2,683 matches
-
literară, iar eu bat, alături de alte mii de scriitori, la ușa recunoașterii contemporane.... L.T. În piesa Despre sexul femeii-câmp de luptă în Bosnia abordați un subiect de istorie contemporană. Dar suferința - durerea lui Kate și cea a Dorrei - depășește cadrul strâmt al unui război local și dezvoltă o altă dimensiune. Ce înseamnă instanța memoriei? M.V: M-a preocupat, în ceea ce scriu, ideea de mărturie. Am trăit lucruri pe care mi-am dorit să le transmit sub formă de metaforă literară
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
Someșului și programat să răstoarne, la momentul oportun, ordinea stabilită a lumii. În clipa când „zidurile începutului și sfârșitului” devin de nesuportat, dezertarea - din armată, dar și din chingile respectabilității provinciale - apare ca singurul mod posibil de a depăși cercul strâmt al regulilor fixate de canonul dublei monarhii. După moartea prematură a tatălui, Apostol pleacă la studii „buimăcit, cu sufletul zdrențuit de îndoieli și sigur că și-a pierdut rostul în lume. Un răstimp a mai încercat să-și reclădească din
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
și cu viteza fulgerului. Grație Ilonei, Apostol descoperă adevărata iubire, care-l îndepărtează tot mai tare de punctul de pornire, în vreme ce perspectiva maritală a relației cu Marta îl obliga să se rotească la nesfârșit într-un cerc familiar, devenit prea strâmt. E singura explicație a faptului că, într-un moment când toate gândurile locotenentului se îndreaptă spre români, el își părăsește logodnica ardeleancă pe motiv că ar fi auzit-o vorbind ungurește cu un ofițer de honvezi, vrăjit fiind, la rându
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
unor universuri diferite: Dumneata te poți mulțumi, spre pildă, cu nectar, cu flori și cu raze de soare [...] știu eu, în sfârșit până unde te-ar mai duce acest amor desfrânat al închipuirii? Cât pentru mine, eu rămân în cercul strâmt al lumii mele... (101-102). După ce a contemplat mărfurile destinate vânzării la iarmaroc, scriitorul îi atrage brusc atenția companionului său că s-ar putea să fie nevoit să-i ducă lui Pluto niște lapte acru drept plocon pentru ca zeul să-i
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
adeseori, poeții preferă să transmită un fel de rezumat sau de concluzie decantată de pe urma aventurii eruptive care este poezia, realitate trans prin definiție: trăită inițial ca survenire inefabilă, dislocantă, surprinzătoare, ea se găsește ulterior transpusă în armătura sonoră, fixă și strîmtă, a poemului. Este o încorsetare inevitabilă, o știu bine și o admit, date fiind limitele limbajului nostru terestru. Însă, mai mult decît atît, și mai grav, mentalitatea pragmatică și materialistă de astăzi este cea care-i constrînge pe poeți să
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
se credea că faci peste 50% și-l obligi, dar a fost și o formă de securizare reciprocă a celor doi lideri și au creat o construcție foarte rigidă, un fel de cămașă de forță, un fel de corset foarte strâmt care nu permite să se exprime nici plenar PSD către public social-democrat și nici liberalii către publicul liberal. E un fel de ciorbă fără identitate și fără culoare, care derutează o parte din electoratul dur al celor două partide, care
Geoană: USL e o ciorbă fără identitate şi culoare, o construcţie rigidă () [Corola-journal/Journalistic/46739_a_48064]
-
opinii, poziția relativistă îndeamnă la scepticism: dacă toate părerile sînt egale, atunci toate sunt la fel de importante, caz în care nici una nu mai are întîietate, și atunci singura atitudine acceptabilă e resemnarea: e inutil a avea convingeri, ele sunt oțioase și strîmte, rod al vanității. Mai mult, e o iluzie să crezi că adevărul stă în concordanța dintre lucruri și interpretări, pentru simplul motiv că lucruri pure, golite de ingerința spiritului în ele, nu există. Realitatea în sine e o brașoavă, natura
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
deseori, în sufletul meu, mi-am zis că sunt poate genial. Cine știe?! E posibil să fiu, sau cel puțin ar fi fost posibil. Noroc însă n-am avut în viață. Numele meu a circulat numai în cercul acela prea strâmt care se cheamă «lumea literară și artistică», și încă și în cercurile acestea!... Viața te îndoaie, te sucește, te îmbrâncește și-ți impune compromisuri de care ți-e silă. Inima ta te mână spre înălțimile albastre și soarta te târăște
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
