbach, pentru evreul pios păcatul nu este „originar“; fiecare om are posibilitatea să fie drept, orice păcat este individual. Creștinismul, subliniază Schnädelbach, califică această concepție drept
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
filosofii greci ar fi fost imorali, singurul adevăr reprezentându-l creștinismul. Fără să diminuăm importanța vreunuia, se pare, totuși că în ordinea valorii ideilor, s-a distins Justinian, între cei dintâi și Tertullian, dintre cei din urmă. Justin cunoaște doctrinele stoicilor, ideile peripatecilor și era informat în privința pythagorismului. A încercat să argumenteze că între creștinism și filosofia greacă există o relație de continuitate pe care o argumentează sau vrea s-o facă evidentă prin preluarea și considerarea ca adevăr a rațiunii
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
era informat în privința pythagorismului. A încercat să argumenteze că între creștinism și filosofia greacă există o relație de continuitate pe care o argumentează sau vrea s-o facă evidentă prin preluarea și considerarea ca adevăr a rațiunii seminale imaginate de către stoici. Din punctul său de vedere, Dumnezeu este rațiunea din și prin care se explică toate popoarele sau genurile omului, de fapt tot ceea ce ființează. Pe baza acestei idei, el considera că Isus este primul născut al lui Dumnezeu, iar în
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
și cinstitului nostru boier, jupan Ianachie postelnic, dreptile lui ocine și cumpărături, din dreptele lui direse: satul Stolniceni pe gîrla și satul Scumpia care este în ținutul Iași, care acest sat i-a fost cumpărătura de la Păscălina cheaghina lui Lupul Stoici logofăt și de la fiul lui Ionașcu Stoici, pentru opt sute și cincizeci de ughi de galbeni... Și deasemenea satul Cucueații în ținutul Iași pe care la cumpărat de la Coste și de la sora lui Ticea, copiii Agafiei și a lui Nasture, nepoții
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]