părintească pentru totdeauna. Făcu doi pași, trei, se opri; ca și cum ar fi auzit două tălpi grele pornind împreună cu el; se întoarse înapoia lui, nimeni. Strânse cingătoarea de piele cu cuie, își legă la păr baticul cu pete roșii, luă ulicioare strâmte și întortocheate, un câine îl lătră cu tristețe, o cucuvaie simți că se apropie lumina și zbură surd, înspăimântată, pe deasupra capului lui. Trecu grăbit pe lângă porțile încuiate, ieși în grădinile cu livezi; se porniră de-acum să ciripească întâi șintâi
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
vestește nici o aură, nu-l/ urmează nici o coadă de cometă.// Din el nu străbate-n afară/ nimic; de aceea nu are chip/ și nici formă. Ar semăna întrucîtva/cu sfera,/ care are cel mai mult trup/ învelit cu cea mai strîmtă piele/ cu putință.” Versurile au ceva din enunțul unei teoreme. Urmează demonstrația și, la sfîrșit, concluzia eliptică. Această construcție logică, rațională conține însă inserții neașteptate, descinderi în structurile nedefinite ale materiei, dar și ale subconștientului, care conferă poeziei o forță
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
acum, ilustrarea vie a zicalei românești despre împuțirea peștelui. Problema care se vede pe ecrane nu e a PDL. E a celor cîțiva gureși din jurul președintelui PDL, prea ambițioși pentru cît sînt, prea dispuși să iasă din sinele lor cam strîmt și prost învățați despre ce este politica. Așadar, pentru partid, nu e o problemă letală. E o problemă a elitei partidului. Trebuie, doar, aplicat tratatmentul corect. Să avem răbdare. Am un prieten care, de cîte ori ne despărțim, în loc de la
Voinescu, atac la PDL: E ilustrarea vie a zicalei despre împuţirea peştelui by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37188_a_38513]
-
Născătoarei de Dumnezeu. Să nu vii mâine. Vino pe paisprezece sau treisprezece la liturghie, poți să vii atunci. O să fiu aici. Dacă- i ceva, să le zici „Katia Roșcata mi-a poruncit”. Cum te cheamă? - Zinaida, zise timid Zinaida. - Sunt strâmți la minte, nu știu carte, Zinaida, putere n-au. Sunt răi, câini, nu alta. Da’ ce zic câini, mai rău. Cum te răstești la ei, li se zbârlește coada. Tot mai mulți cerșetori, săraci adevărați aproape că nu-s aici
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
locuri de parcare în fiecare seară dată de Dumnezeu, totul este un joc în căutarea unui colțișor unde să-ți lași mașina. Chiar și când ne așezăm pantofii în hol, ne imaginăm că de fapt îi parcăm.” Este apoi biroul, „strâmt, cu vedere spre o curte interioară”, spațiu al interdicțiilor de tot felul: „nu am voie să fumez. Nu am voie să consum băuturi alcoolice, nici măcar o amărâtă de bere la cutie, și nu am voie să mă întrerup din ceea ce
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
Am recitit de curînd cronici semnate de critici cu cotă din presa de specialitate. Am recitit și cronicile de pe la noi, cam din aceeași perioadă. No comment. De unde și de ce, mai ales, lipsa de priză? Înghesuirea unui spirit debordant în formele strîmte ale șabloanelor a fost, la urma urmelor, ceva mult mai la îndemînă. Ceva practicat cu ușurință. Istoria recentă a teatrului românesc, a listelor de premii și premiați nu îl are pe Purcărete în top. Nici de departe. Istoria artei spectacolului
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
de ce, pentru că Dacia aproape că se pregătește să depășească Volkswagen pe piața franceză. Într-adevăr, din doi în doi kilometri, pe Valea Oltului dai de autotrenuri cu Dacii, cu Dustere pe care chiar că nu le poți depăși. Zidurile sunt strâmte, șoseaua e destul de proastă, viaductele celebre pe care le deschidea domnul ministru al Transporturilor la sfârșitul anilor 90 numit Traian Băsescu sunt și ele precare, au nevoie de reparații", a spus analistul. Autostrada Dragnea Emil Hurezeanu a adăugat: "Cât despre
Hurezeanu analizează: Autostrada "Dragnea" vs. autostrada "Șova" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/38364_a_39689]
-
700.000 de euro din contracte de avocatură cu RA-APPS)". Ce crede Neamțu despre Mișcarea Populară și despre România Liberală Președintele Noua Republică consideră că Mișcarea Populară e bine legitimată de un respectat profesor universitar, dar, totodată, "umbrită de viziunea strâmtă a tandemului Băsescu-Udrea, în timp ce România Liberală, nășită de către domnii Chiliman și Tăriceanu e lovită de nulitate în plan moral. "Mai e un lucru important. Cine finanțează aceste inițiative? Firme care au obținut contracte cu statul? E nevoie de o alternativă
Neamțu, deprimat că Băsescu e locuit de două euri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37894_a_39219]
-
naturale. Aveau o anume încredere în sine care nouă ne lipsea. Și părul lor era mult mai frumos. Așa de multe culori. Și ne părea rău că nu puteam să fim și noi ca ele. Noaptea târziu, în camerele noastre strâmte, fără ferestre, din spatele caselor lor mari, impunătoare, îi imitam. - Acum tu ești stăpânul și eu sunt doamna, le ziceam soților. - Nu, tu ești stăpânul și eu sunt doamna, răspundeau ei uneori. Încercam să ne imaginăm cum o făceau. Ce ziceau
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
soldați tineri ; toți alăturea, în genunchi cântând răspunsurile liturgice. Atingem aici un punct vital, unul din izvoarele de energie ale Europei luptând pentru a rămâne ea însăși: continuitatea spirituală. La câteva sute de metri, într-un colț pitoresc de uliți strâmte, universitatea zidită în 1523, minusculă : ferestruici înguste cu gratii de plumb, ziduri groase, bolți ogivale, bănci zgâriate și înnegrite de vreme. Hamlet ar fi putut spune tot așa de bine: „Horatio, ce vânt te-aduce de la Erfurt?”, cum spune „de la
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
de o fragilă și transparentă frumusețe. Încet ne cuprinde iluzia că la o cotitură ne-ar putea întâmpina călare, făcându-și plimbarea zilnică, domnul ministru al ceremoniilor și consilier aulic, Goethe. Iată-i casa rustică în mijlocul grădinii acum seculare. Încăperi strâmte, mobilate cu o economie și o nepăsare față de confort cu totul meridională. Goethe doarme pe un pat de călătorie ce poate fi strâns ca o valiză și sicrie pe un fel de șa, în fața pupitrului. Pălăria de paie pe care
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
lui Petre Sirin e un eșantion reprezentativ: surprinde răsucirile acute ale naturii pederaste, cititorul parcurgînd însemnările cu aerul că asistă la un studiu de caz. Castele în Spania izbește prin franchețea mărturisirii, Petre Sirin nesfiindu-se să-și descrie cercul strîmt al iubiților din Bucureștiul anilor ‘40-’50. O lume clandestină avîndu-i ca protagoniști pe muzicologul Mihai Rădulescu și criticul Ion Negoițescu, alături de mai tinerii lor amanți: Ion Omescu, Mircea Mateescu, Crin Teodorescu, Mircea Moisescu și alții cîțiva. Născut la Chișinău
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
descrise doar în cele mai obscure reviste de dermatologie. Criticii literari trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a naftalină și a hârtie mucegăită, iar respirația lor pute a cafea stătută. Din când în când, își pun pe ei cămăși prea strâmte și pantaloni cu catarame, după care cu fețele lor mereu încruntate ies din bârloguri”. După citatul de mai sus, nu pot decât să mă semnez.
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
ca părinții mei. Ceilalți erau patrioți bulgari, sau irlandezi, sau norvegieni. Evreii erau europeni devotați. Erau poligloți, iubeau feluritele istorii și moșteniri literare și, peste toate, iubeau muzica. Iubeau câmpurile, și livezile, și pâraiele și pădurile sub zăpadă, iubeau străduțele strâmte din orașele vechi, universităț ile și cafenelele. Europa nu le-a întors niciodată iubirea. Fiindcă erau europeni devotați, li s-a zis „cosmopoliți”, „paraziți”, „intelectuali fără rădăcini”. Când antisemitismul din Polonia a devenit violent, în anii ‘30, părinții și bunicii
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
întâlnirii dintre lumină și umbră, dintre concretețea făcutului și rețeaua invizibilă de esențe și sugestii ale sacralității, transcrise în metafore esențiale, obsedante (lut, pâine, tăcere, vin): „Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strâmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvânt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
tristețea s-a dus.// Căci pînă și tristețea se dusese/ cînd moartea începuse să secere/ în fiecare zi pe cineva/ și voi cîntați cîntece de petrecere// într-un mod îngrozitor de firesc/ și toată lumea se cutremura de veselia/ din acel salon strîmt și întunecos/ de la spitalul Filantropia.” (Ce vesele cîntece). Martorul „ocular”, din decorul aproape realist al spitalului și salonului său reproiectate din proximitate și dinlăuntru, începe să facă loc celui de-al doilea, poetic, căruia îi oferă materia propriei experiențe de
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
Bang de care azi rîdem în tîrg/ (atunci la ce bun cărțile, înțelepților?)/ sîntem petice zdrențe ale curcubeului” (Generației). Blamează timpul și spațiul d-sale, dar alonja apocaliptică a discursului trimite la condiția umană în sine, ca o cămașă prea strîmtă a unui ideal compromis, care plesnește. Nu e vorba de ceea ce s-ar putea numi o satiră, ci de o viziune antiumanistă (viziunea: un mod de-a generaliza fără limite palpitul metaforic) în care autorul induce propriul său defetism dezgustat
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]